7,402 matches
-
un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de filosofi), dar capabil să ne transmită mesajul că scopul statului este să asigure ordinea, dreptatea. Discipol al lui Platon, Aristotel ("Metafizica", "Politica", "Fizica", "Despre suflet" etc.) a ridicat raționamentul (inducție și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiție. Sofiștii, Socrate, Platon și Aristotel au operat mutația esențială în gândirea filosofică a Antichității: omul este
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
dintre acestea nu au sens și nici consistență dacă sunt luate distinct: fericirea trebuie să fie totuna cu binele iar ambele trebuie înțelese substanțial, adică sunt Dumnezeu. Ele trebuie înțelese în unitate. Cunoscuta „ecuație” neoplatonică devine la Boethius rezultatul unui raționament demonstrativ: „Ecuație”, într-un sens mai propriu decât acolo, deoarece Boethius conchide: „toate sunt înlănțuite între ele prin raționamente foarte puternice” (Cartea III, proza XI). Unitatea substanțială a lui Dumnezeu este ilustrată prin analogia cu substanța „om”. Atâta timp cât corpul și
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
iar ambele trebuie înțelese substanțial, adică sunt Dumnezeu. Ele trebuie înțelese în unitate. Cunoscuta „ecuație” neoplatonică devine la Boethius rezultatul unui raționament demonstrativ: „Ecuație”, într-un sens mai propriu decât acolo, deoarece Boethius conchide: „toate sunt înlănțuite între ele prin raționamente foarte puternice” (Cartea III, proza XI). Unitatea substanțială a lui Dumnezeu este ilustrată prin analogia cu substanța „om”. Atâta timp cât corpul și sufletul sunt unite, ele formează o ființă vie (o substanță) numită om. Trupul singur are numai aparența unui om
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
aparența unui om, este un posibil om, nu substanțial ci ca parte luată separat. Similar, sufletul singur este, deși mai mult, totuși altceva decât un om; omul ca substanță este unitatea celor două . Dacă fericirea și binele sunt înlănțuite prin raționamente, ele țin de cunoaștere iar cunoașterea lor exclude posibilitatea înfăptuirii răului. Un raționament socratic în esență, filtrat însă prin ontologia ierarhică a lui Augustin. Teza non-substanțialității răului (de la Plotin și Augustin) este transpusă aici în termeni acționali: o persoană care
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
separat. Similar, sufletul singur este, deși mai mult, totuși altceva decât un om; omul ca substanță este unitatea celor două . Dacă fericirea și binele sunt înlănțuite prin raționamente, ele țin de cunoaștere iar cunoașterea lor exclude posibilitatea înfăptuirii răului. Un raționament socratic în esență, filtrat însă prin ontologia ierarhică a lui Augustin. Teza non-substanțialității răului (de la Plotin și Augustin) este transpusă aici în termeni acționali: o persoană care alege să facă răul nu își exercită vreo putere de a face rău
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
3), înseamnă că acțiunile noastre viitoare trebuie să se întâmple. Dar ceea ce trebuie să se întâmple nu ține de voința liberă a omului (2), ceea ce contrazice (4). Una din propozițiile (2) sau (4) trebuie contrazisă pentru a putea construi un raționament valid, or, tocmai aceasta este problema: toate cele patru propoziții reprezintă credințe fundamentale, aserțiuni dezirabil adevărate care trebuie păstrate ca atare. Cum rezolvă Boethius această problemă? Înainte de toate, trebuie să respingem, odată cu Boethius, interpretarea conform căreia evenimentele se întâmplă deoarece
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
contrasemnat decretul pentru înaintarea dumneavoastră la gradul de general și că locul dumneavoastră este încă și azi la stânga, iar nu la dreapta mea"”. În rezoluția pusă pe acest raport, generalul Prezan avea să scrie cu malițiozitate „"acest punct cuprinde un raționament atât de puternic și concludent, relativ la o chestiune operativă, că orice discuțiune cade și toți trebuie să se încline"”. Faptul exprima mai degrabă ranchiuna generalului Averescu, avansarea lui Constantin Prezan, datorându-se, dincolo de meritele personale incontestabile, atât modului energic în
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
El a plecat spre Worms cu asigurarea protecției din partea prințului elector de Saxa, Frederic, care era și fondatorul universității din Wittenberg. În fața dietei, Luther a refuzat să-și retracteze învățătura, dacă nu putea fi convins, prin mărturia Scripturii sau prin raționament, că greșise. A mai afirmat că-și va menține poziția numai pe această bază și a cerut ajutor de la Dumnezeu. Acestea-s părerile mele și altfel nu pot; Dumnezeu să-mi ajute!. Deși condamnat, a fost răpit de prietenii săi
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
