14,286 matches
-
chipuri ascunse-n come-adânci Să plângă macii roșii, rătăcitori prin lunci. Să strig că sunt copilul uitat de Dumnezeu în nemurirea morții, cum i-am cerut chiar eu... Mă doare iar, cum seara ... Se-ntunecă speranța și moare câte-un pic; Mai dă-mi un strop de ziuă, sau nu îmi da nimic! Cu limbile de fiară mă lupt să-mi apăr locul Dar, mai puternic, răul îmi arde iar norocul ... Clipește lumânarea de-atâta ură-n noapte Și ruga mea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
suportă vreun poem Ne guvernează modernismul și prostia Valorile perene-s un blestem. Lumânări la porți de lume Flori de colț ce rar găsești Vor fi mângâieri postume Snoave, vorbe sau povești. Nu vreau să omor poeții Dacă sunt un pic acid Ei sunt chintesența vieții însă mulți ... se sinucid. Să nu ucidem florile de tei Ne risipim ca norii după ploaie Și-ades suntem pierduți în efemer, Tot răscolind prin focul cel de paie, Ca să-i găsim iubirii un... reper
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce face, este voința Cerului. A fost voința Cerului ca Hsien Feng să fie numit împărat. Prințul Kung crede la fel. De-aia îl și slujește pe fratele său cu un asemenea devotament. — Dar... prințul Kung a fost măcar vreun pic gelos? — Nu a existat vreun semn. Însă doamna Jin a fost. Ea a fost amărâtă de supunerea prințului Kung. Dar a reușit să-și ascundă simțămintele. E o iarnă groaznică. După un ger năpraznic, pe străzile din Peking sunt găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă sunt calificată să intru? Dacă pot obține un „da“ de la dumneavoastră, voi găsi o modalitate de a-mi aranja înfățișarea. — Crezi că m-aș mai fi deranjat dacă n-aș considera că te califici? Ei bine, zice mama un pic ușurată, va trebui să-i spunem unchiului tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate până atunci unchiul o să fie lovit de o căruță sau Sticlă o să moară de o supradoză de opiu, zice Kuei Hsiang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea va putea să supraviețuiască. Aveți grijă de mama! le zic lui Rong și lui Kuei Hsiang. Rong îmi face cu mâna și își duce batista la gură. Kuei Hsiang rămâne ca un par de lemn: — Așteaptă, Orhideea. Așteaptă un pic. Trag adânc aer în piept și mă întorc spre poarta trandafirie. Soarele iese dintre nori în timp ce îmi croiesc drum spre Orașul Interzis. — Trec doamnele imperiale! cântă Shim, eunucul-șef. Gărzile de la intrare se aliniază de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de cap e făcută din flori de aur. Are gâtul lung și postura ei pare să nu-i ceară nici un efort. Cupa trece din mână în mână, până când nu mai rămâne nici o picătură. Toate fetele par să se relaxeze un pic. Fata frumoasă cu față ovală și ochi exotici îmi face semn cu mâna de pe banca ei. Când mă apropii de ea, se dă într-o parte. — Eu sunt Nuharoo. Îmi zâmbește. — Yehonala. Mă așez lângă ea. În această manieră am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
concentrez asupra frumuseții ei. O menționez și pe doamna Li. Descriu diferența dintre firile lor. În timp ce Yun e îndrăzneață și nu-i pasă de părerile celorlalți, Li se întreabă dacă ea este motivul pentru care tușesc oamenii. Rong e un pic geloasă când o menționez pe doamna Soo, cea mai tânără fată, care a plâns în fața Majestăților Lor. Sensibilitatea lui Soo necesită tandrețe și grijă. E o orfană adoptată la vârsta de cinci ani de către unchiul ei și oricine poate vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iad pentru tot restul vieții. Tot ce vă rog, doamnă, este să mi se dea ocazia să-mi dovedesc loialitatea. Ridică-te, îi zic. Pleacă acum, An-te-hai. Se ridică și pășește repede către ușă cu spatele. Observ că șchiopătează un pic și îmi aduc aminte că el este cel pe care eunucul-șef Shim l-a lovit în curte. — Așteaptă, îi strig. De acum înainte, An-te-hai, vei fi întâiul meu slujitor. Înainte să fiu condusă la scaunul meu mă schimb într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Împăratul de existența dumneavoastră. Celelalte doamne, în palatele lor, fac la fel. — De unde știi? — Am frați de cruce care îmi raportează din toate palatele. Îmi clătesc gura cu o ceașcă de ceai verde. Potrivit obiceiului, ar trebui să dorm un pic după masă, dar mintea mea nu vrea să se relaxeze. Văd cu ochii minții o luptă în care fiecare concubină e un soldat deghizat. Din ce mi-a spus An-te-hai, rivalele mele au început deja să-și construiască apărarea. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mine. Dacă nu-l auzeam, nu puteam să dorm. În timp ce stau trează, gândurile mi se îndreaptă spre împăratul Hsien Feng. Mă întreb dacă el și Nuharoo se bucură unul de celălalt. Mă întreb când mă va chema. Îmi e un pic frig și îmi aduc aminte că An-te-hai mi-a spus că a avut probleme cu încălzirea patului meu. Încălzitorul de sub kang nu funcționează cum trebuie. El e convins că e mâna lui Shim, că eunucul-șef îmi trimite în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu ambiție de dragon. Asta e ceea ce-mi place la tine, An-te-hai. Mi-aș dori ca fratele meu, Kuei Hsiang, să aibă ambiția ta. — Sunt flatat, doamnă. — Bănuiesc că știi de acum care este visul meu, îi spun. Un pic, doamnă, îndrăznesc să recunosc asta. — Pare la fel de irealizabil ca și ale tale, nu-i așa? — Răbdare și credință, doamnă. Dar împăratul Hsien Feng nu m-a chemat în patul său. Și am trecut dincolo de durere și rușine. Nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un scaun și se așază. Eu nu am decât zece zile! — În fiecare zi, te ghemuiești deasupra ouălor și îți legeni fundul. Patroana își aprinde pipa și trage din ea. După trei luni, buzele tale de jos vor deveni un pic mai groase și mai pline decât cele ale unei femei obișnuite. Când un bărbat se va afla între acele buze, va fi orbit de plăcere. Va vrea să moară pentru tine, iar tu vei putea să-i golești buzunarele. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mei trasează conturul trupului său. O rază de lună străbate podeaua. E albă, cu o ușoară nuanță de galben. Îmi amintește de pielea mamei atunci când îl veghea pe tata, care era pe moarte. În fiecare zi ridurile mai știrbeau un pic din fermitatea ei, mușcând mai adânc în piele. Apoi, brusc, într-o zi, ridurile au schimbat întregul peisaj al chipului ei. Pielea îi atârna de parcă ar fi fost trasă spre pământ. Mama nu mai era o femeie tânără. În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
răsplătit mai târziu. În noaptea aceea am purtat o discuție lungă. Mi-a spus că se simte binecuvântat de strămoșii săi că are o concubină care nu este doar frumoasă, ci și inteligentă. Am fost încântată, deși mă simțeam un pic timorată. Am hotărât că trebuie să mă străduiesc să mă ridic la înălțimea laudelor Majestății Sale. Aceea a fost prima noapte în care nu a mai trebuit să execut dansul evantaiului. Am stat de vorbă în pat. Împăratul a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sfârșesc eu fraza în locul lui: — Fără să se oprească, barbarii s-au îndreptat spre nord către Tientsin și au cucerit orașul. Împăratul Hsien Feng dă din cap: — Ai redat foarte bine faptele, Orhideea, însă vreau să-ți mai povestesc un pic despre tatăl meu. Avea vreo șaizeci și ceva de ani. Se bucura de o sănătate bună, dar veștile proaste l-au distrus, așa cum nici o boală nu ar fi putut să o facă. Lacrimile sale nu au mai avut timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratul Hsien Feng îl invită pe Tseng să i se alăture la prânz, omul e mișcat până la lacrimi. Zice că acum ar putea să moară și să-și întâlnească strămoșii cu mândrie, deoarece le-a făcut mare cinste. După un pic de lichior, generalul Tseng devine relaxat. Când îi sunt prezentată drept concubina favorită a împăratului, Tseng cade în genunchi și se înclină. Sunt foarte încântată. Peste mulți ani, după moartea soțului meu, când Tseng Kuo-fan și eu eram amândoi bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fructe. Nu am nici un semn de la Majestatea Sa, până într-o dimineață când Nuharoo sosește la mine, cu un zâmbet larg fluturându-i pe buze. Sunt surprinsă când îl văd în spatele ei pe împăratul Hsien Feng. Iubitul meu pare un pic stânjenit, dar curând își vine în fire. Nu-mi pot da seama dacă i-a fost dor de mine. Bănuiesc că nu. A fost crescut astfel încât nu poate înțelege suferința altora. Oricum, ar fi o greșeală din partea lui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
