7,320 matches
-
scrie această lucrare în 1506 și a terminat-o în 1530, dar a publicat-o doar în anul morții sale. Deși avea o poziție privilegiată în raport cu Biserica și dedicase această carte Papei Paul al III-lea, forma publicată conținea o prefață nesemnată de Osiander în care scria că sistemul este un dispozitiv pur matematic care nu trebuie să reprezinte realitatea. Poate din cauza acestei prefațe, lucrarea lui Copernic a inspirat în următorii 60 de ani foarte puține dezbateri privind chestiunea dacă este
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
poziție privilegiată în raport cu Biserica și dedicase această carte Papei Paul al III-lea, forma publicată conținea o prefață nesemnată de Osiander în care scria că sistemul este un dispozitiv pur matematic care nu trebuie să reprezinte realitatea. Poate din cauza acestei prefațe, lucrarea lui Copernic a inspirat în următorii 60 de ani foarte puține dezbateri privind chestiunea dacă este sau nu o erezie. S-a sugerat printre dominicani la început că aceste informații ar trebui interzise, dar nimic nu s-a întâmplat
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
era proiectată dintr-o gaură de pe o fereastră pe o linie. O copie adnotată a lucrării "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica" de Isaac Newton a fost publicată în 1742 de preoții franciscani Le Seur și Jacquier, doi matematicieni catolici, cu o prefață în care se afirma că lucrarea autorului se baza pe heliocentrism și nu putea fi explicată fără această teorie. Papa Benedict al XIV-lea a suspendat interdicția asupra lucrărilor heliocentrice la 16 aprilie 1757, pe baza lucrării lui Isaac Newton
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
În "Um auto de Gil Vicente" se evocă splendoarea curții manueline, în "O Alfageme de Santarém," luptele populare pentru independență în secolul al XVI-lea. Garrett s-a declarat pentru întoarcerea literaturii la izvoarele sale naționale și populare în diferite prefețe și note la lucrările sale. El consideră că o adevarată opera de artă trebuie să fie autentic națională, iar condiția că ea să fie națională este că ea să fie populară.
Almeida Garrett () [Corola-website/Science/314231_a_315560]
-
în metodologie, conducere și, de asemenea, etică [...] "Jocul lui Ender" a fost un punct important al listei marinei încă de la început". Card a revizuit cartea în 1991, făcând mici modificări pentru a reflecta climatul politic și declinul Uniunii Sovietice. În prefața cărții "Ender in Exile", Card declara că multe dintre detaliile prezente în capitolul 15 din "Jocul lui Ender" au fost modificate pentru a fi de folos continuărilor și povestirilor. Pentru a realiza un tot unitar, Card a rescris acest capitol
Jocul lui Ender () [Corola-website/Science/313392_a_314721]
-
cazuri marcate de dialog, în care limbajul este asemenea celui din benzile desenate. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere ce a crezut Taha Hussein despre limbajul colocvial. În romanul „Zilele”, transferul la a treia persoană începe deja din prefață, scrisă pentru ediția Braille în 1954. Romanul are trei părți. Prima parte a romanului este despre zilele copilăriei trăite într-o familie numeroasă din satul egiptean Izbet el-Kilo. În cea de a doua parte este vorba despre perioada din viața
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
cultură a revistei Neue Banater Zeitung iar în 1979 șef al foiletonului acesteia. În colaborare cu Nikolaus Berwanger și Horst Samson a editat "Pflastersteine. Jahrbuch des Literaturkreises Adam Müller- Guttenbrunn", Comitetul pentru cultură din Timișoara, 1982. Eduard Schneider a scris prefața la volumul "Gedichte" (Versuri) de Nikolaus Berwanger, București, Editura Albatros, 1984. A emigrat în Republica Federală Germania în 1989. Din 1992 a fost colaborator științific al Institutului pentru cultură și istorie germană din Europa de sud-est ("Institut für deutsche Kultur
Eduard Schneider () [Corola-website/Science/313874_a_315203]
-
umane; la fel ca și Gulliver după revenirea din ținutul Houyhnhnm, naratorul romanului nu va mai reuși să scape de percepția că oamenii sunt doar bestii superficial civilizate, care se întorc la natura lor animală. Wells a mai scris și prefața primei ediții a jurnalului lui W. N. P. Barbellion "The Journal of a Disappointed Man", publicat în 1919. Deoarece "Barbellion" era și pseudonimul lui Wells, mulți critici au crezut că el este autorul real al cărții; Wells a negat constant
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
pe 13 august 1946, în casa sa din Regent Park Londra. Unele surse precizează că sursa morții a constituit-o diabetul sau cancerul la ficat, în timp ce altele au anunțat că ar fi făcut infarct în apartamentul unui prieten londonez. În prefața ediției din 1941 a romanului "The War in the Air" Wells a declarat că epitaful său ar trebui să fie: „V-am spus eu, proștilor.”. El a fost incinerat la crematoriul Golders Green pe 16 august 1946, iar cenușa i-
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
un mileniu, ea servește ca sursă de referință pentru cele mai importante științe islamice. Pentru Islamul șiit, această carte este a doua ca importanță după Coran. ‘Alī bin Abī Tălib. 2008. "Nahğ al-Balăġa" - Calea Vorbirii alese. Traducere din limba arabă, prefață și note: George Grigore. Cluj-Napoca: Editura Kriterion. ISBN 978-973-26-0913-2 București: Editura Herald 2012. Mausoleul lui ‘Alī, care este unul din locurile de pelerinaj pentru musulmanii șiiți, se află în orașul Najaf din Irak.
