7,731 matches
-
sferă o instituție supranațională. Uniunea Europeană nu este deci un subiect originar de drept internațional, deoarece ea nu-și poate crea o proprie ordine juridică, ci este un subiect derivat de drept internațional, al cărui competență rezultă din transferul drepturilor de suveranitate ale statelor membre. Așa-numita suveranitate competentă de organizare a ordinii juridice și a competențelor UE o dețin țările membre. În ce privește competențele legislative ale Uniunii Europene în diferite domenii politice se face diferența între competența exclusivă, dublă și flancată. De
Sistemul politic al Uniunii Europene () [Corola-website/Science/302416_a_303745]
-
este deci un subiect originar de drept internațional, deoarece ea nu-și poate crea o proprie ordine juridică, ci este un subiect derivat de drept internațional, al cărui competență rezultă din transferul drepturilor de suveranitate ale statelor membre. Așa-numita suveranitate competentă de organizare a ordinii juridice și a competențelor UE o dețin țările membre. În ce privește competențele legislative ale Uniunii Europene în diferite domenii politice se face diferența între competența exclusivă, dublă și flancată. De exemplu, în politica comercială și vamală
Sistemul politic al Uniunii Europene () [Corola-website/Science/302416_a_303745]
-
doi să fie pe picior de egalitate, Carol i-a dat fiului său regatul Neapolelui în 1553. La 25 octombrie 1555, Carol al V-lea a renunțat în mod oficial asupra domeniilor care aparțineau Ducelui de Burgundia, Filip obținând astfel suveranitatea asupra Țărilor de Jos și ducatul de Burgundia. De asemenea, el devine maestru al Ordinului Lânii de Aur. Câteva luni mai târziu, la 16 ianuarie 1556, el devine rege al Spaniei sub numele Filip al II-lea. Totuși, Filip a
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
orice federație, spre deosebire de un stat unitar, guvernele autonome la nivel statal sunt definite constituțional, fiind protejate de orice intervenție unilaterală care ar putea fi luată la nivel federal. Statele unei federații (precum și cele ale unei confederații) mențin, de asemenea, și suveranitatea politică, pe care nu o cedează statului federal. De fapt, în acest caz, cuvântul „republică” din expresia „republică federală” nu este folosit foarte adecvat, dar înseamnă, cel puțin, faptul că federația de state respectivă nu are ca șef de stat
Republică federală () [Corola-website/Science/302958_a_304287]
-
Declarația lui Schuman din 9 mai 1950 (cunoscută mai târziu că Ziua Europei), a avut loc după două ședințe de cabinet, propunerea a devenit politică franceză guvernamentală. Franța a fost astfel primul guvern care a fost de acord să împartă suveranitatea și să crească într-o Comunitate supranaționala. Această decizie a fost bazată pe un text, scris și editat de prietenul și colegul lui Schuman, avocatul Ministrului de Externe, Paul Reuter și cu ajutorul lui Jean Monnet și directorul de cabinet al
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
Islamul. Revoluția sârbă (1804-1815) a marcat renașterea Șerbiei moderne stabilizându-se că principat care s-a luptat cu otomanii, bulgarii și austriecii pentru supremația din Balcani. În 1918, Șerbia și-a pierdut independența în Regatul Iugoslaviei și și-a recuperat suveranitatea în 2006, după ce Muntenegru a părăsit Uniunea Statală a Șerbiei și Muntenegrului, reprezentând ultima rămășită rămasă în secolul XXI din fosta Iugoslavie imediat dupa destrămarea Iugoslaviei în anii 1990. De asemenea, există o comunitate mare de sârbi în Rusia, a
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
sale, la căderea imperiului roman, generând nașterea civilizației europene din îmbinarea a trei civilizații distincte. Civilizația romană a transmis Europei regimul municipal, obiceiurile, regulile, principiul libertății, legislația civică comună, ideea puterii absolute, a majestății sacre a împăratului, principiile ordinii și suveranității. Organizarea bisericii creștine a salvat creștinismul în momentul colapsului imperiului și I-a unit pe barbari cu romanii. Transmite ideea separării guvernanților de guvernați, impunerea unei legi pentru guvernare, exercitarea stăpânirii fără acceptul liber al voinței lor. Susține principiul teocratic