semne de oboseală. Îl întreb dacă noul tratat este lucrul care îl apasă. El dă din cap și zâmbește: Nu mă simt de douăzeci și trei de ani, asta-i sigur. Îl întreb dacă ar putea să-mi spună un pic despre tratat: Este într-adevăr atât de groaznic cum am auzit? — Nici nu vrei să știi, îmi răspunde el. — Mi-am făcut deja o idee despre el, mă aventurez eu să spun. L-am ajutat pe Majestatea Sa cu documentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mare interes. — De ce nu vorbiți cu el din nou? — Pare să nu mai aibă urechi pentru așa ceva, oftează prințul. Nu pot să-l clintesc. Poate că aș reuși să-l influențez eu pe Majestatea Sa, dacă m-ați pune un pic la curent. La urma urmei, trebuie să aflu, de dragul lui Tung Chih. Vorbele mele par să aibă sens pentru prințul Kung, căci începe să vorbească. Sunt contrariată să aflu că tratatul le permite străinilor să deschidă consulate la Peking. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cel mai rău este că aceste neînțelegeri au devenit un lucru obișnuit, care mă tulbură și mă face să mă simt fără apărare. Bucătăria a devenit locul meu de refugiu. Sănătatea lui Hsien Feng pare să se fi echilibrat un pic. De îndată ce e în stare să stea în capul oaselor, prințul Kung îi trimite proiectele tratatelor. Sunt chemată să îl ajut. — Fratele Domniei Voastre nădăjduiește că veți fi de acord cu clauzele, îi spun, făcându-i Majestății Sale un rezumat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Dacă nu învățăm să ne stăpânim furia și vom continua cu ostilitățile, ne expunem unei catastrofe neașteptate. Trebuie să ne sfătuim oamenii din toată țara să acționeze în conformitate cu tratatele și să nu le permită străinilor să le încalce nici măcar un pic. În exprimarea noastră exterioară ar trebui să fim sinceri și amabili, dar în taină să încercăm să-i ținem la locul lor. Așa, în următorii câțiva ani, ei nu ne vor provoca o nenorocire imensă. Timpul este crucial pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
stare să stea pe picioarele lor când sunt aduși la mine. Nouă din zece nu reușesc să îngenuncheze drept. Așa că ajutorul meu va ține umerii condamnatului în sus, apucându-l de coadă. Eu voi sta în spatele lui Su Shun, un pic spre stânga, ca să nu mă vadă. De fapt, voi începe să-l observ din clipa în care va fi escortat spre eșafod. Îi voi studia gâtul, ca să identific un loc în care să pot tăia. Când voi începe, îl voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochii cu el fără ca inima-mi s-o ia la goană, deoarece supraviețuirea lui Tung Chih depindea de armonia dintre noi. I-am convocat în cortul meu pe prințul Ch’un și pe Yung Lu. Cumnatul meu a sosit un pic mai devreme și l-am întrebat de băiețel și de sănătatea surorii mele, Rong. A izbucnit în lacrimi și mi-a spus că nepotul meu murise. El a dat vina pe soția sa și a zis că bebelușul murise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă bucur. — Vă așteptați de la mine să spun că vă înțeleg sacrificiul și că sunt recunoscător? Aș vrea să spun nu, dar buzele mele nu se mișcă. Sunteți crudă, zice el. Știu că dacă m-aș înmuia, chiar și un pic, nu va dura mult înainte să-mi pierd controlul: — E timpul să mergi înapoi la îndatoririle tale. Las perdeaua jos. În zgomotul copitelor calului său care se îndepărtează, plâng. Îmi vin în minte cuvintele lui Nuharoo: „Durerea face lucruri bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu o expresie parcă de grăjdar care petrece, deși se străduia să zâmbească și să ne atragă. Avea pe deasupra două cusururi, unul că îi plăcea prea mult materia pe care o preda și nu mai rărnînea în mintea lui nici un pic de loc ca să-i mai placă și de noi și al doilea, avea mania să ne arate pe hartă locurile pe unde se petreceau evenimentele istorice, amestecând deci istoria cu geografia, lucru care ne plictisea pentru că geografia o învățam cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]