8,224 matches
-
Fizică si Sport din Rusia. Între timp, a început antrenamentele cu renumitul antrenor rus Mark Dvorețki. În 1996 a susținut teza de doctor pe tema "Pregătirea complexă a șahiștilor de performanță". în iarna anului 1986 a început colaborarea fructuoasă cu „patriarhul” șahului moldovenesc Veaceslav Andreevici Cebanenco. Primul rezultat de performanță l-a obținut în cadrul Jocurilor de Tineret ale URSS în 1989, împărțind locurile 1-3 la masa întîi împreună cu Gelfand și Șirov. În 1990, după o serie de turnee reușite, Viorel Bologan
Victor Viorel Bologan () [Corola-website/Science/311289_a_312618]
-
a familiei domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a moșiei sale din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeți" și "Atelierele de olane și conducte din lut pentru aducțiuni". După alegerea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a mitropolitului Justinian Marina, denumirea Schitului Bucium a fost schimbată în cea de Schitul Prodromu Iași, ca urmare a faptului că prin adresa nr.4707/22.08.1948 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
dus la patrierșie și acolea pre scurtŭ, pre cât au lăsat vremea de atuncea, l-au astrucat în patrierșie, în céiași noapte. Și de acolo apoi Vasilie-vodă spunŭ să hie adus oasele aicea în țară". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține însă că ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și pe spătarul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
săpături arheologice în biserică, fiind descoperită, sub pardoseala din mijlocul naosului, o criptă boltită, din cărămidă, conținând oseminte despre care se crede că ar fi ale domnitorului Barnovschi. Închinată de către ctitor Patriarhiei Ierusalimului, Mănăstirea Barnovschi a devenit reședința oficială a patriarhilor din Orientul ortodox aflați în trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la 14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru Coconul, Moise Movilă și Vasile Lupu) și ale boierilor binefăcători
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
trecere prin Moldova. În pomelnicul bisericii scris pe lemn și recopiat la 14 februarie 1835 pe lângă domnitorii Moldovei care au sprijinit biserica (Miron Barnovschi, Alexandru Coconul, Moise Movilă și Vasile Lupu) și ale boierilor binefăcători, sunt trecute numele a 19 patriarhi ai Ierusalimului. Mănăstirea Barnovschi a fost administrată de către călugări greci până la secularizarea averilor mănăstirești (1863) din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După cum precizează N.A. Bogdan, mănăstirea a fost înzestrată cu șapte moșii: Șipote (din jud. Iași) de peste 2.000
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
cu următorul text: "Acest chivot l-a făcut binecredinciosul și de Hristos iubitorul Domn Io Miron Barnovschi Voievod, în nou zidita sa mănăstire, unde este hramul Adormirea Prea sfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 7136". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține că domnitorul Miron Barnovschi-Movilă ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, în care au fost înmormântați și mai mulți boieri (tradiția menționând pe hatmanul Velicico Costin, pe cronicarul Nicolae Costin și
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
era de a-i scoate ochii. Din fericire pentru Phokas, când fu chemat la palat sub un pretext oarecare, nu se duse sau primi la timp vreo înștiițare prietenească, el alergă să se refugieze în Biserica Mare și ceru protecția patriarhului. Polyeuct avea destule cusururi: era încăpățânat, neânduplecat, adeseori mărginit și cu vederi scurte, dar avea curaj, știa să vorbească deschis și nu-l iubea pe primul ministru. El alergă la Palatul Sacru, ceru să se convoace fără întârziere Senatul și
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
general din Cesareea; era stăpân pe situație. În această luptă surdă de intrigi, Theophano nu apăruse de loc. este totuși foarte probabil că ea își ajuta aliatul cu toată influența pe care o aavea și sprijini cu toată puterea intervenția patriarhului Polyeuct. Tot astfel în evenimentele care urmar, atunci când în luna iulie 963 împrejurările îl siliră ăe Phokas să se pronunțe, când tot mai mult amenințat de ura lui Bringas și temându-se pentru viața sa, cu toată sila, se lăsa
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
care i-o inspirase frumoasa împărăteasă avusese un mare rol în hotărârile sale. Si de asemenea, în zlele tragice din august 963, în timp ce mulțimea răsculată ca apucată de o nebunie furioasă ataca pe soldații ministrului și-i distrugea palatul, în timp ce patriarhul Polyeuct și fostul parakimomen Vasile conduceau pe față mișcarea în favoarea pretendentului, se poate crede ca din fundalul gineceului Theophano se înțelegea pe ascuns cu șefii revoltei. Deși numele său nu e pronunțat nicăieri, acestă femeie intrigantă și ambițioasă fusese sufletul
