7,807 matches
-
poligonale și pridvor pe latura de sud. Pereții exteriori ai bisericii au fost placați cu scânduri. Biserica are un acoperiș înalt, cu o învelitoare din șindrilă bătută în „solzi”. Ulterior au fost adăugate trei turle care nu se încadrează în repertoriul arhitecturii tradiționale: una deasupra naosului, una deasupra pronaosului și o alta deasupra pridvorului (cu rol și de clopotniță). În interior, biserica are patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea se face printr-o ușă din lemn de brad aflată
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
este ansamblul simfonic care își desfășoară activitatea artistică în cadrul Orchestrelor și Corurilor Radio România. își prezintă stagiunea de concerte în Studioul de concerte „Mihail Jora”, așa numita Sală Radio, situată în București, str. General Berthelot, nr. 60-64. Profilul, repertoriul și istoria Orchestrei Naționale Radio definesc aproape un secol de cultură națională în domeniul interpretării și difuzării muzicii în România. Odată cu momentul lansării postului public de radio, în 1928, s-a înființat - din inițiativa și sub conducerea compozitorului Mihail Jora
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
Corurilor Radio România. În ultimele decenii, pe afișele Orchestrei Naționale Radio au figurat nume mari ale școlii românești de muzică, dar și prestigioși invitați din lumea concertistica internațională. Printre aceștia, se pot amintim următorii, Un aspect important de remarcat este repertoriul vast al ansamblului, prin cerință de a fi cuprinse genurile muzicale reprezentative ale tuturor epocilor, de la muzică barocului la lucrări ale contemporaneității. Totodată, mai mult decât oricare formație de profil simfonic, Orchestră Națională Radio răspunde misiunii difuzării creației componistice naționale
Orchestra Națională Radio () [Corola-website/Science/317196_a_318525]
-
pe un "portativ", devenind astfel o notație precisă, o inovație datorată lui Guido d'Arezzo. "Ritmul" este indicat prin serii de ligaturi (neume care combină "punctum" și/sau "virga") care stabilesc modurile ritmice. Acestea au apărut în sec. XII în repertoriul catedralei Notre-Dame din Paris. Formă neumelor folosite în cantul gregorian prezent a apărut în sec. al XII-lea. În timp, neumele cântării gregoriene au evoluat în notele notației măsurate și, ulterior, în notele muzicale actuale. Manuscrise din sec. IX conțin
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
Vlad este exmatriculat în 1979 din Academie și are ideea de a organiza în timp record (o saptămână) o formație pentru nunți, prin care avea să-și întrețină familia. În 1985, formația Azur este angajată în restaurantul „Rubin” din Brăila. Repertoriul este în permanență îmbogățit, fie prin preluări din muzică lăutărească și din muzică de dans la modă în țările balcanice, fie prin compozițiile lui Nelu Vlad. Restaurantul devine tot mai influent, astfel încât și formația câștiga reputație în oraș. Într-o
Azur (formație de manele) () [Corola-website/Science/317871_a_319200]
-
Muzică disco (de la "discothèque", en./ fr. „discotecă”) este un gen muzical de divertisment apărut în anii 1970 în Europa și America de Nord. El provine din genul funk și cuprinde un repertoriu exclusiv destinat dansului. Piesele disco sunt de regulă scrise în măsura de patru pătrimi, în interiorul căreia toți timpii sunt accentuați puternic. În vreme ce evoluția instrumentala este spectaculoasă și adeseori de virtuozitate (de altfel, există numeroase piese disco instrumentale), rolul vocii este
Muzică disco () [Corola-website/Science/318071_a_319400]
-
În vreme ce evoluția instrumentala este spectaculoasă și adeseori de virtuozitate (de altfel, există numeroase piese disco instrumentale), rolul vocii este unul secund, discursiv sau doar ritmic. Este frecvent întâlnită practică de a prelua piese din orice alt gen (sau chiar din repertoriul cult) și a le orchestră în stil disco. La finele anilor șaptezeci, vogă disco a dat naștere unui subgen muzical - filmul disco, ale cărui scenarii sunt pretexte pentru a prezenta imaginarul discotecii (jocuri de lumini multicolore, coregrafii impresionante) și muzica