în largul lui când nu s-a putut adresa publicului său favorit, elita. Pe lângă poezii și piese de teatru, Blok a mai scris eseuri și recenzii dramatice. Majoritatea eseurilor sale au fost compuse într-un stil foarte liric, impresionist, cu raționamente emotive. Blok a murit la Petrograd la data de 7 august 1921, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție. Noapte, stradă, farmacie, felinar, Absurd în ceață turnul ochi gălbui. De-o să mai prinzi din secol un pătrar, Totul va
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
întrucât pentru ei frumusețea fizică era simbolul frumuseții lăuntrice și nimic nu părea a fi mai incompatibil decât urâțenia lui Socrate și puritatea sa morală. Există precizarea făcută de Aristotel, în Metafizica sa, că Socrate a introdus în gândirea filosofică „raționamentele inductive" și „definițiile genera-le". Prin „raționamentele inductive" Stagiritul exprimă faptul că maestrul pornea de la realitățile vieții, de la faptele concrete și particulare pe care i le oferea experiența de zi cu zi în contactul său permanent cu oamenii. În ce privește „definițiile
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
frumuseții lăuntrice și nimic nu părea a fi mai incompatibil decât urâțenia lui Socrate și puritatea sa morală. Există precizarea făcută de Aristotel, în Metafizica sa, că Socrate a introdus în gândirea filosofică „raționamentele inductive" și „definițiile genera-le". Prin „raționamentele inductive" Stagiritul exprimă faptul că maestrul pornea de la realitățile vieții, de la faptele concrete și particulare pe care i le oferea experiența de zi cu zi în contactul său permanent cu oamenii. În ce privește „definițiile generale" ele sunt în accepțiunea dată de
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
din unități discrete este o idee foarte veche, care apare în multe culturi antice, cum ar fi Grecia și India. Cuvântul „atom” a fost inventat de vechii filosofi greci. Cu toate acestea, aceste idei își aveau fundamentul mai mult în raționamentele filozofice și teologice, decât în dovezi și experimente. Ca urmare, vederile lor asupra felului cum arată și cum se comportă atomii erau incorecte. Ele nu puteau nici să convingă pe toată lumea, astfel încât atomismul era doar una dintr-o serie de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
ale adevărului. Această deosebire apare în logica stoica, expusă de Sextus Empiricus în lucrarea să "Schițe Pironiene". Analiza stoica a implicației permite validarea propozițiilor că "dacă pământul are aripi, el zboară". Cele două părți ale implicației sunt efectiv false, dar raționamentul este valid. Adevărul cu sensul al doilea este un tip de adevăr folosit în metafizica și teologie. Acesta consista din deducerea dintr-un ansamblu de ipoteze sau de cunoștințe dobândite prin experiență, a unei cocluzii necondiționate. Dumnezeu, ideile, inima, începutul
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
aproximativ acum 511 milioane de ani, ceea ce înseamnă că celelalte două perioade s-au desfășurat în 21 milioane de ani. 542 milioane de ani (+/- 300.000 ani) este dată recent propusă pentru evenimentul de dispariție al speciilor de la începutul Cambrianului. Raționamentul acestei datări precise este interesant datorită faptului că reprezintă un model de gandire paleogeologică deductiva. Exact la începutul Cambrianului există o scădere însemnată în abundență carbonului 13. Aceasta este atat de răspândită, încât reprezintă cel mai bun indicator al poziției
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
a unui loc de muncă, iar al doilea aspect se referă la faptul că această îndemnizație nu poate fi acordată pe o durată mai mare de 12 luni. Cele două condiționalități de ordin legislativ duc într-o zonă de irelevanță raționamentul bazat exclusiv pe cifre: pentru că oricât de mare ar fi lenea unui șomer, o serie de circumstanțe obiective îl vor împiedica să profite de banii statului în loc să muncească. Ajutoarele de șomaj nu sunt acordate de primării, deci trebuie să înlăturăm
Teaser G.A.P.#17 /// Munca și nemunca în România: mituri și pseudo-realități () [Corola-website/Science/296191_a_297520]
-
că religia este depășită, dăunătoare individului (îndoctrinarea copiilor, vindecarea prin credință, circumcizia), dăunătoare societății (războaie sfinte, terorism, risipa resurselor), împiedică progresul științific și încurajează acțiunile imorale (cum ar fi jertfa de sânge, discriminarea împotriva homosexualilor și femeilor). Prin sita aceluiași raționament e trecută și contribuția divinității, indiferent de religia din care provine, la dezvoltarea socială, mulți fiind de părere că a devenit irelevantă în contextul actual, cu atât mai mult cu cât pleiada de zeități pe care o oferă diversitatea religioasă
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
engleză și le-a publicat cu o amplă prefață. De asemenea a ținut mai multe cicluri de conferințe la Ateneul Român despre opera lui Macaulay. El admira modul în care Macaulay reușea să îmbine o viziune politică coerentă, cu un raționament impecabil, o cultură temeinică și un talent oratoric de excepție. Acestea erau calitățile pe care le considera esențiale pentru un politician și pe care le căuta în discutarea personalităților politice contemporane. Ca istoric, Demetriescu a fost puternic influențat de Hyppolite