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
aclamțiile populare ca salvatorul imperiului și al creștinătății. El ajunse apoi în Forul lui Constantin, unde se închină cu pietate în biserica Theotokos; apoi pe jos, solemnși precedat de Sfânta Cruce, el se duse la Sfânta Sofia și, primit de patriarh, merse, cu lumânările în mână să îngenincheze la sfintele altare. Apoi, împreună cu Polyeuct se urcă în amvon și fu încoronat solemn basileu al Romanilor, ca asociat al celor doi împărați tineri, Vasile și Constantin. În sfârșit, intră în Palatul Sacru
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
să întâlnească pe călugăr în mânăstirea lui. La aceste cuvinte frumoase el adăugă daruri bogate și Athanasie, puțin mai potolit, se întoarse la Sfântul Munte. La Constantinopol, mirarea cauzată de căsătorie nu fu mai puțin violentă și scandalul mai mare. Patriarhul Polyeuct, se știe, era un om virtuos, sever fără îngăduința pentru slăbiciunile lumești, de careera complet desfăcut, îngrijindu-se numai de prescripțiileși de interesele Bisericii ale căruipăzitor era și punând în apărarea lor un curaj neîmblânzit, o îndărătnicie neînduplecată și
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
în încăperea sfântă a iconostasului spre a primi împărtășania, prelatul îl îndepărtă de la masa sfântă și ca pedeapsă pentru a doua căsătorie îi interzise intrarea pentru un an. Cu toată supărarea sa, prințul trebui să cedeze în fața tăriei neînduplecate a patriarhului. În curând se ivi o altă greutate. Polyeuct află că Nichiphor fusese nașul unuia din copii Theophanei. Ori,după regulile ecleziastice o înrudire spirituală de felul acesta era o pidică absolută pentru căsătoria contractată: pe față, fără nici o cruțare, patrriarhul
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
prin aceasta, puțin câte puțin, prințul așa de aclamat odinioară deveni din ce în ce mai nepopular. Poporul strivit de impozite murmura; clerul, ale cărui privilegii Nchiphor le restrângea, călugării, a căror bogăție pământească prea mare voia s-o reducă nu-și ascundeau nemulțumirea; patriarhul era fățiș împotriva lui. În capitală izbucniră mișcări. Nichiphor fu insultat de populație, se aruncă în palatul lui cu pietre; și cu tot sângele rece admirabil pe care-l arătă în această împrejurare, puțin a trebuit ca să-și piardă viața
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
târziu. Pe fereastră intre torțe li se arată capul tăiat și însângerat al stăpânului lor. Acest spectacol tragic potoli deodată orice încercare de rezistență. Poporul făcu întocmai ca și împărăteasa: se dădu de partea lui Tzimiskes și l aclamă împărat. Patriarhul Polyeuct deși era certat pe față cu răposatul Nichephor Phokas, totuși atunci cînd Ioan Tzimiskes apăru la porțile Sfintei Sofia pentru a fi încoronat în Marea Biserică, neînduplecat, prelatul nu-l lăsă să intre, plin de sângele rudei si stăpânului
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
de un lac. Biserica mare a mănăstirii, în plan treflat, cu trei turle, cu hramul Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, poartă aceeași amprentă arhitecturală ca și biserica Mănăstirii Dealu și cea a Mănăstirii domnești de la Curtea de Argeș. Paul de Alep, însoțitorul Patriarhului Macarie al Antiohiei în Țările Române, face, în 1653, următoarea descriere a mănăstirii: „Este înconjurată de o apă fără sfârșit și fără fund, are hramul Sf. Dumitru și se numește Căldărușani...” Numele mănăstirii provine de la configurația locului, care are aspectul
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
anul 1367 la Târnovo și a murit în perioada cuprinsă între anii 1419-1420 la Kiev. Tatăl său era fratele lui Kiprian, Mitropolitul Kievului. Acest fapt, i-a influențat carieră. Îl întâlnim în actele Patriarhiei de la Constantinopol drept călugăr în cercurile patriarhului. În această calitate este trimis în anul 1401 în misiune la Suceava, împreună cu diaconul Manuel, cu scrisoarea patriarhală de recunoaștere a Mitropolitului Moldovei, Iosif, rudă de a lui Alexandru cel Bun. Erau vremuri grele pentru ortodoxie: căzuse statul bulgar sub
Grigore Țamblac () [Corola-website/Science/312397_a_313726]
-
Sfântului Nicodim de la Tismana, iar altarul l-au făcut acolo unde se arătase flacăra. Unul dintre cei doi frați ciobani s-a calugărit luându-și numele de Amfil. S-a dus la Constantinopol și acolo a primit în dar, de la Patriarh, o icoană care se spune că a fost pictată de Sfântul Apostol Luca. "Se poate să fi fost făcută de Apostolul Luca sau de unul dintre ucenicii săi, pentru că seamănă bine cu cea de la Nămoiești, care a fost datată în
Biserica de lemn din Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312443_a_313772]
