7,470 matches
-
, denumit în timpul regimului comunist Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism, este un monument amplasat în Parcul Carol I, sectorul 4 al municipiului București, pe Dealul Filaretului. Monumentul este construit pe platoul care domină Parcul Libertății, în locul în care se afla Palatul Artelor, transformat mai târziu în Muzeul Militar și cascada
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
de 22 spre 23 decembrie 1958 și a fost strămutat la Mausoleul de la Mărășești. Mormântul Ostașului Necunoscut este în prezent clasat ca monument istoric de importanța A, Cod LMI: B-IV-m-A-20105. "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cum se numea monumentul la inaugurare, a fost construit în cinstea militanților revoluționari socialiști. Ironia sorții face ca, pentru a se putea încadra în termenul de predare foarte scurt, arhitecții s-au "inspirat" în proporție de 99% tocmai din proiectul
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
Suedia. Rotonda cuprindea criptele a trei reprezentați de seamă ai comunismului din România: dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dr. C. I. Parhon. În semicercul din jurul monumentului se aflau cripte cu rămășițele pământești ale mai multor militanți pentru cauza muncitorilor, pentru socialism, printre care menționăm pe: Ștefan Gheorghiu, Ion C. Frimu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Lucrețiu Pătrășcanu, Grigore Preoteasa, Ilie Pintilie, Constantin Dobrogeanu-Gherea ș.a. În partea dreaptă a monumentului se află un hemiciclu unde erau găzduite urnele funerare ale altor militanți comuniști
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
prim-ministru al României, inclusiv Uniunea Arhitecților din România protestase împotriva ordinului ministrului Culturii și Cultelor, Răzvan-Emil Theodorescu, privind declasarea unei părți importante a Parcului Carol, incluzând și fostul Monument al Eroilor Luptei pentru Libertatea Poporului și a Patriei, pentru Socialism, și împotriva deciziei administrative de deschidere a șantierului pentru desființarea (demolarea) imobilului respectiv. Până la emiterea acestui ordin, Parcul Carol I era înscris în întregime în "Lista monumentelor istorice 2004 - Municipiul București" la nr. crt. 1303, cod LMI: B-II-a-A-19016. Printr-un
Mausoleul din Parcul Carol () [Corola-website/Science/307960_a_309289]
-
ei, pe locul Muzeului Militar (fostul Palat al Artelor), a fost construit sub coordonarea arhitectului Ovidiu Maitek (n.1925) Mausoleul din Parcul Carol, care s-a numit pe vremea aceea „"Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism"”. În anul 2004, Guvernul Adrian Năstase a decis „transmiterea terenului în suprafață de 52.700 de metri pătrați, situat în Parcul Carol, în administrarea Patriarhiei Române (...)” pentru a se construi acolo Catedrala Mântuirii Neamului Românesc, pe locul ocupat de Mausoleu
Parcul Carol I () [Corola-website/Science/307958_a_309287]
-
1794. A devenit faimos în urmă publicării cărții sale „"The Age of Reason"” („"Epoca rațiunii"”) (1793-1794), în care a apărat deismul și a criticat unele doctrine creștine. În „"Agrarian Justice"” („"Justiție agrara"”) (1795) a introdus concepte similare cu cele ale socialismului. Pâine a rămas în Franța la începutul epocii napoleoniene, condamnând însă tendința lui Napoleon către dictatură și numindu-l „"cel mai complet șarlatan care a existat vreodată"”. Pâine a rămas în Franța până în 1802, când s-a reîntors în America
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
în primii ani de după evenimentele istorice din 23 august 1944. A lucrat ca ziarist, colaborând în mod susținut la diferite cotidiane, mai ales la "Scînteia", cu reportaje despre viața nouă de după preluarea puterii de către comuniști, despre oameni și fapte ale socialismului. A început să scrie apoi schițe preluând teme din actualitatea socială și politică (întovărășirile agricole, lupta revoluționară a comuniștilor în ilegalitate etc.), scrieri care s-au făcut remarcate prin umorul lor sănătos. În anul 1950 a scris schița "Calul lui
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
al CC și veteranul Alexandru Moghioroș, pe motiv de boală, deoarece era suferind de cancer. A murit în 1969 și a fost înmormântat în una din criptele hemiciclului ce înconjoară "Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism", cunoscut ca Mausoleul din Parcul Carol. În 1991, când mausoleul a fost dezafectat, osemintele i-au fost mutate. Școala generală Nr. 1 din Salonta, orașul său natal, a primit numele Alexandru Moghioroș. În 1971, unei străzi din municipiul Brașov i
Alexandru Moghioroș () [Corola-website/Science/308321_a_309650]
-
al Bibliotecii Academiei din Cluj. Studii superioare: doctorat în filologie în 1976, avându-l ca magistru pe [[Iosif Pervain]]. Doctorat în istorie în 1994. Căsătorit cu Maria, născută Iliescu, profesoară de limba română. Debutează cu reportaj literar în ziarul „Pentru socialism” din [[Baia Mare]] (1957). Ca redactor la Studioul de Radioteleviziune Cluj (1962-1985), cultivă acest gen literar în emisiunile realizate, precum și în reviste ca „Vatra”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Familia”. Debutul literar în „Tribuna”, cu schițele "Bărbosul" și "Melchior" (1967), opțiune abandonată în favoarea istoriei
