7,894 matches
-
imense de la 23 August scandează. M. M.: Da. Erau informațiile pe care eu i le dădeam, iar el le transmitea mai departe. S. B.: Și generalul și le nota acolo. Într-adevăr, îmi aduc aminte că pe 22 decembrie, prin jurul prânzului, se auzeau tocmai din unitate, după ce a început zarva, urale și țipete de la uzine. M. M.: Erau Republica, Antilopa... platformă industrială enormă pe șoseaua Cățelu. S. B.: Eu am prins în acea zi vreo 2 ore la Vigilența 22, drept
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
aceasta că "toate unitățile parlamentează cu demonstranții că se întorc în cazarmă". M. M.: Era vorba de cei de pe Olteniței. S. B.: Toate acestea se petreceau în prima parte a zilei. M. M.: Da. Țin minte că pe 22, la prânz, am zis: "Ne-am săturat de fasole și de varză". Îmi veniseră toți din concediu, eu eram bine după cinci zile, tancurile cu muniție în ele. M-am supărat și l-am trimis pe șoferul meu cu mașina: "Ia du
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
tragere să nu mă ia frigul și să mă dezmorțesc, cu grijă să nu dau peste cele două grenade. La ora opt am ajuns în dormitor. Am mers să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș de tragere. Ce călduros mi s-a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare a mai fost utilizat și în seara următoare, dar eu n-am mai mers
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
că a făcut, a dres. Nu știai de unde a apărut, dintr-o tufă sau mai știu eu de unde, numai te trezeai cu el. Nu știam de când stătea și ne pândea. Și numai vedeai că ți-o trântește la raportul de la prânz. M. M.: Își lua informația singur. L-au sărit de vreo trei ori, tot i-au adus comandanți capac. Dar el era un om de excepție. Noi mai aveam atunci o trăsătură care probabil că azi nu mai există: nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
care la acea vreme îndepărtată, trebuiau să constituie confortul și chinul sportiv al concurenților. Într-un târziu, ne-am desprins de Olympia, numai fizic, păstrând-o în suflet pentru toată viața. Urma drumul de întoarcere, dar pe alt traseu. La prânz, am deviat spre Marea Ionică într-o stațiune unde s-a făcut o pauză de câteva ore pentru plajă, baie în mare și masă. Le-am făcut pe toate, nu fără peripeții - bronzându-ne ca racii și mâncând ca... la restaurantul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cu micro-croco (microbuzul lui „Mitică”) de-a lungul unui canal - natural? artificial? - până am ajuns undeva unde nu știu dacă mai eram în oraș sau în afara lui, la un fel de restaurant cu piscină, unde am servit prima masă de prânz, afară și încă nedumeriți de ceea ce ni se întâmplă. Praf, camioane, palmieri, culori estompate sau vii, învălmășite toate în capul nostru de-a lungul drumului, iată ce cred eu că simțeam fiecare în acea clipă. La intrarea în grădina restaurantului
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
organizat o cină în gradina unde a mai fost invitat și Raul, fostul student de la Academia din Iași, trimis de Liviu pentru a picta în biserica de la San Perre. Astăzi (sâmbătă), cu ce-am avut, am improvizat o masă de prânz unde aceiași (Mousen, Liviu, Raul și eu) am servit cu veselie și în bună înțelegere și pace, spaghete inventate, din conserve, roșii, ceapă etc. Și alte grozăvii, punctate de aperitivul dulce, fără etichetă, vinul roșu, fără etichetă, șampania, fără etichetă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
poate nici articula cuvintele, până nu face un duș care-l revigorează. Mai încropim o discuție scurtă, se uită curios la ce-a mai lucrat Liviu și „bla-bla-bla” pleacă înapoi la San Pere, unde Giusepe îi așteaptă la masa de prânz pe care zilnic o servesc la restaurantul (Can Pau), din preajma catedralei (bisericii). Probabil că în timpul acestor prânzuri se pun la cale acțiunile, se clarifică problemele încurcate, se hotărăsc cheltuielile și se constată încasările. Toate acestea trebuiesc făcute pentru ca Centrul să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