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
de-a lungul timpului pe blogul personal în prima sa carte - “Exerciții de echilibru”. Fragmente de proză, eseuri, poezii, pamflete, texte de opinie și file de jurnal - toate au fost adunate în cele 385 de pagini ale cărții, a cărei prefață este semnată de Cătălin Tolontan. Lansarea a avut loc în noiembrie 2012 în cadrul Târgului Internațional de Carte Gaudeamus din București, cu participarea unor invitați speciali precum Cristian Tudor Popescu și Florin Iaru. “Exerciții de echilibru” a devenit în scurt timp
Tudor Chirilă () [Corola-website/Science/313955_a_315284]
-
să este o necesitate pentru cinematografia americană datorită tocmai faptului că altul că Burton nu există, iar filmele lui stranii și mereu actuale marchează întreaga istorie conematografică americană. Jonny Depp despre Burton în cartea "Burton on Burton" (Citat extras din prefață cărții în limba engleză) "I have never seen someone șo obviously ouț of place fit right în this way(...) He is to me a true genius and I wouldn't use that word with too many people, believe me. You
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]
-
în iudeo-araba vreme de secole, el nu descrie o limba unitară, ci sondează limba iudeo-arabă în formele ei atât de schimbătoare și larg diversificate. Până la apariția acestei cărți lingviștii nu aveau la îndemână o descriere lingvistică de ansamblu, ci numai prefețe la câteva cărți izolate. Filosoful și teologul Rabbi Moshe Ben Maimon, cunoscut sub numele greco-latinizat Maimonide sau sub acronimul ebraic Rambam, și-a redactat responsele rabinice în limba arabă, cu excepția unor cazuri reduse în care cel ce i s-a
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
limbilor semitice (cu excepția celor de lingvistica arabă care au fost adunate in Studies în Middle Arabic). Articolele au fost aduse la actualitate. Cel dintâi articol (p. 11-19) a fost scris special pentru acest volum și servește drept un fel de prefață a culegerii și ca un fel de cadru pentru articolele culese. El include atât o privire din perspectivă "aeriană" a istoriei exterioare a ebraicei, cat și o descriere a structurii ebraicei biblice, având trimiteri spre diversele articole din culegere. Un
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
unele dintre proiectele lui Barragán. Majoritatea arhitecților care fac arhitectură minimalistă nu folosesc culori, dar ideile formelor și spațiilor în care Barragán a deschis drumuri rămâne acolo. Au fost mai multe eseuri scrise de câștigătorul premiului Pritzker Alvaro Siza în prefațele cărților care fac referire și la ideile lui Barragán. Influența lui Barragán poate fi de asemenea observată în lucrările multor arhitecți contemporani din Mexic, cum ar fi Ricardo Legorreta. După moartea sa, în 1988, două organizații non-profit au fost create
Luis Barragán () [Corola-website/Science/314904_a_316233]
-
Roman. Numele său nu este menționat decât în propriile scrieri istorice, și este folosit la genitiv, adică M. Juniani Justini. Nu se cunoaște nimic din istoria sa personală. Este autorul lucrării "Historiarum Philippicarum libri XLIV", descrisă de el însuși în prefață ca fiind o colecție de citate importante și interesante din altă lucrare voluminoasă, "Historiae pillippicae et totius mundi origines et terrae situs", scrisă pe vremea lui Cezar August de Trogus Pompeius. Data nașterii sale nu este sigură, știindu-se doar
Justinus () [Corola-website/Science/314923_a_316252]
-
umanității. Dacă Pierre Boulle este celebru pentru romanele sale, totuși, prin nuvele își exprimă mai puternic originalitatea și forța. Iată o listă cu nuvelele pe care le-a scris, precum și culegerile în care pot fi găsite. Pierre Boulle este autorul prefețelor lucrărilor următoare: Studii consacrate lui Pierre Boulle
Pierre Boulle () [Corola-website/Science/314928_a_316257]
-
din Salem în 1848. Printre oaspeții care au venit să vorbească acolo în acea perioadă au fost: Emerson, Thoreau, Louis Agassiz și Theodore Parker . Hawthorne a reînceput să scrie și a publicat Litera stacojie la mijlocul lunii martie 1850, incluzând o prefață în care face referire la perioada aceea de trei ani în care a deținut postul de la Vamă și face aluzie la politicienii locali care nu au apreciat modul în care au fost tratați. Fiind una dintre primele cărți publicate în