Muzică disco () [Corola-website/Science/318071_a_319400]
-
remarcat ca un talentat orchestrator, atrăgând atenția prin aranjamente precum cel scris pentru cântecul „Habar n-ai tu” de Ion Vasilescu. În ultimii ani 1950 a scris muzică de film pentru două producții scurte. În 1960 începe să compună un repertoriu de piese instrumentale ușoare, destinate diverselor tipuri de ansambluri - orchestră de coarde, orchestră de suflători sau de estradă. Acestora se adaugă câteva piese cu voce solistă, precum „E atît de bine” (1961), „Clopoțel de primăvară” (1968), „De unde vii, melancolie?” (1969
Richard Bartzer () [Corola-website/Science/319677_a_321006]
-
Jeff Killed John", cei patru începându-și cariera muzicală cântând melodii ai celor de la Metallica și Nirvana. "Jeff Killed John" au compus șase melodii, care nu au fost niciodată lansate; două dintre aceste melodii au fost rescrise și introduse în repertoriul "Bullet For My Valentine". Problemele financiare au reprezentat motivul pentru care trupa și-a schimbat numele, schimbând deasemenea și înclinația muzicală. Trupa a lansat primul album, "The Poison", pe 3 octombrie 2005. "The Poison" cuprinde două dintre piesele ce au
Bullet for My Valentine () [Corola-website/Science/319809_a_321138]
-
și adeseori mai participau cântăreți precum și actorul rus Vsevolod Orlov cu diferite scheciuri. Cafeneaua era locul de întâlnire a intelectualilor din oraș, printre care și compozitorul . La acest local a fost invitat să cânte și Petre Leșcenco, Oskar Strok aranjând repertoriul. Tot Strok l-a învățat tehnica necesară pentru reprezentațiile sale în calitate de solist. Atâta vreme cât fusese dansator, scurtele sale cântece erau bazate pe o respirație scurtă, adecvată oboselii de după efortul depus în timpul dansului. Oskar Strok l-a învățat modul de respirație adecvate
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
cânta s-a ridicat și de această dată, concertele date în marea sală a Clubului Nautic din Liepăja fiind în general prost apreciate. După întoarcerea la Riga, își reia activitatea în atmosfera care îi convenea mai bine de la cafeneaua "AT". Repertoriul lui Petre Leșcenco cuprinde lucrări ale compozitorilor din Letonia, printre care "Ochi negri", "Rapsodie albastră", "Ultimul meu tango" și "Spune-mi dece" de și "Tatiana", "Miranda", "Nastia-ca o mură" și "Un pahar de vodca" de Mark Marianovski dar și lucrări
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
aproape toate înregistrările sale sunt cântate în limba rusă, deși în reprezentațiile sale din România includea, de cele mai multe ori, și unele melodii cântate în limba română. Datorită discurilor sale, Leșcenco devine, în scurt timp celebru. El își îmbogățește în permanență repertoriul cu lucrări ale compozitorilor celor mai cunoscuți din perioada respectivă, cu prioritate din Europa centrală și de est, inclusiv cei din Uniunea Sovietică: , Mark Marianovski, Claude Romano (Gheorghe Sbârcea), Еfim Sclearov, G. Vilnov, Vladislav Okolo-Kulak (Sașa Vladi), , , Ernst Höningsberg, , , , deși
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
să fie protejatul generalului Vladimir Ivanovici Burenin, comandatul garnizoanei din București a armatei sovietice. Într-o perioadă de trei ani, el a dat peste o sută de concerte pentru armata sovietică, în săli de concert, în cazărmi sau în spitale. Repertoriul său s-a modificat, a renunțat la tangourile și foxtroturile care îi asiguraseră faima și a început să cânte mai mult romanțe și cântece populare rusești, în marea lor majoritate cântece triste. Familia soției sale s-a întors la Odesa
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
fi numiți așa artiști experimentați ca M. Munteanu, L. Aga, V. Calestru, V.Zaklikovski, I. Cvasniuc, B. Materinco, A. Donos, N. Covaliov, E. German, N. Margarit, A. Arcea, V.Micușa, P. Racoviță, V. Cojocaru, I. Paulencu, V. Cireș și alții. Repertoriul Teatrului Academic de Stat de Operă și Balet „A.S. Pușkin” al RSSM, în perioada vizată, a fost structurat pe criterii de promovare a patru domenii: operă națională (Glira de Gh. Neaga, Serghei Lazo de D. Gherșfeld, Alexandru Lăpușneanu de Gh.