se uită curios la ce-a mai lucrat Liviu și „bla-bla-bla” pleacă înapoi la San Pere, unde Giusepe îi așteaptă la masa de prânz pe care zilnic o servesc la restaurantul (Can Pau), din preajma catedralei (bisericii). Probabil că în timpul acestor prânzuri se pun la cale acțiunile, se clarifică problemele încurcate, se hotărăsc cheltuielile și se constată încasările. Toate acestea trebuiesc făcute pentru ca Centrul să poată exista în continuare. A treia persoană cu care se mai poate comunica este Raul care-i
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am mers la Sant Pere, unde am petrecut câteva ore cu Raul, pe care l-am găsit în camera lui. în jurul unui lichior franțuzesc, cu care am fost serviți, s-au discutat probleme profesionale. Am revenit la Sant Antonie în jurul prânzului, am mâncat, Liviu s-a apucat de lucru și eu, ca niciodată am urcat să mă odihnesc puțin. Spun ca niciodată, pentru că, în toate zilele am stat alături de Liviu simțind că efortul pe care-l face trebuie împărțit măcar prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
liniște. Trebuie montate băncile din bușteni de brad că poate înaltul oaspete o să vrea să se așeze pe vreo una din cele multe confecționate și așezate astăzi prin curte. Dar toate cele de mai sus pălesc în fața următoarei relatări. În jurul prânzului, înainte de a ne așeza la masă, una din pictorițe apărută peste noapte și fără a fi nominalizată inițial în tabără, acceptată doar pentru meritul de a fi prietenă cu soția nu se știe cărui vice, de la nu se știe ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
știe ce înaltă instituție, o persoană bântuită de stafii și chinuită de probleme paranormale, care strică cheful când deschide gura, și asta o face cam des, pentru că de când a apărut printre noi vrea să fie în centrul atenției, deci, în jurul prânzului s-a auzit i-hă-itul bietului măgar de origine turcă, Ionel. Pictorița mai sus amintită, aflându-se în preajma administratorului întors ușurat de la Suceava, că de acum e în regulă cu carnetul de sănătate, pictorița deci, are dintr-o dată o revelație
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cea din Tatăl nostru al rugăciunilor. Pentru a ne mai potoli foamea, atât de cruntă și agresivă, împreună cu sora mai mică, mergeam de câteva ori pe săptămână peste drum de Universitate, unde se instalase o "cantină suedeză" și unde primeam la prânz o linguriță de untură de pește și o supă de mazăre cu o felie de pâine. Peste ani și ani aveam să retrăiesc acele stări citind "Foamea" norvegianului Knut Hamsun. Peste ani și ani privind "Strigatul" altui norvegian, pictorul Edvard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
timp de 8 ore lăzile cu tutun la mașinile de fabricat țigări, alături de alți 6 colegi și colege, sub îndrumarea unui simpatic ofițer trecut în rezervă. În fabrică era cald, aveam o leafa de 300 lei pe lună, mâncam la prânz la cantină, mă mai hârjoneam în pauză cu câte o tovărășică, iar conducerea fabricii plănuia să mă trimită ca bursier la Facultatea de industrie ușoară a Institutului politehnic, pentru a reveni la locul de producție ca inginer. Destinul avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
celorlalte instituții de profil românești. Cu emoție, am participat și la primele mele audiențe cu diplomați străini, putându-mi pune în valoare cunoștințele de limbă franceză și germană. Am fost definitiv adoptat de colegii de birou, într-o pauză de prânz, în cadrul unui ceremonial desfășurat la o bodegă din apropierea ministerului, unde am primit un "botezul culinar" de care am rămas și până azi încântat ciorbă de burtă și tuzlama. Cum tocmai luasem primul salar, am făcut "cinste" și m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a doua zi să fim preluați de o mașină și "prezentați" la ambasadă. Cum era cam vremea prânzului și ne era foame și eram și curioși să vedem ceva prin jur, am coborât și, ca Hansel și Grethel, ținându-ne de mână, am luat-o spre Alexanderplatz. Era început de februarie, o vreme rece, cu ceață și frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și un restaurant. Spre deosebire de suratele din București, alimentara