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
Oliver Wendell Holmes, Sr. and Herman Melville începând cu 5 august, 1850, când s-au întâlnit autorii la un picnic dat de un prieten comun. Melville tocmai citise colecția de povestiri a lui Hawthorne (Mosses from an Old Manse), și prefața lui fără semnătură a colecției, intitulată "Hawthorne and His Mosses", a fost publicată în "Lumea literară" în 17 și 24 august. Melville, care scria Moby-Dick pe atunci, a scris că aceste povestiri relevau o fațadă sumbră a lui Hawthorne, "învăluită
Nathaniel Hawthorne () [Corola-website/Science/314931_a_316260]
-
n-a scris decât epigrame. Dar sub această unitate de suprafață se ascunde o extraoridinară diversitate, nu numai a genului literar, ci a vieții însăși. Din opera lui Marțial s-au pastrat 12 cărți de epigrame. Cartea I conține o prefață, o artă poetică, în care Marțial afirmă: "„am pus în cărțile mele destulă măsură pentru a nu jigni pe aceia care știu să se judece singuri. Versurile mele vesele nu trec niciodată dincolo de buna-cuviință datorată și celor mai de jos
Marțial () [Corola-website/Science/314939_a_316268]
-
sfârșit, povestind ce s-a întâmplat cu personajul Warlock, fiul diplomatului american, care a fost schimbat cu Adam. Ediția americană are în plus multe note de subsol care nu se regăsesc în ediția britanică. Traducerea olandeză a cărții conține o prefață ironică scrisă de traducător, în care se precizează că nu au fost adăugate alte note de subsol pentru a clarifica nelămuririle pe care le poate avea cititorul modern - adnotată cu note de subsol explicând "omen" și "Crowley". În versiunea franceză
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]
-
un oarecare Bruce, găsește în Etiopia trei manuscrise păstrate de biserica creștină locală ca parte a Bibliei sale. Manuscrisele conțineau o versiune relativ completă a cărții. În 1821 este tradusă în engleză de Dr. Lawrence și publicată însoțită de o prefață și câteva note. Manuscrisul se presupune că este de la sf.sec.4 - înc.sec.3 î.Hr.redactat după fragmente mult mai vechi. Multe din evenimentele descrise de cele mai vechi scrieri biblice (așadar și de textul lui Enoh) se regăsesc
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
un gigant, "Gargantua". Rabelais a fost un călugăr franciscan, medic și umanist, fiind unul dintre marii scriitori ai Renașterii. El este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică, satira, umorul grotesc și cântecele lascive. Într-una din cele două prefețe la "Gargantua" a rugat cititorii să nu se simtă ofensați, deoarece el preferă să scrie despre râs nu despre plâns, spunând că sub suprafața grotescă se află lucruri frumoase. Cu toată avertizarea prietenească, povestirea comică și jucăușă a lui Rablais
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
a scris o serie de tragedii mari, lirică și traduceri din poeții Antichității. A murit înainte de a fi împlinit 30 de ani, într-o încăierare într-un han. Încă din prima sa piesă, "Tamerlan cel Mare" (1590), a scris în prefață plin de dispreț despre teatrul contemporan: „jonglerii și maimuțării simpliste”. Limbajul lui Marlowe, scris în vers alb răsunător, nu era doar un text dramatic ci și muzică verbală ritmică. Cea mai cunoscută piesă de teatru a sa este „Povestea tragică
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
și Dubăsari) și or. Tiraspol .Întors la București, C. A. Ionescu , și-a dat seama de marea valoare a materialului adunat și înregistrat și a alcătuit colecția Colinde din Transnistria, însoțită de un amplu studiu introductiv al cercetătorului și o prefață scrisă de Traian Herseni. Lucrarea a fost dată spre tipar la Editura din Sibiu. Dar a intervenit cenzura de după 23 august 1944 și s-a ordonat ca volumul să apară cu titlul Colinde, cu text și melodie, fiind omise toate
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]