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ne impun sfânta Constituțiune... mai ales cei din masa poporului”", cei doi înțeleg prin sufragiu pe omul de sufragerie, deduc că Rică "„bate în ciocoi, unde mănâncă sudoarea poporului suveran”". Într-adevăr, Rică pretinde că n-are altă politică decât "„suveranitatea poporului”", pentru că "„box populis, box dei”", dar deviza lui civică sună: "„Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!”" Piesa, o farsă, se bazează pe un "qui pro quo". Jupân Dumitrache ia drept inamic al onoarei sale pe Rică, în vreme ce
O noapte furtunoasă () [Corola-website/Science/298994_a_300323]
-
reprezentanți ai Sfântul Imperiu Roman îl vedeau și prezentau ca fiind continuatorul (deplin) al civilizației romane. Puterea împăratului era limitată, în timp ce prinții, lorzii și regii imperiului erau vasali și îi datorau loialitatea împăratului, dar posedau privilegii pentru a-și menține suveranitatea de facto pe teritoriile lor. Împăratul Francisc al II-lea a dizolvat imperiul în august 1806, după ce a fost înfrânt de Napoleon în Bătălia de la Austerlitz. În multe limbi, termenul de "Sfântul Imperiu Roman" a fost cunoscut ca "Sacrum Imperium
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
un continuator al lui Carol cel Mare. A lăsat în urma sa un întins imperiu conform autorului Cronicii Saxone, Widukind de Corvey. În 936, Henric “Păsărarul” a fost succedat de Otto I ce a continuat și decis recuperarea tradiției carolingiene, afirmând suveranitatea asupra factorilor locali de putere. A fost încoronat printr-o fastuoasă ceremonie la Aachen, fiind uns de arhiepiscopii de Mainz și Cologne. A dus conflicte cu marii notabili ai regatului, Eberhard de Franconia și Eberhard de Bavaria, susținuți de frații
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
normandă din sud, a murit la Salerno în 1085. În 1088, Odo de Chatillon a fost ales ca papa Urban al II-lea, cel care a inițiat Prima cruciadă. Conflictul a grăbit destrămarea sistemului feudal al imperiului și a anihilat suveranitatea regilor germani. Nobilii au profa de dispută dintre împărat și papă pentru a-și însuși averile abandonate de episcopi. Papa Urban II a reafirmat interdicția învestiturii de către laici la Conciliul de la Clermont în 1095, așa că până și fii lui Henric
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
se opune olandezilor care doreau să ducă o campanie ofensivă și o înfurie pe Elisabeta acceptând postul de guvernator general din mâinile Statelor Generale ale provinciilor de Jos. Elisabeta consideră că este un truc pentru a o forța să accepte suveranitatea sa asupra Țărilor de Jos, ceea ce deja refuzase. Ea trimite o scrisoare de dezaprobare, care este citită în fața Consiliului de Stat, în prezența lui Dudley. Această umilire publică a "locotenentului său general", combinată cu negocierile pentru o pace separată cu
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
asupra executivului erau intacte. Partidul majoritar guverna sub controlul opoziției și sub arbitrajul națiunii. Au fost 8 guverne și 5 premieri în perioada interbelică,electorii fiind chemați să tranșeze dezbaterile parlamentare care provocau agitații. Parlamentul britanic era singurul depozitar al suveranității naționale. Camera Comunelor își vedea legitimitatea crescând cu introducerea votului universal pentru persoanele de 21 de ani. Salariul unui parlamentar era de trei ori salariului mediu al unui muncitor. Rolul legislativ al Parlamentului se diminua datorită proiectelor intense propuse de
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
între 2010-2013 legi precum Welfare Reform Act, Education Act, Immigration Act și Social Care Act. În 2012, la Londra s-au organizat Jocurile Olimpice care s-au dovedit a fi spectaculoase. În 2013-2014, administrația Cameron s-a înfruntat cu referendumul privind suveranitatea Insulelor Falklands, Referendumul privind Independența Scoției. În alegerile europarlamentare din 2014, UKIP, partid de extremă dreaptă, a obținut peste 20 de locuri in parlamentul european. A fost legalizată căsătoria dintre persoanele de același sex în Anglia și Țară Galilor. În
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
decât militar. Practicarea cultelor minoice era polarizată în sanctuarele naturale (grote, culmi muntoase, păduri sacre) și palate, care conțin spații deschise consacrate unor ceremonii și spectacole de caracter ritual, precum concursuri de gimnastică, dansuri, tauromahii etc. Aparitia unor simboluri de suveranitate ca securea dublă (labrysul) și coarnele de taur stilizate conferau palatelor cretane prestigiu și sacralitate-elemente ce amintesc de legenda regalității justițiare a lui Minos. Rolul comercial și politic al Cretei în lumea egeeană din prima jumătate a mileniului II î.Hr.