din Strausbergerplatz avea de toate, o paletă largă de produse de excelentă calitate și convenabile ca preț. Am făcut câteva drumuri și, după ce am epuizat lista de "priorități", ne-am stabilit pentru prânz la restaurantul din piață, unde, contra a 6 mărci am mâncat boierește "Goldbroiler", pui fript cu cartofi prăjiți, stropiți cu câte o halbă de excelentă bere blondă, pâinea cea de toate zilele, lichidă, a nemților. Pe seară am ieșit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cazat în centrul orașului la un foarte bun hotel, cu același nume ca un cunoscut hotel din Montevideo Radisson. Vremea era frumoasă, drumul fusese fără peripeții și ne aștepta bătrânul oraș cu tainele și poveștile sale adevărate. Cum era ora prânzului, ne-am gândit că cea mai bună locație este "Auerbachskeller", local vestit, menționat de tradiție ca locul unde Goethe a plasat prima întâlnire dintre Faust și Mefistofel. Localul, semănând cu "Carul cu bere" bucureștean, are patina timpului și decorul te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
regizorul "Titanicului", dar nu mai știam ce să mai fac și cum s-o dreg cu pelicula respectivă. Echipa de filmare simțind că e rost, pe banii MAE, de făcut excursii în toată țara și de mâncat la micul dejun, prânz și seara numai vânat, o tot întindea, ba că n-a ieșit la "bătaie" un cerb, și cerbul nu putea lipsi din film, ba că n-a ieșit o turmă de mistreți, și fără mistreți nu se poate... După prelungiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muncitori... Ceaușescu urma să vină cu elicopterul și toți erau cu ochii pe sus. M-am prezentat oficialităților și mi-am îndreptat și eu privirea spre "înalt" Am rămas așa cam o jumătate de oră și nimic! Fiind deja vremea prânzului, ziariștilor li se făcuse foame. Am ochit un chioșc alimentar, am găsit acolo câteva pâini, le-am cumpărat și, aidoma Mântuitorului în Cana Galileii, am început să le împart, fără nici o șansă de a le înmulți. Observasem în apropiere o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prim-secretarul de partid al județului, Virgil Trofin, s-a arătat dispus să primească delegația. La ora 11,00 eram la "tovarășul", care a fost foarte amabil în explicații și propuneri de program. Ne-a întrebat unde luăm masa de prânz și i-am comunicat că fusese aranjată de protocolul de la CC la Șura Dacilor. A dat din cap și ne-a informat că recent se deschisese pe Tâmpa un restaurant excelent și că o să vorbească el să luăm dejunul acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Am ajuns la Sucevița pe la 12,30, în sâmbăta Paștelui, zi supremă de rugăciuni, post și gânduri pioase. Plecându-se de la premisa că olandezii n-au nimic de a face cu Paștele ortodox și, conform indicațiilor superioare, ne aștepta un prânz de gală: icre, drob, caș, urdă, ciorbă de miel, friptură de miel, purcel de lapte, piftie de curcan, sarmale, clondire cu țuică, afinată, cabernet, merlot, fetească, băbească, pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii reginei au rămas uimiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dar nu și de ei spălându-se). Am profitat de instalații, ne-am îmbrăcat de plimbare și am ieșit să dăm un tur prin Madrid. Am hoinărit cam o oră prin jurul hotelului și ne-am reîntors, că se făcuse ora prânzului. Restaurantul era tot de "5 stele" mobilier vechi, tablouri, personal stilat, fețe de mese impecabile... Clienții erau puși la patru ace și uitându-se la noi cred că-și spuneau că suntem doi milionari de peste ocean aflați în vacanță în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe lângă Organizația Mondială a Sănătății. Ne reținuse cazarea la o pensiune foarte cochetă și bine pusă la punct, unde nu ne mai săturam să bem lapte "100% de vacă". A avut amabilitatea de a ne "scoate" în oraș și după prânz de a ne plimba cu mașina prin munți. A doua zi, după consultația medicală care iarăși ne-a "văduvit" serios buzunarele, am plecat cu trenul la Zürich. În aeroport, la ghișeul Companiei Swissair ni s-a refăcut, pe baza cuponului-martor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]