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
Europa. Oficial, SE susține poziții politice considerate a fi radicale, la stânga poziției de centru-stânga reprezentate de Internaționala Socialistă (din care face parte PSD). PSR reprezintă în România pozițiile politice ale SE și conform statutului propriu doctrina oficială este cea a socialismului democratic, opus neoliberalismului. Astfel, în opinia PSR rolul statului în economie trebuie prezervat și avuțiile solului și subsolului trebuie exploatate numai în regim de proprietate publică. Piața liberă este permisă în toate domeniile, dar guvernul trebuie să apere caracterul social
Partidul Socialist Român () [Corola-website/Science/307440_a_308769]
-
de 54 ori de adversarii din taberele diverse - Buharin, Martemian Riutin si Kaganovici. Deși denunțat deja ca „dușman al poporului” i s-a mai permis încă să se exprime în public, și să cuvânteze în câteva împrejurări, cu naivitate, asupra „socialismului birocratic” reprezentat în ochii săi de politica lui Stalin . Încercând să înjghebeze o opoziție mai puternică împreună cu Kamenev, bucurându-se temporar și de colaborarea lui Nikolai Krestinski, a parcurs, însoțit de Iuri Koțiubinski mai multe orașe ale Ucrainei , de la Kiev
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
data asta a fost și surghiunit, mai întâi la Astrahan, apoi la Saratov și, după un timp, la Barnaul. La Astrahan, a fost angajat de Comitetul Regional de Planificare economică , "Gubplan", s-a ocupat de scrierea unui eseu despre sursele socialismului utopic și gândirea contelui de Saint Simon. I-a întâlnit pe scriitorii simpatizanți Nikos Kazantzakis și pe Panait Istrati, care erau consternați de măsurile luate contra sa. A continuat să corespondeze cu Troțki, și să-și exprime neîncrederea în sinceritatea
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
ar mai putea fi tradus și „Drumul către aservire”. „Aservire„ dat fiind faptul că Hayek vorbește despre planificarea economică care generează o rețea de feude pe care sunt stăpâni cei numiți popular nomenclaturiști. Una din primele teze formulate este că socialismul și nazismul (sau fascismul) se aseamănă mai mult decât ar părea și ca veritabila antiteză este între acestea și liberalism. Hayek consideră că o parte din forțele care au distrus libertatea în Germania, în perioada Primului Război Mondial sunt conturate și în
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
o parte din forțele care au distrus libertatea în Germania, în perioada Primului Război Mondial sunt conturate și în Anglia anilor 1940. Gravitatea unei asemenea situații provine nu doar din enunțurile de tip socialist cât mai degrabă din „acceptarea necesității mersului către socialism”, ca un fenomen neîndoielnic. În capitolul „Drumul abandonat” Hayek, întrebându-se cum a fost posibil ca într-o civilizație europeană comună să se contureze tendințele care au determinat instaurarea sistemelor totalitare în unele state, autorul ajunge la concluzia că aceste
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
cea mai mare amenințare pentru libertate” și care „a început chiar în mod absolut fățiș ca o reacție împotriva liberalismului Revoluției franceze” a confiscat ideea de libertate, dobândind o acceptare unanimă sub steagul libertății. Hayek constată modul subtil în care socialismul schimbă sensul cuvântului „libertate” pentru a-și justifica ascensiunea și menținerea la putere și pentru a-și căuta legitimitatea. Sensul acordat de către socialism libertății este unul de identificare, de confuzie a acesteia cu puterea sau cu avuția, confuzie născută o dată cu
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
confiscat ideea de libertate, dobândind o acceptare unanimă sub steagul libertății. Hayek constată modul subtil în care socialismul schimbă sensul cuvântului „libertate” pentru a-și justifica ascensiunea și menținerea la putere și pentru a-și căuta legitimitatea. Sensul acordat de către socialism libertății este unul de identificare, de confuzie a acesteia cu puterea sau cu avuția, confuzie născută o dată cu socialismul însuși. Făgăduind o „nouă libertate„, socialismul amăgește oamenii prin promisiuni iresponsabile legate de sporirea nelimitată a bogăției materiale, făgăduință ce echivala în
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
schimbă sensul cuvântului „libertate” pentru a-și justifica ascensiunea și menținerea la putere și pentru a-și căuta legitimitatea. Sensul acordat de către socialism libertății este unul de identificare, de confuzie a acesteia cu puterea sau cu avuția, confuzie născută o dată cu socialismul însuși. Făgăduind o „nouă libertate„, socialismul amăgește oamenii prin promisiuni iresponsabile legate de sporirea nelimitată a bogăției materiale, făgăduință ce echivala în realitate cu dispariția discrepanțelor frapante între ariile de opțiune ale diferiților indivizi. Astfel revendicarea unei libertăți nu era