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
RDG-ul a încetat să mai existe. Din momentul acestei reunificări, Republica Federală Germania — care este în continuare numele oficial al țării acum reunite — este cunoscută în mod neoficial cu numele simplu de Germania. Germania Occidentală și-a proclamat deplina suveranitate la 5 mai 1955, deși trupele americane, britanice și franceze au staționat în țară tot atâta cât au staționat și trupele sovietice pe teritoriul RDG-ului. Până cu puțin timp înaintea reunificării, cele patru puteri învingătoare nu au recunoscut suveranitatea
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
suveranitate la 5 mai 1955, deși trupele americane, britanice și franceze au staționat în țară tot atâta cât au staționat și trupele sovietice pe teritoriul RDG-ului. Până cu puțin timp înaintea reunificării, cele patru puteri învingătoare nu au recunoscut suveranitatea deplină a Republicii Federale Germania. Capitala Germaniei de Vest a fost orașul Bonn. Germanii numesc uneori vechea Germanie Occidentală "die Bonner Republik" — Republica de la (cu capitala la) Bonn. Prin contrast, actuala Germanie reunificată este numită și "die Berliner Republik". După
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
în dezbaterile politice vest-germane din anii 1960 și anii 1970. Noțiunea a fost folosită în Republica Federală Germania și alte țări membre ale NATO, cu referire la transformarea într-o țară neutră și comportamentul unui stat care, deși își menține suveranitatea națională, este obligat în politica externă să acționeze în așa fel încât să nu deranjeze vecinul mult mai puternic. Termenul a fost utilizat în Germania în principal de apărătorii apropierii de Statele Unite, cel mai cunoscut exponent atlantist fiind Franz Josef
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
străini a termenului "finlandizare" este percepută ca o critică nemeritată, dovadă a incapacității de a înțelege modalitățile practice prin care o națiune mică poate spera să se târguiască cu o superputere culturală, ideologică sau militară străină, fără a-și pierde suveranitatea. Finlanda a reușit să facă o înțelegere de asemenea natură cu guvernul sovietic stalinist la sfârșitul anilor 1940, înțelegere care a fost respectată de ambele părți, spre folosul ambelor părți, până la dezmembrarea Uniunii Sovietice din 1991. În vreme ce elita politică și
Finlandizare () [Corola-website/Science/304547_a_305876]
-
în 1064, cei care căutau locuri mai stabile au plecat mai departe, spre Galiția, Polonia, Moldova, Moravia, unde nu apăruseră formațiuni stabile, acești nouveniți alcătuind acolo, astfel, grupuri etnice distincte. Mai apoi, odată cu întemeierea noilor state dornice să-și impună suveranitatea, a început fenomenul de asimilare, îndeosebi atunci când comunitatea armeană a adoptat religia catolică oficială. Cea mai veche mărturie atestată a prezenței armenilor în zona țărilor române o constituie un epigraf din anul 967, pe o piatră de mormânt din Cetatea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
autoritățile est-germane "Berlin, Hauptstadt der DDR" („Berlin, capitala RDG-ului”), sau simplu „Berlin”. Acordul de la Potsdam, semnat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a stabilit cadrul legal al ocupației Germaniei. În conformitate cu prevederile acordului, Germania urma să fie sub suveranitatea celor patru aliați importanți, Statele Unite, Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică, până când avea să fie instalat un guvern german acceptat de toate părțile. Germania urma să fie împărțită în patru zone de ocupație, fiecare urmând să fie administrat de câte
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
încheiat în 1949 odată cu proclamarea Republicii Federale Germania și a Republicii Democrate Germane. În schimb, ocupația Berlinului nu putea să înceteze decât printr-un acord a celor patru puteri învingătoare. Orașul a rămas în accepțiunea occidentală un teritoriul ocupat sub suveranitatea formală a aliaților. Sovieticii au declarat în mod unilateral încheiată ocupația odată cu proclamarea RDG-ului, dar acest act nu a fost recunoscut de aliații occidentali. În multe privințe, Berlinul de Vest a funcționat ca făcând parte "de facto" din Germania
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
construirea Zidului Berlinului se foloseau termenii "„Demokratischer Sektor von Berlin”" sau "„Demokratisches Berlin”". Acordul de la Potsdam, semnat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial a stabilit cadrul legal al ocupației Germaniei. În conformitate cu prevederile acordului, Germania urma să fie sub suveranitatea celor patru aliați importanți, Statele Unite, Regatul Unit, Franța și Uniunea Sovietică, până când avea să fie instalat un guvern german acceptat de toate părțile. Germania urma să fie împărțită în patru zone de ocupație, fiecare urmând să fie administrată de câte
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
Democrată Germană (Germania Răsăriteană) în zona de ocupație sovietică, Berlinul fiind o enclavă în RDG. Ocupația Berlinului nu putea să înceteze decât printr-un acord al celor patru puteri învingătoare. Orașul a rămas în accepțiunea occidentală un teritoriul ocupat sub suveranitatea formală a aliaților. Sovieticii au declarat în mod unilateral încheiată ocupația odată cu proclamarea RDG-ului, dar acest act nu a fost recunoscut de aliații occidentali. Aceștia nu au recunoscut niciodată în mod oficial autoritatea guvernului est-german asupra Berlinului de Est
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
au apărut noi întreprinderi minere, constructoare de mașini și rafinării. Industria Bașchiriei a devenit o bază solidă care asigura sprijinirea dezvoltării și a altor teritorii rusești europene. Pe 1 octombrie 1990, Sovietul Suprem al RSSA Bașchiră a adoptat declarația asupra suveranității de stat. Pe 25 februarie 1992, numele oficial al republicii a fost schimbat în Republica Bașcortostan. Pe 31 martie 1992, a fost semnată cu guvernul central de la Moscova o înțelegere asupra „Separării autorităților și puterilor între organele federale ale puterii
Bașchiria () [Corola-website/Science/304711_a_306040]