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
V.Bondarenco, A.Nazarenco, E.Ivanișin, Nadejda si Egor Șcepaciov; regizori: Eugen Platon, Eleonora Constantinov; dirijori: Albert Mocealov, Lev Gavrilov, Alfred Gherșfeld, Alexandru Samoilă și dirijorul de cor Alexandru Movilă, meritul cărora este indiscutabil în vederea formării și prezentării unui vast repertoriu concertistic al teatrului. În momentul de față pe scena teatrului activează o pleiadă de tineri soliști, care au cucerit deja publicul meloman chișinăuian: operă - M. Țonina, A. Țurcan, L. Șolomei, G. Bernaz, G. Mușurov, A. Pihut, R. Picireanu, I. Șciogolev
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
notele bibliografice și cele explicative asupra unor personaje culturale astăzi obscure” (Șerban Cioculescu). Cu o acuratețe remarcabilă a informației, a întocmit mai multe antologii de poezie și proză românească. Ca folclorist a tipărit culegerea "Cântece poporane moldovenești" (1928), unde relevă repertoriul rapsodului Nastasă Crețu din Drăgușeni - Suceava (231 de cântece bătrânești, hore și chiuituri).
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
în muzică la Conservatorul (Academia de muzică) din Ierusalim. La terminarea studiilor a înființat un cvintet instrumental la care a participat ca acordeonist. În acelaș timp a fost unul din întemeietorii și conducătorii ansamblului coral Givatron, care a inclus în repertoriul sau o parte din cântecele pe care le-a compus, cel mai cunoscut din ele fiind „Lean noshevet haruakh” („Încotro suflă vântul”), în două versiuni melodice. Nahum Heiman a cultivat talentele unor tineri cântăreți israelieni debutanți cum au fost Hava
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
a prilejuit colaborarea cu Orchestra Simfonică din Londra. În anul 1977 a înregistrat la Londra un album de melodii compuse pe texte de poeții israelieni Natan Alterman și Natan Yonatan, prelucrate de Carlos Miranda, câteva dinre ele intrând ulterior în repertoriul solistei Hava Alberstein („Nisipul va ține minte” -ebr. „Hahol izkor”, „Cântec pentru fiul meu” - ebr.„Zemer livni”) După 16 ani de ședere în străinătate, s-a întors definitiv în Israel în anul 1984 și a realizat producția muzicală a spectacolului
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
Pinguinul este numele românesc al dansului de societate letkajennka (sau letkis), care la rândul său se bazează pe dansul popular finlandez jenkka. Dansul este însoțit de o melodie instrumentală caracteristică. Pașii foarte accesibili, imitând mersul pinguinului, l-au impus în repertoriul dansurilor de petrecere; forma este de dans în șir de tipul trenulețului (fiecare dansator îl ține de mijloc pe cel din fața sa). La sfârșitul anilor 2000, dansul a declanșat o modă atât în România, cât și printre românii din diaspora
Dansul pinguinului () [Corola-website/Science/319289_a_320618]
-
și la ceremonia desfășurată în februarie, unde a interpretat piesa în timpul unui recital live, alături de șlagărul său din anul 2004, „Yeah!”. Pe aceeași scenă au urcat alături de Usher și solistele Alicia Keys și Shakira, care au interpretat cântece cunoscute din repertoriul lor, Keys prezentând „Try Sleeping with a Broken Heart”, „Empire State of Mind” și „No One”, Shakira interpretând „She Wolf” și „Give It Up to Me”. De asemenea, compoziția a fost inclusă în programul "Body By Milk Got Noise?", lucru
