8,590 matches
-
mă tem că nu. Kenneth spuse: — A! Și tăcu. Apoi continuă: Iertați-mă. Plec. M-am gândit la portretul pe care mi-l făcuse Findlay: „un personaj care nu se potrivește cu celelalte și te întrebi dacă nu s-a rătăcit printre ele, venind dintr-o altă piesă de teatru“. Părea ciudat de adecvată; mi-am dat seama brusc că exact așa mă simțeam față de familia Winshaw. Astă-seară, de exemplu... Shirley ezită, în timp ce în mintea ei prindea contur o hotărâre: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu era decât opt. Se pare că avusese o zi grea la serviciu și îi crescuse din nou temperatura. Cu toate acestea, părea să caute pretexte ca să nu plece imediat, verificând ostentativ starea tuturor plantelor, deși simțeam că gândurile ei rătăceau în altă parte. Parcă voia să-mi spună ceva, ceva important. Apoi când ne-am dus în bucătărie, unde lumina era puternică și am întrebat-o dacă e sigură că nu vrea o bere, un gin cu apă tonică, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte important - doar un oaspete în plus în casă, care trebuia strecurat în treacăt într-un program aglomerat - în timp ce pentru mine era un adevărat eveniment cu perspective uriașe; o șansă de a redescoperi sinele tineresc și optimist pe care îl rătăcisem cumva în timpul acelei căsnicii absurde, al cărei unic martor în viață rămăsese de fapt Joan. Acestea erau gândurile mele în timp ce călătoream spre King’s Cross; sau oricum, unele din ele. Ca să fiu sincer, am petrecut o mare parte a călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mică capodoperă. Ai păstrat-o cumva? — Știi bine că ai avut singurul exemplar. Și probabil că l-ai aruncat. Întotdeauna ai fost nemilos cu lucruri de-astea. Auzi, să vii la mine pentru fotografia aceea! — N-am aruncat-o. Am rătăcit-o, ți-am spus. — Nu înțeleg cum de s-a putut rătăci, chiar nu-nțeleg. Oricum, îți amintești că ai aruncat toate povestirile cu Jason Rudd când ai intrat în faza ștințifico-fantastică? — Eu, în faza științifico-fantastică? — Știi tu, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exemplar. Și probabil că l-ai aruncat. Întotdeauna ai fost nemilos cu lucruri de-astea. Auzi, să vii la mine pentru fotografia aceea! — N-am aruncat-o. Am rătăcit-o, ți-am spus. — Nu înțeleg cum de s-a putut rătăci, chiar nu-nțeleg. Oricum, îți amintești că ai aruncat toate povestirile cu Jason Rudd când ai intrat în faza ștințifico-fantastică? — Eu, în faza științifico-fantastică? — Știi tu, când nu mai scriai și nu mai vorbeai decât despre Iuri Gagarin și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Asta nu-i camera ta. spuse Shirley . Ăsta nu-i bagajul tău! Își trase sfioasă la piept cămașa de noapte. — Ei, fir-ar să fie! spuse Kenneth. Nu. Ia stați puțin! Ăsta nu-i patul meu. Probabil că m-am rătăcit. Scuzați-mă. O s-o... șterg. Dădu să plece, dar se opri după ce făcu câțiva pași. Se întoarse și văzu că încă se ținea de cămașă, nesigură de intențiile lui. Thomas se foi incitat pe scară. — Domnișoară, spuse Kenneth , nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre ieșire. Am fugit după ea. — Cum? Eram din nou afară. Era un frig cumplit. Ce vrei să spui? — Nu se găsesc fișele cazului meu. Le-au căutat azi-dimineață și nu erau acolo. Probabil sunt la o secretară. S-au rătăcit în sistem. Au dat vina pe vacanță. — Și ce facem acum? M-au programat din nou săptămâna viitoare. Valuri de îndreptățită frustrare se ridicară în mine. — Fiona, nu-ți pot face asta în continuare. Ești bolnavă, pentru Dumnezeu! Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
radiologul? Nu-mi aminteam. — Doctorul Searle, spuse Fiona. — Și ce-a arătat radiografia? — Nu știm. Prima oară când am venit după rezultate, n-a venit, iar data următoare - acum două zile - n-au găsit fișele. Au spus că s-au rătăcit în sistem. — Probabil că s-au întors deja în dosarele medicale. Nu le putem obține astă-seară. Puse graficul înapoi pe pat. Dau un semnal la registratură imediat și vi-l poate găsi pe doctorul Bishop. E internul nostru, îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o șapcă plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el: mai mult nu mă apropii, spuse bărbatul. Urcă. Merseră câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un străin să se rătăcească în mlaștini. Am crezut că autobuzul mă va aduce mai aproape, spuse Michael. Serviciul de transport de aici pare cam haotic. — Trebuie schimbate lucrurile, spuse șoferul. E o crimă ce se petrece. Fornăi. Să știi că eu nu i-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zece minute ca să găsesc cea mai apropiată gură de metrou, lucru pe care ar fi trebuit să Îl fac de cu seară, dar fusesem prea ocupată și ridiculizasem sugestia mamei de a face drumul până acolo „dus-Întors“, ca să nu mă rătăcesc a doua zi. Cu o săptâmână În urmă, când fusesem la interviu, luasem un taxi, fiind convinsă că experiența unei călătorii cu metroul avea să fie un coșmar. Dar, fapt remarcabil, am dat de o funcționară de la metrou care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu a Înțeles Îndeajuns ce spuneam ca să mă Îndrume spre intersecția 59 Street și Madison, și asta mi-a readus În minte, În scurte flash-back-uri, pățaniile din Delhi, deprimarea, dizenteria. Nu! O să găsesc clădirea! După Încă vreo câteva minute de rătăcit aiurea prin centrul care se trezea Încet-Încet din somn, am ajuns și la intrarea În Elias-Clark Building. Holul, văzut de după ușile de sticlă, părea un punct luminos În tenebrele de dinaintea zorilor și mi s-a părut, În acele prime clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ora zece, m-am Întins cât eram de lungă, Încă Îmbrăcată, peste plapuma de pe pat. Și Încă nu mâncasem nimic, pentru că nu puteam să sufăr ideea că trebuie s-o pornesc să caut ceva de-ale gurii și să mă rătăcesc iarăși, așa cum mi se Întâmplase În ultimele patru zile, În propriul meu cartier. Am sunat-o pe Lily să-mi plâng de milă de pe noul meu telefon Bang and Olufsen. — Bună! Parcă tu și Alex trebuia să vă vedeți astă-seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o cotească din nou - la dreapta, de data asta, Helen se uită de jur Împrejur, brusc dezorientată. — Unde ne aflăm? — În Hatton Garden, cred. Da, asta trebuie să fie. Vorbeau Încet, pentru că strada părea părăsită. — Ești sigură? N-o să ne rătăcim? Cum să ne rătăcim? o Întrebă Julia. Nici nu știm unde mergem. Oricum, nu te poți rătăci În Londra, nici măcar cînd e camuflaj și fără nici un semn de circulație. Dacă te rătăcești, nu merită să trăiești aici. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la dreapta, de data asta, Helen se uită de jur Împrejur, brusc dezorientată. — Unde ne aflăm? — În Hatton Garden, cred. Da, asta trebuie să fie. Vorbeau Încet, pentru că strada părea părăsită. — Ești sigură? N-o să ne rătăcim? Cum să ne rătăcim? o Întrebă Julia. Nici nu știm unde mergem. Oricum, nu te poți rătăci În Londra, nici măcar cînd e camuflaj și fără nici un semn de circulație. Dacă te rătăcești, nu merită să trăiești aici. Ar trebui să facă asta subiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Unde ne aflăm? — În Hatton Garden, cred. Da, asta trebuie să fie. Vorbeau Încet, pentru că strada părea părăsită. — Ești sigură? N-o să ne rătăcim? Cum să ne rătăcim? o Întrebă Julia. Nici nu știm unde mergem. Oricum, nu te poți rătăci În Londra, nici măcar cînd e camuflaj și fără nici un semn de circulație. Dacă te rătăcești, nu merită să trăiești aici. Ar trebui să facă asta subiect de examen. Dacă pici, ești dat afară? — Corect. Atunci, rîse Julia, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strada părea părăsită. — Ești sigură? N-o să ne rătăcim? Cum să ne rătăcim? o Întrebă Julia. Nici nu știm unde mergem. Oricum, nu te poți rătăci În Londra, nici măcar cînd e camuflaj și fără nici un semn de circulație. Dacă te rătăcești, nu merită să trăiești aici. Ar trebui să facă asta subiect de examen. Dacă pici, ești dat afară? — Corect. Atunci, rîse Julia, va trebui să te duci să locuiești la Brighton. O luară spre stînga și coborîră un delușor. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fața. Mă asculți? Uită-te la mine... Cartea ta de indentitate și cartelele, Vivien. Ți-am făcut o gaură În căptușeala paltonului. Poți zice că le-ai pierdut cînd ai căzut. Bine? Mă Înțelegi, Vivien? Viv Înțelegea, dar mintea Îi rătăcea spre altceva care i se părea important. Simțise că mîna i se desprinsese dintr-a lui Kay, iar prin degete Îi treceau mii de ace. Erau lipicioase, dar reci și goale... — Verigheta, zise ea. Acum avea impresia că acele Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văgăuni, ai insomnii tremurătoare, simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță, tocești penelul scursorilor ambițios nu mai ai păr sau oase, doar spuză. De-a lungul covârșitoarelor ambiții de a învinge într-o maniacală înfrângere n-auzi cum șuieră gândul cunoașterii, mereu mai obosit ; miști doar împins de
