9,175 matches
-
iar zâmbetul i s-a risipit. Și eu am rămas cu sentimentul unei mari pierderi. —Claire! a zis James încruntându-se ca un patriarh din perioada victoriană. Acoperă-te! Uite cum te privește chelnerul! M-am înroșit. Acum, îmbrăcată în rochia mea scurtă, mă simțeam caraghioasă și jenată, în loc să mă simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se comporta ca un nenorocit de amish. Să știți că nu fusese întotdeauna așa. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simt sexy și provocatoare. Du-te naibii, James, că m-ai făcut să mă simt așa! Se comporta ca un nenorocit de amish. Să știți că nu fusese întotdeauna așa. Îmi aduceam aminte de o vreme în care cu cât rochia îmi era mai scurtă, cu atât lui James îi plăcea mai tare. Ei, așa cum se spune, timpurile se schimbă. Am lăsat capul în piept și, furioasă, am căutat cel mai scump fel de pe meniu. Presupun c-ar trebui să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
termen, pe urmă la toți, regula spune că mai mult scurtezi decît adaugi, cînd nu se Întîmplă invers. Și ce-o să faceți cu banii de premiu, că școala noastră n-are WC, Mariana, dragă, nu ți-ai luat cam multe rochii?, păi acum avem cu ce, da’ văd că nu te bucuri nici de scrin, l-am cumpărat ieri, un adevărat chilipir, de cireș, În principal reformulezi, mecanismul va ieși mai mic, va semăna c-un ceas, Încordezi arcul la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe la bază, dar măcar de-ar fi fost Notre Dame! Francezii n-au zidit pe nimeni În fundație și clădirea-i parcă mai Înaltă. Poate fi un subiect pentru Ken Russell, cu condiția ca latinul ciobănel să fie Îmbrăcat cu rochia maică-sii, să-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU ARIPI DE REZERVĂ Oameni asaltați de scurt metraje. Lirice. E iarnă. Miron Cosma la microfon. Lămpașe cu mineri. Miron Cosma cu căciulă de luptă. Ca poetul național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu boruri uriașe, Johnny, Vincent, Faye și Lili Își imaginează pe rînd felul cum vor muri. Singura care se răzgîndește și nu mai vrea să participe la joc e Lili, care, două secvențe mai departe, se Îmbracă cu o imaculată rochie albă, dă drumul broscuțelor În noroi Începuse să plouă și-și trage un glonț În gură. Death. În cea mai nobilă tradiție americană a dramei, În final, visul despre plecarea-n Arizona se spulberă, Depp intră În magazinul părăsit definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avea În picioare decît o emoționantă pereche de sandale fine c-o singură baretă de aur, corpul ei fiind acoperit de sus și pînă jos de o pulbere identic de fină de culoarea aurului, În vreme ce nașa a Îmbrăcat doar o rochie din colecția miresei cu un imprimeu din scoarță de copac, cum Își lipesc locatarii din clasele de sus pe perete, gri-ivoire. Iar cînd au ieșit mirii la soare, odată s-a oprit ploaia ca printr-o minune, o minune cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Își vor aduce aminte peste ani ștergîndu-și pe furiș o lacrimă, berbecuți discreți și-un proțap elegant Într-un superb joc de lumini prin perdeaua de ploaie miraculoasă de excepție, că iar Începuse să toarne, și odată cu primii stropi de sub rochia elegantă din piele alb-gri cu irizări turcoaz a fost aruncată jartiera sărbătoritei pîndită cu febrilitate și prinsă toată seara de Ionuț, fratele nașei, subsecretar de stat la Ministerul de Externe, ministrul a lipsit, și tot n-ar fi prins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la a doua, Începi să vezi prin țesătură, prin irizări turcoaz, prin hîrtia lucioasă, de la Letea, o vezi pe Letea, te ia cu tremur. Din care reușești totuși să-ți mai pui Întrebarea de ce-a mai apărut doamna În rochie, pentru că de și-ar fi ascultat propriul gînd, titlul cu aldine corp 90/60/90, impulsul, dorința de frumos, de adevăr, nu și-ar mai fi ascuns nimic privirilor haiducilor și-ar fi rămas echipată numai cu tiara, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se