7,546 matches
-
pe larg, cartea lui Barbey d’Aurevilly, Du dandysme et de George Brummell, care, În traducere integrală, deschide antologia din a doua parte a volumului nostru. Să reținem totuși câteva episoade ale pasionantei sale biografii. Din cornet de husari În regimentul prințului de Wales, foarte tânărul Brummell ajunge În doar doi ani căpitan. Părăsește Însă brusc armata și, instalat la Londra, Într-un apartament nu atât opulent, cât de un lux rafinat, rupe relațiile cu propria familie și intră dezinvolt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
era predestinat. A fascinat prin ce avea spiritul mai superficial; nu sârguința minții Îl făcea superior celorlalți, ci felul de a se purta În lume. Plecând de la Oxford trei luni după moartea tatălui său, Brummell s-a Înrolat cornet În Regimentul al X-lea de husari, comandat de prințul de Wales. Mulți s-au străduit să explice atracția atât de vie pe care Brummell i-a inspirat-o brusc acestui prinț. S-au povestit chiar anecdote care nu merită a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Sheridan impertinența de a fi pus să i se sculpteze mâna, ca fiind cea mai frumoasă din Anglia. X Deși Alcibiade fusese cel mai frumos dintre generali, George Bryan Brummell nu avea spirit militar. Nu a rămas prea mult În Regimentul al X-lea de husari. Poate că se Înrolase acolo cu un scop mai serios decât s-a crezut - pentru a se apropia de prințul de Wales și să Înnoade relații care să-l scoată repede În evidență. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
memorie foarte bună, povestește multe anecdote despre indisciplina eroului său. El rupe rândurile În timpul manevrelor, se sustrage ordinelor colonelului. Dar colonelul e subjugat farmecului acestuia; nu Îl va pedepsi niciodată. În trei ani, Brummell ajunge căpitan. Când, pe nepusă masă, regimentul e trimis În garnizoana de la Manchester, din acest simplu motiv, cel mai tânăr căpitan al celui mai strălucit regiment din armata britanică părăsește serviciul. Îi spune prințului de Wales că nu dorește să se Îndepărteze de el. Era mai strategic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dar colonelul e subjugat farmecului acestuia; nu Îl va pedepsi niciodată. În trei ani, Brummell ajunge căpitan. Când, pe nepusă masă, regimentul e trimis În garnizoana de la Manchester, din acest simplu motiv, cel mai tânăr căpitan al celui mai strălucit regiment din armata britanică părăsește serviciul. Îi spune prințului de Wales că nu dorește să se Îndepărteze de el. Era mai strategic decât să-i vorbească despre Londra; și mai amabil. Căci, de fapt, Londra Îl atrăgea. Gloria i se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
maritim... În sfârșit, totul a fost reglementat, Începând cu doliul de la curte, cu cantitatea de lacrimi pe care trebuie să o vărsăm pentru un rege, un unchi sau un văr și până la Întreaga viață sau la pasul unui cal de regiment... — Și ce-i cu asta? Îl Întrebă E. de G. fără să-și dea seama că onorabilul nostru prieten s-a oprit să-și tragă sufletul. — Și, reluă acesta, când toate codurile despre care am vorbit au fost făcute, nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe cel din Saint-Germain, din Cartierul Latin sau pe cel de la Chaussée-d’Antin; să facă distincția Între proletar, proprietar, consumator și producător, Între avocat și militar, Între cel care vorbește și cel care acționează. Intendenții armatelor noastre nu recunosc uniformele regimentelor cu mai mare viteză decât Îi trebuie fiziologului ca să deosebească Însemnele pe care i le lasă omului luxul, munca sau mizeria. Scoate un portmantou și pune pe el niște haine!... Bun! Dacă nu te-ai plimbat ca prostul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pricepusem: Va fi în curând răzmeriță, nu-i așa? — Cuvântul ăsta nu e de pe meleagurile noastre. E adevărat că pe timp de epidemie, oamenii de pe străzi se arată curajoși, puterea sultanului părând extrem de fragilă față de cea a Atotputernicului care seceră regimente întregi de militari. În case nu există însă nici o armă, poate doar vreun cuțit de tăiat brânza. Când vine ceasul tulburărilor, un mameluk circazian poate fi oricând înlocuit de un altul. Înainte să plece mai departe, neguțătorul îmi făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deschisă până noaptea, și patruzeci de mii de evrei care plăteau jizia legală! Azi, asta e realitatea, Alexandria aduce vistieriei mai puțin decât o costă. Rezultatul îl vedem zi de zi: armata n-a mai mâncat carne de șapte luni, regimentele clocotesc, iar sultanul caută aur acolo unde crede el că ar putea găsi. Intrarea unui client îi întrerupse discursul. Văzând că noul venit nu avea nici un obiect în mână, Akbar își spuse desigur că era vorba de un cumpărător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