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
împăturind covorul vechi cu trandafiri rosii pe fond negru, rămas de la mama mea și parcă ascund cu el clipele frumoase de demult, care mă cheamă din timp în timp să deschid ușa inimii, pentru aducere aminte... O dimineață cu rouă Rătăcesc prin grădină, printre uscături și aduceri aminte... Timpul bucuriei a trecut și acum aștept doar cântecul ploilor mocănești, nesfârsite, prinse în hora monotonă de toamnă, printre vânturile reci, neprietenoase, care vin grăbite să-mi umple zilele ursuze. Mă las abandonată
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Roza l-a uitat demult. Plânge cerul. Simt că mă prăbușesc și eu. Închid poarta trântind-o cu furie aproape. În mine dialogul cu El este din ce în ce mai intens: - Ce vină poartă copilul acesta, Doamne și pe unde i s-a rătăcit zâmbetul copilăriei ? - A cui este vina? Are doar 8 anișori, fă ceva pentru ea te rog...! Continui sa mă rog șoptit multă vreme. Încerc să mă liniștesc, dar gândurile mă prind ca într-un carusel: De la o vreme, parcă românilor
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Singapore. Toată familia, ei bine, toți au Început să facă glume despre fantoma care fură lucruri, iar Deb a schimbat Încuietorile de la uși cu unele mai bune. Pentru că nu poți să știi niciodată. Și-apoi, chiar Înainte de Crăciun, și-a rătăcit jacheta de piele, aia frumoasă, de culoarea untului, de la Nicole Farhi, pe care și-o cumpărase Într-un moment de inconștiență, și putea să jure că nu a lăsat-o pe undeva. A sunat la toate restaurantele la care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Barbara, și unde o să stați? —Acum, să nu te deranjezi prea tare. Ne știi tu pe mine și pe Donald, apă caldă și un pat curat și suntem perfect mulțumiți. 21.40: Sus, Emily e Încă trează, dar cu privirea rătăcită de la oboseala zilei de azi. Îi e atât de cald, că și-a dat jos și plăpumioara, și cămășuța de noapte și acum stă Întinsă pe cearșaf, iar trupul ei răspândește o strălucire sidefie În Întunericul camerei. În ultimul an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
X-lea secol să tot strige și să tot protesteze în van împotriva uzurpărilor, părea că nu mai are nici voce, nici suflu, atît de slab vorbea cu glasul său stins. Noi ne găsim în cel mai nefast secol. Clerul rătăcit de la calea sa, orbit de bunurile trecătoare și aproape gata să-și vîndă demnitatea și conștiința, la care se adaugă o importantă împrejurare, care poate adînci aservirea ecleziastică, adică puterea lui Otto I care i-a umilit pe marii domni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-lea, împărtășiți din spiritul puternic și drept al acelui mare părinte și învățător care era în ochii lor Grigore 233; aceștia au continuat marea lucrare a eliberării alegerilor, a purificării obiceiurilor, fără ca vreunul dintre ei să se dezică sau să rătăcească, luînd-o pe o altă cale decît cea sigură care îi fusese deschisă înainte?234. Nici nu s-a dorit mai puțin, ci doar o continuare a eforturilor, o perseverență aproape obstinată în virtutea acelorași principii, care să dureze mai mult decît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și purificată de orice altă dorință, nimic să nu-ți dorești mai mult decît să devii mai bun, mai drept, altfel spus, să fii mai mult pe placul lui Dumnezeu ca să primești încuviințarea Acestuia. 7. Creștinul nu trebuie să se rătăcească în vreun fel sau să se oprească în drum, dacă lucrurile exterioare îi lasă o anumită impresie; el trebuie să recurgă la ceea ce a adunat în inima sa și de aici să reînsuflețească fără zăbavă dorința sa de dreptate pură
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]