scufundă și nu scapă decît muza lui Shakespeare, deoarece luase lecții de Înot În ocean. Și, În timp ce Will Începe lucrul la A 12-a noapte cu gîndul la femeia iubită, o vedem pe femeia iubită ajungînd la țărm cu rochia udă, apoi pășind cu Încredere pe continent. Începe imigrația. Și nu cu oricine, ci de-a dreptul cu iubita lui Shakespeare, cu cultura. Din neatenție, Statuia Libertății nu se zărește. Dar se va zări În prima scenă din Shakespeare in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la A la Z de unde află că Moartea unui președinte se vinde foarte bine. Iar opera capitală a lui Ceaușescu a ajuns la 250 de dolari. Oamenii mai oferă vioară veche, maghiară, moară cu ciocănele, loc de veci cimitir Sărindar, rochie de mireasă lungă, indometacin supozitoare, răcitor, portbebe cangur (600 de lei), incubator electric italian, 120 de ouă, pisici mici, jucărie japoneză cu baterii, elefant bătînd toba, diafragmă stare foarte bună, aragaz, bibelou căprioară, deodorant feminin. În Națiunea, președintele Vetrei, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu degetul să mă duc la el! Cu bine, Jackie! Joan plecă, iar Jack porni să-și plaseze alte povești - poate cazul Mitchum, versiunea Îndulcită. Se auzi o voce delicată: — Bună, domnule Vincennes. Jack se Întoarse. Karen Morrow, Într-o rochie de seară verde, cu picături de ploaie pe umeri. Ultima oară cînd o văzuse, era o puștoaică prea Înaltă și prea stîngace, obligată să spună „Mulțumesc” domnului polițist, care mai pusese cu botul pe labe un traficant. După patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
districtual a părăsit restaurantul puțin cam amețit, a lălăit-o preț de vreo doi kilometri la volanul Cadillacului lui, după care a tras pe dreapta și i s-a rupt filmul. Breuning l-a urmărit cu momeala: Marvell, Într-o rochie de seară. S-a urcat la volanul Cadillacului și i-a dus pe Bill cel Rău și pe fată la locul dezmățului. Restul ține de istoria politică. Lui Ellis Loew nu i s-a spus. El și-a Închipuit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
luminate feeric, vălmășag de mătăsuri. Jack se apropie și aruncă o privire. Știu că n-avea să uite niciodată femeile. Una care semăna cu Rita Hayworth à la Gilda. Alta care ai fi zis că-i Ava Gardner, Într-o rochie de seară verde smarald. O copie fidelă a lui Betty Grable - costum de baie din paiete, ciorapi plasă. Bărbați În smoching amestecați printre ele - simple elemente de decor. El nu-și putea dezlipi ochii de pe femei. Uluitor de realistă realizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
DROGAT, ÎMPUȘCĂ NIȘTE CETĂȚENI NEVINOVAȚI!“ „CELEBRUL POLIȚIST INCULPAT PENTRU OMOR!“ „CAMERA DE GAZARE PENTRU MARELE V! IUBITA LUI BOGATĂ ÎȘI IA RĂMAS-BUN DE LA EL ÎN CELULA CONDAMNAȚILOR LA MOARTE.“ CAPITOLUL 26 Intrară braț la braț, Inez În cea mai bună rochie a ei și cu un văl care să-i ascundă vînătăile. Ed Își ținu insigna la vedere - reușiseră să evite presa cu ajutorul ei. Însoțitorii au Împărțit oaspeții În două șiruri - Dream-a-Dreamland deschidea taraba. Inez era buimăcită. Răsuflarea ei Întretăiată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a făcut, domnule Loew. Și mulțumesc pentru masă. Dudley radia de Încîntare. — Ne vedem mîine la 7, flăcău! Dar de ce ne părăsești așa de brusc? Ai o Întîlnire cumva? Da, cu Veronica Lake. *** Îi deschise. Bucățică ruptă din Veronica Lake: rochie de seară cu paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înconjurat cu bandă galbenă. În parcare două mașini ale poliției. Nici un tichet de amendă pe parbriz - probabil că-l furaseră vandalii. *** Ajunse cînd sindrofia era În plină desfășurare: Ellis Loew În apartamentul plin cu mahări de la Partidul Republican. Femeile În rochii de seară, bărbații În costume negre. Marele V: costum kaki, cămașă albă, stropită cu sînge de cîine. Jack Îi făcu semn unui chelner și Înhăță de pe tavă un martini. Fotografiile Înrămate de pe pereți Îi atraseră privirile. Progres pe linie politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