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
-și justifica ascensiunea și menținerea la putere și pentru a-și căuta legitimitatea. Sensul acordat de către socialism libertății este unul de identificare, de confuzie a acesteia cu puterea sau cu avuția, confuzie născută o dată cu socialismul însuși. Făgăduind o „nouă libertate„, socialismul amăgește oamenii prin promisiuni iresponsabile legate de sporirea nelimitată a bogăției materiale, făgăduință ce echivala în realitate cu dispariția discrepanțelor frapante între ariile de opțiune ale diferiților indivizi. Astfel revendicarea unei libertăți nu era decât „reluarea sub un alt nume
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
discrepanțelor frapante între ariile de opțiune ale diferiților indivizi. Astfel revendicarea unei libertăți nu era decât „reluarea sub un alt nume a cererii de distribuire egală a avuțiilor ” . Dar „Drumul libertății” promis se va dovedi „Marea Cale către Servitute” întrucât socialismul după cum spune Hayek „duce la polul opus al libertății”. În capitolele III și VII ale „Drumului către servitute” Hayek analizează raporturile individualism - colectivism, libertate economică-planificare, planificare-democrație, planificare-supremația dreptului, dirijismul economic-totalitarism. Hayek spune că „planificarea” este dorită de toți cei care
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
spune că „planificarea” este dorită de toți cei care cer ca „producția pentru nevoi” să înlocuiască producția pentru profit. El introduce termenul de „colectivism”, termen care desemnează ansamblul metodelor utilizate în atingerea unei varietăți de scopuri și concomitent demonstrează că socialismul este o specie a colectivismului. Hayek face distincția între planificarea economică centralizată ca specie a colectivismului și planificarea ca raționalitate și previziune specifică a oricărui act politic modern și a oricărui individ prin care i se proiectează cadrul de referință
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
ele ține de înțelesurile libertății și este strâns legată de egalitate. În esență ideea este că planificarea exclude libertatea economică (și nu numai acționând indirect în toate planurile vieții umane), care este posibilă doar prin concurență (adică o economie liberală). Socialismul (care e văzut ca o bază pentru nazism) promite o egalitate mai mare, nu una absolută, ceea ce nu poate să ducă decât la o condiție arbitrară. De asemenea propagandiștii acestor teorii vor vehicula formule care să se refere la bunăstarea
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
și coordonator al rezistenței anticomuniste din partea Bisericii Catolice din România. La data de 11 ianuarie 1949, ofițerii Securității din Iași, N.A. Pandelea și A. Nussem au propus arestarea episcopului A. Durcovici pe motiv că devenise "“o piedică în drumul spre socialism”" . În după-amiaza zilei de 26 iunie 1949, în timp ce mergea spre localitatea Popești-Leordeni pentru a administra taina miruirii la 200 copii, a fost lovit și băgat forțat într-o mașină a Securității, împreună cu preotul prof. Rafael Friedrich, rectorul Seminarului Arhidiecezan din
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
socialistă care a existat din Al Doilea Război Mondial până în 1991. Cu toate că a fost unul dintre fondatorii Cominformului, a fost de asemenea primul (și singurul cu succes) membru Cominform care a sfidat autoritatea sovietică. Că susținător independent al caii către socialism (numită uneori „comunism național” sau „Titoism”), a fost principalul fondator și promovator al Mișcării de Nealiniere și primul secretar general. Astfel, susținea politică de nealiniere dintre cele două blocuri ostile în timpul Războiului Rece. Iosip Broz s-a născut în Kumrovec
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
de SUA prin intermediul Planului Marshall, precum și să implice Iugoslavia în Mișcarea de Nealiniere, în care acesta a asigurat o poziție de conducere pentru Iugoslavia. Evenimentul a fost important nu numai pentru Iugoslavia și Tito, dar și pentru dezvoltarea globală a socialismului, deoarece aceasta a fost prima sciziune majoră între statele comuniste, punând la îndoială cererile Cominternului pentru că socialism să fie o forță unificată, care va controla în cele din urmă întreaga lume, iar Tito a devenit primul lider socialist (și singurul
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
asigurat o poziție de conducere pentru Iugoslavia. Evenimentul a fost important nu numai pentru Iugoslavia și Tito, dar și pentru dezvoltarea globală a socialismului, deoarece aceasta a fost prima sciziune majoră între statele comuniste, punând la îndoială cererile Cominternului pentru că socialism să fie o forță unificată, care va controla în cele din urmă întreaga lume, iar Tito a devenit primul lider socialist (și singurul cu succes) care a sfidat conducerea lui Stalin în Cominform. Această ruptură cu Uniunea Sovietică i-a
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]