More (cântec) () [Corola-website/Science/319287_a_320616]
-
de 16 ani in cadrul unei formații rock de tineri arabi israelieni, "Samana". În anul 2000 fost aleasă pentru a interpreta în limba ebraică rolul Elizei Dulittle în muzicalul „My Fair Lady” de Lerner și Löwe pe scena teatrului de repertoriu israelian, alături de Oded Kotler în rolul lui Mr.Higgins. De asemenea în acelaș an a participat la festivalul israelian pentru copii „Festigal” unde a cântat cântecul „Tze el hamassa” (Ieși la drum) După vârsta de 20 ani Mira Awad a
Mira Awad () [Corola-website/Science/315504_a_316833]
-
pe una din bârnele de jos (pe cea de a treia, iar pe nord, pe cea de a doua), puternic profilat, atestă, prin dibăcia executării sale, existența altă dată a altor elemente sculptate (ancadramente), în care meșterii săpaseră, din strămoșescul repertoriu, rozete, triunghiuri, linii în zig-zag. Din decorația pictată, plătită de săteni, în 1761, se păstrează și se admiră, aceea din altar, cu temele: Sf. Troiță și cetele îngerești Maria cu pruncul, flancată de arhanghelii Mihail și Gavril (pe boltă); părinții
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
la marginea bolții; iar pe perete sud, Sf. Dimitrie. În pronaos: mucenițe iar pe plafon: Maria Orantă, Adam și Eva, cuvioșii Simion, Clement, Grigorie. Elementele sculptate în ancadramentul fostei intrări, de pe latura de sud, au fost culese de meșter din repertoriul artei populare: frânghia, dintele de lup, rombul, rozeta; dar și din cel al artei culte: un viguros vrej floral, pe care poposește o pasăre, este izvorât dintr-un vas; delfinul, cu cap de păuniță, întâlnit pe stele funerare romane, pe
Biserica de lemn din Găbud () [Corola-website/Science/315698_a_317027]
-
Frații bucovineni Sarghie", în cadrul Universității București (2003). Debutează în 2003 pe scena Operei Naționale din București în „Don Giovanni” de Mozart (Donna Elvira). Își dezvoltă personalitatea artistică în numeroase recitaluri precum și că solista a Operei din Brașov, unde abordează un repertoriu vast (Mozart, Bellini, Donizetti, Verdi, Bizeț, Gounod, Offenbach, Leoncavallo, Puccini) și realizează turnee de spectacole în Germania, Austria, Italia, Elveția, Marea Britainie și Spania. Colaborează de asemenea cu Teatrul Liric din Cagliari (Italia), Operele Naționale din București, Constantă, Galați. Interpreta
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
Bizeț, Gounod, Offenbach, Leoncavallo, Puccini) și realizează turnee de spectacole în Germania, Austria, Italia, Elveția, Marea Britainie și Spania. Colaborează de asemenea cu Teatrul Liric din Cagliari (Italia), Operele Naționale din București, Constantă, Galați. Interpreta pasionată de muzică de cameră, repertoriul de Lied și Oratoriu, susține concerte în SUA, Belgia, Bulgaria, Ukraina precum și în centre importante de cultură din România (Filarmonica „George Enescu” din București, Filarmonica din Târgu Mureș, Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău etc.). În decursul timpului colaborează cu dirijorii
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]