circulau erau atât de contradictorii, încât confuzia totală stăpânea toate mințile, nu doar printre oamenii de rând, ci și în Citadelă. Sultanul hotărâse să plece în Siria, în întâmpinarea trupelor otomane, apoi, în temeiul unor informații liniștitoare, își anulase expediția. Regimentelor care primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari cadii li se ceruse în două rânduri să se pregătească să-l însoțească pe suveran la Alep; de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acumulate de predecesorul lui, socotind că banii fuseseră risipiți. „Cu sumele înghițite de reconstrucția Sfântului Petru, spuneau apropiații lui Adrian, s-ar fi putut înarma o cruciadă împotriva turcilor; cu sumele vărsate lui Raffael, s-ar fi putut echipa un regiment de cavalerie.“ De la sosirea mea la Roma, auzisem adesea vorbindu-se despre cruciade, chiar din gura lui Leon al X-lea. Dar asta se făcea, în mod evident, printr-un soi de ritual fără urmări, foarte asemănător cu acela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Luther, urmări-l-ar mânia lui Dumnezeu până la sfârșitul veacurilor! Alții, în schimb, ar vrea s-o termine cu asediul și să găsească o soluție care să pună capăt umilirii creștinătății. Dacă Sanctitatea Sa ar încerca să iasă astăzi, cunosc regimente care n-ar șovăi să pună mâna pe persoana sa și să-l facă să sufere chinurile cele mai cumplite. Clement se făcu livid, în vreme ce vizitatorul său continua: — Acest lucru, nici eu, nici împăratul Carol nu l-am putea împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nimic. Mai bine o bem. PARASCHIV: Și atunci ce facem? Înnebunim dacă nu facem nimic. MACABEUS: Mai bine să înnebunim decât să facem ceva. PARASCHIV: Hai să dăm o serată! MACABEUS: Nu știu, nu cunosc... PARASCHIV: O serată, ca la regiment, ca la popotă... MACABEUS: N-am fost la popotă... N-am intrat niciodată la popotă... PARASCHIV: Îți arăt eu. MACABEUS: Mai bine îți arăt eu cum era la bucătărie. PARASCHIV: Care bucătărie? MACABEUS: Bucătăria de la popotă... Acolo curățam eu cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
februarie 1823, câteva luni după ce Regele Joîo VI jurase din nou credință Constituției la Lisabona, izbucnește, în Nordul țării, revolta Contelui de Amarante. Mulțimea strigă: "Trăiască Regele absolut! Moarte Constituției!" De abia se potolise mișcarea Contelui de Amarante, când un regiment de infanterie se revoltă la ieșirea din Lisabona. La Vila-Franca, garnizoana încearcă o mișcare asemănătoare. Al doilea fiu al Regelui, Infantele Don Miguel, ia comanda trupelor, jurând că va "dezrobi pe Suveran din ghearele masoneriei". Don Joîo VI rezistă câtva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dar în cele din urmă făgăduiește să dea țării o "rînduială nouă". Făgăduială, însă, care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în glorioasa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Tânărul care ucisese pe Rege se numea Alfredo Costa și era casier într-o prăvălioară din Lisabona. A căzut lovit de săbiile ofițerilor din escortă. Celălalt, omul cu barbă, care mânuise carabina, se numea Manuel Buiça, fost sergent într-un regiment de cavalerie și institutor. Amândoi erau carbonari și fanatici discipoli ai lui Antonio José de Almeida. Dar nu rămâne îndoială că n-au lucrat singuri. În timp ce ei trăgeau, s-au mai auzit alte focuri de armă, și nimeni din jur