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
asemenea analogii erau mai lesne înțelese decât ar fi în prezent. Pentru Anghel Demetriescu lumea este "ordine", o armonie între ierarhiile materiei și cele ale spiritului, care converg cu timpul către perfecțiune. În gândire, această ordine se concretizează prin rațiune. Raționamentul logic este bazat pe două structuri de stil, pe care Anghel Demetriescu le utilizează în mod obsedant în scrierile sale: "paralela" și "antiteza". Paralela este o consecință logică a ordinii - din moment ce există ordine, vor apărea nenumărate similarități care sunt scoase
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
și instrumente, s-ar fi putut ajunge la descoperirea unei dotări excepționale în inteligența practică. Totuși, există preșcolari cu o astfel de capacitate extraordinar de bine dezvoltată, dar care se află în contrast cu economia lor de limbaj, lipsită de înțelegere și raționament . În mod cert, la nivelul psihometric e foarte dificil, dacă nu chiar ridicol, să se stabilească un punct fix al QI în care un individ trebuie să fie considerat supradotat. Ne vedem confruntați cu problema privind continuitatea punctajelor și fixarea
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
care definește procese naturale epurate de particularități și descriptibile formal. Și predicatul a misca-miscare este abstract, el cuprinde mulțimea schimbărilor particulare pe care le suferă continuu diferite intervale ale realului. Există și substantive abstracte, exemplu fiind: funcție, mișcare, analiza, proprietate, raționament, etc, ele explicitează calități ale formelor și mișcărilor, dar nu sunt concretizabile distinct că forme, relații sau schimbări explicit reprezentabile. Fără termenii abstracți limbajul nostru nu ar fi capabil să analizeze și descrie calitativ sau cantitativ mai mult de un
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
șir de cuvinte, pe care nu le vom înțelege. Există încă unele comunități primitive care posedă cuvinte specializate pentru formele observate, dar nu distinge și sensuri generice, înglobante de acțiuni concrete, așa cum le posedă limbajul natural modern. Pentru acești indivizi raționamentele generalizante sunt greu de formulat sau înțeles, ei neavând concepte abstracte, adică sensuri care să pună împreună familii de constituienți naturali sau conceptuali, caracterizați printr-un nucleu de similitudine. Niciun raționament generalizabil nu se poate construi fără sensuri abstracte, aparținând
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
așa cum le posedă limbajul natural modern. Pentru acești indivizi raționamentele generalizante sunt greu de formulat sau înțeles, ei neavând concepte abstracte, adică sensuri care să pună împreună familii de constituienți naturali sau conceptuali, caracterizați printr-un nucleu de similitudine. Niciun raționament generalizabil nu se poate construi fără sensuri abstracte, aparținând la familii de constituenți naturali sau mentali. Simplu definit, abstracție este consecința unei acțiuni informaționale alcătuită din minim următorii pași: 1-Identificarea unor constituenți modali într-un spațiu obiectual interactiv dat. 2-Analiza
Abstracție () [Corola-website/Science/308666_a_309995]
-
parte dacă simțurile și intelectul creează corpul, simțurile și mintea, dar sunt și anterioare corpului și minții corporale, nu e clar în ce structură-suport necorporală sunt localizate acele simțuri fără bază substanțială, care creează un corp și simțuri corporale. Același raționament paradoxal se poate face și cu privire la mintea umană. Dacă mintea este autoarea realității și personalității, înseamnă că mintea personalizantă „există” înainte de a exista mintea „personalizată” pe care o creează, în caz contrar cine ar mai realiza personalitatea corporală și mintea
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
anume există o minte 'necorporală' creatoare de minte corporală, minte necesar anterioară celei corporale, pentru a o putea realiza, dar mai este și o minte corporală, o minte efect, produsă de mintea necorporală, mintea corporală fiind dependentă de cealaltă. Împingând raționamentul mai departe fiecare din cei doi solipsiști rezultați din creația de sine a unui solipsisit, trebuie să fie și el duali, adică unul anterior sieși pentru a aduce în existență pe celalalt, și altul posterior, tratat ca efect al solipsistului
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
o creație de sine, apărând un șir nelimitat de solipsiști care transformă unitatea egală sieși a eului unic, în multiplicitate indefinită de 'euri', ca să ne exprimăm metafizic. Dacă sunt un șir nesfârșit de solipsiști fiecare creat de cel anterior prin raționamentul de mai sus, cum de nu știu nici unul din ei de ceilalți, sau măcar de cel din care provine și de cel pe care îl produce? Cum e cu putință ca un solipsist să fie capabil să perceapă și conceapă
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]