-
loc de promovare a spiritualității ortodoxe în dialog ecumenic național și internațional. În interiorul Centrului a fost amenajat un paraclis care a fost pictat de arhimandritul Vartolomeu Florea. Centrul Cultural-Pastoral „Sf. Daniil Sihastru” a fost sfințit la 30 octombrie 1995 de către patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, alături de alți înalți ierarhi, în prezența a numeroși clerici și credincioși. Pereții exteriori ai bisericii au fost consolidați în întregime în perioada 1999-2001. Biserica Mănăstirii Durău a primit în anul 2003 și un al doilea hram
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
piesei Preludiu și fugă în A minor a lui Johann Sebastian Bach. La Paris, hoțul de bijuterii însetat de sânge Roger Sartet (Alain Delon) evadează din arest cu ajutorul familiei Manalese, un clan mafiot sicilian mic, dar bine organizat, condus de patriarhul Vittorio (Jean Gabin) și care-i include și pe fiii săi, Aldo (Yves Lefebvre) și Sergio (Marc Porel), precum și pe ginerele Luigi (Philippe Baronnet). În timp ce se afla în închisoare, Sartet cunoaște un electrician (Christian de Tillière), care a fost implicat
Clanul sicilienilor () [Corola-website/Science/312920_a_314249]
-
era amenințată de împăratul Frederic al II-lea, căruia puțin i-a lipsit să-l facă prizonier pe Ludovic al IX-lea la Vaucouleurs, unde regele încrezător, se dusese să trateze o problemă de graniță. În aceste condiții, când solii patriarhului Ierusalimului au poposit la curțile princiare din Occident solicitând o cruciadă, ei au fost primiți cu rezervă. Singur papa, în calitate de șef al creștinătății, s-a arătat sensibil la cerere, dar tocmai de aceea cruciada, pentru mulți, nu mai reprezenta decât
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
s-a prelungit mai mult decât era prevăzut. Cipru fusese ales ca loc de întâlnire cu armata templierilor, condusă de magistrul Guillaume de Sonnac, cu cea a ospitalierilor, comandată de prepozitul Henry de Ronnay și cu cruciații sirieni pe care patriarhul Ierusalimului reușise să-i mobilizeze. O dată corpurile de oaste adunate, au urmat discuții lungi între conducătorii lor, privind desfășurarea expediției. Regele Franței era pentru o debarcare directă în Palestina, fapt ce i-ar fi permis, dat fiind împrejurările, cucerirea imediată
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
este ctitorul primului așezământ atestat documentar ridicat la Gura Motrului. Cetatea mănăstirească a fost refăcută din temelii în anii 1642-43 de către domnitorul țării Matei Basarab. Participarea lui vodă Matei Basarab nu este surprinsă de vreo pisanie însă este indicată de Patriarhul Constantinopolului, Partenie, care arăta în anii 1640 că mănăstirea "„fiind veche și uitată de mulți ani și de tot stricată"", Matei Basarab "„au ridicat-o din temelie cu multă cheltuială și strădanie și au înnoit-o cu multe sfinte vase
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
de la începutul anilor 1980, când acțiunea s-a mutat asupra rivalității dintre familiile și companiile deținute de John Abbott și Victor Newman. Când „” a început să fie difuzat, acțiunea se petrecea în jurul a două familii: bogătașii Brooks și săracii Foster. Patriarhul familiei Brooks, publicistul Stuart Brooks, aparținea înaltei societăți,în timp ce Liz Foster abia putea să facă față facturilor și datoriilor. Creatorul serialului, William Bell, a fost nevoit să elimine toată distribuția, mai puțin pe Jeanne Cooper(Katherine Chancellor) și Jess Walton
Tânăr și neliniștit () [Corola-website/Science/309499_a_310828]
-
În 1232, Ioan Asan II rupe relațiile cu papalitatea, trece înapoi la ortodoxie, iar în 1235, la conciliul de la Lampsakos, restabilește patriarhatul de la Tîrnova (în bulgară Търново, „Tărnovo”). Ioachim I (în bulgară св. Йоаким I, „Sf. Ioakim I”) este numit patriarh. În același an, Țaratul româno-bulgar se aliază cu Imperiul bizantin de la Niceea, condus de Ioan al III-lea Ducas Vatatzes, împotriva Imperiului Latin, al cruciaților, de la Constantinopol. După moartea soției sale unguroaice, Anamaria, Ioan Asan al II-lea se căsătorește
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
și împodobind literele inițiale în manuscrisele medievale. Pictura s-a păstrat numai în absida altarului. Ea reprezintă Sfânta Troiță, Sfântul Emanoil, Maica Domnlului miluitoarea, ținând pruncul pe genunchi, cu ambele mâini, cete îngerești, Sfântul Antonie, Sfântul Teodosie, sfinți părinți, viziunea patriarhului Petru, jertfa lui Avram. Pe o grindă a peretelui de vest se află semnătura lui Toader zugravul. În 1747, numitul artist, a realizat icoana Deisis, iar anul următor pe aceea reprezentând pe Maria cu pruncul al cărui tron este străjuit
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]