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de 3 spre 4 octombrie, revoluția izbucnește la Lisabona. O revoluție care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care, în primele "ceasuri, părea că n-are sorți de izbândă. Șefii Insurecției, cu Afonso Costa și Antonio Jose de Almeida în frunte, sunt gata să fugă. Mai multe regimente care trebuiau să se răscoale, rămân loiale Regelui. Doar un regiment de infanterie se revoltă; sergenții își arestează ofițerii și, împreună cu grupuri de marinari și civili înarmați, se întăresc în Rotonda care domina orașul, actuala Piață Pombal. Armata guvernamentală atacă de mai multe ori piața, fără să izbutească să o cucerească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fruntașii revoluționari. Greutățile sunt din ce în ce mai mari. Grevele se țin lanț și în octombrie 1911, Paiva Couceiro face o incursiune în Nordul țării sperând să reîntroneze monarhia. Încercarea eșuează, cu toate că Paiva Couceiro conta pe un mare număr de ofițeri din toate regimentele, ofițeri dezgustați de Republică și, îndeosebi, de anarhia care-și făcea loc în armata. Dar frontiera era păzită de voluntarii republicani și de unități leale regimului. Paiva Couceiro va încerca o a doua incursiune în 1912, cu același lamentabil rezultat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a umilit orgoliul armatei și a iscat noi și grave nemulțumiri. Garnizoana din Lisabona încearcă un pronunciamento militar, însă rebeliunea e repede stăpânită. Ofițerii sunt obligați să-și depună fără excepție săbiile la Președinția Consiliului. Guvernul cere Președintelui să dizolve regimentele care se răsculaseră, iar acestea se adresează decanului armatei, generalul Pimenta de Castro, ca să le apere. Cum Președintele refuză dizolvarea, Afonso Costa își dă demisia și Manuel de Arriaga îl cheamă pe Pimenta de Castro, oferindu-i să alcătuiască guvernul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îl cheamă pe Pimenta de Castro, oferindu-i să alcătuiască guvernul. Acest general, Pimenta de Castro era un vechi și sincer republican. Fusese ministru de război în primul guvern constituțional, dar își dăduse repede demisia, pentru că se împotrivise trimiterii de regimente la frontieră, ca să lupte cu milițiile lui Paiva Couceiro. De atunci, deși prieteni din tinerețe, nu mai avea nici un fel de relații cu Președintele Arriaga. Când acesta îi scrie, însă, rugîndu-l să-1 ajute ca "să scape patria", Pimenta de Castro
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin ceasuri grele de persecuții religioase și politice, greve, atentate. Venirea bătrânului tribun nu liniștește prea mult țara. La 13 decembrie 1916 izbucnește o nouă revoluție îndreptată contra grupului democratic, și condusă de neobositul complotist Machados dos Santos, cu un regiment de infanterie din Tomar. Revoluția, ca atâtea altele, e înnăbușită. Dar Portugalia e încă departe de a-și găsi liniștea. Afonso Costa e din nou la guvern, la 25 aprilie 1917, inaugurând a guvernare cu adevărat revoluționară. Grevele se țin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși în barăci, încercuite cu sârmă ghimpată, părinți care-și îmbrățișează între sentinele fiii, înainte de plecarea pe front, regimente care refuză să se urce în vagoane etc. Corpul expediționar portughez se ridica, la sfârșitul anului 1917, la vreo 55.000 de oameni. Mai mult de jumătate au căzut în marea bătălie de la Lys, la 9 aprilie 1918, înfruntînd sângeroasa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cunoștea Camacha încă din primele zile ale Republicii, și el, atât de necruțător, omagiase întotdeauna pe acest ofițer savant și integru. Sidonio Paes organizează lovitura de stat, luând el însuși conducerea conjurației grupului unionist și pregătind revoluția în mai multe regimente din capitală. În după amiaza de 5 decembrie 1917 își îmbracă uniforma militară și așteaptă, calm, la "Rotondă", semnalul insurecției, care trebuia să înceapă la școala de cadeți. Lupta durează trei zile și se sfârșește printr-o victorie totală a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al patrulea an de război european, Sidonio se menține încă la putere, susținut numai de adeziunea maselor și de încrederea armatei. În fața acestei rezistențe, loja Portugal din Rue Cadet, hotărăște suprimarea Președintelui. La 12 octombrie izbucnește o revoltă a câtorva regimente în mai multe orașe din țară, dar e repede înăbușită. La Lisabona mișcarea e încercată de un grup de vechi revoluționari, lipsit de sprijin militar, grup pe care poliția îl arestează fără nici o greutate. Eșecul rebeliunii militare convinge încă odată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]