prima clipă. Tot atunci a știut și ce va urma și a cerut ea divorțul, să se scutească de neplăceri și mai mari. Cealaltă nici n-a avut răbdare să se încheie procesul, într-o zi și-a adus niște rochii, în alta o valiză cu mărunțișuri de prost gust, pe care a început să le înșiruie lângă vazele și paharele de cristal. Glasul ei ascuțit sfărâma liniștea veche a pereților înveșmântați în cărți în toate limbile, umbla de colo-colo pășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o ca un sfredel rece în toate clipele în care zăcea retrasă în camera ei cu tapet cu flori palide. Nu mai era nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește într-un fotoliu din salon, într-o rochie de casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă și făcându-se că nu observă roșeața băiatului care nu se putea stăpâni să privească, dar nici nu-și putea dezlipi tălpile, rămânând înțepenit la masă, deși îl strigase de câteva ori să vină în bucătărie, că acolo o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
general; fiica ei, acum femeie, înaltă, zveltă cum ea nu fusese niciodată, frumoasă, poate chiar foarte frumoasă, atât de independentă, că o înecau uneori temerile, studentă care știa să se zbată pentru drepturile ei, dar care avea nevoie și de rochii, și de bani; băiatul ei, abia intrat în liceu, nehotărât încă dacă să continue să deseneze, ea zicea că nu prea îl sugrumă talentul, sau să facă alte proiecte, cum ar fi case, parcuri, grădini și magazine, sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
palmă, de la capul patului, dar până la urmă, neputând să reziste și să evite oglinda înaltă, pătată de vreme, ușor tulbure a șifonierului din dormitorul ei, stând dreaptă și uitându-se la trupul a cărui subțirime se distingea cu greu în rochia de casă foarte largă, aplecându-se să-și vadă de aproape chipul, nimic altceva, obrazul ușor palid și plin de încrețiturile vremii, părul cândva de culoarea oțelului și acum brusc cânepiu și mereu mai rar, fruntea bombată a cărei piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vreun om de litere de care-i vorbea Andrei Vlădescu și se învăluia în tăcere, lăsându-l să monologheze. Prima oară când a venit la el era îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și le-a scos simplu, fără sclifoseli și i s-a dăruit cu o ardoare timidă, care nu era decât mândrie. Câteva nopți a dormit la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oblic părul foarte negru. Suferise întotdeauna de frig și era iarnă. Într-o zi în care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și a rămas într-o rochie verde sur strânsă pe trup, a văzut cât de mult se schimbase, era mai planturoasă, sânii cândva mici se umflaseră, amestecul de fetiță și femeie de pe vremuri se topise într-o femeie cu un aer pierdut, obrazul neted cu hașuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebat-o dacă știe ce zi este. Uitase de ziua lui de naștere, când i-a reamintit, s-a închis brusc în ea, n-a mai scos o vorbă, nu s-a împotrivit defel când i-a scos colierul, brățările, rochia, furoul, sutienul, desuurile negre cu floricele, culcându-se pentru prima și ultima oară cu el. Devenise pe loc o străină. Nu s-au mai văzut decât ca simple cunoștințe. Te uiți la mine surprinsă, am înțeles, am să elimin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o terasă, se așeza cu destulă greutate într-un șezlong foarte vechi, decolorat, dar încă rezistent și rămânea ore întregi la soare, ca o șopârlă, cu o carte în brațe. Urmărea cu mare atenție cum i se încălzesc pielea și rochia; își privea mâinile de parcă le-ar fi văzut prima oară, își îndoia și dezdoia foarte încet degetele, urmărind cum se întind sau zvâcnesc tendoanele, cum se adună pielea în jurul nodurilor, iar venele palpită sub pergamentul uscat și îngălbenit; privea cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]