7,855 matches
-
a societății este eminamente depășită. Viața cere altceva. 5 Am dat peste un îndemn demn de luat în seamă: călăuziți-vă pașii în această toamnă, depuneți o floare și aprindeți o candelă, ca semn că dispariția unor oameni nu înseamnă uitare și nepăsare. Da, așa ar trebui să se întâmple, numai că uitarea își întinde aripile nopții și numele unora intră în nepăsarea memoriei altora. Să rămână doar "mausoleul poeziei și idealismului, cu mormintele atâtor eroi ai culturii?" (Ionel Teodoreanu). Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un îndemn demn de luat în seamă: călăuziți-vă pașii în această toamnă, depuneți o floare și aprindeți o candelă, ca semn că dispariția unor oameni nu înseamnă uitare și nepăsare. Da, așa ar trebui să se întâmple, numai că uitarea își întinde aripile nopții și numele unora intră în nepăsarea memoriei altora. Să rămână doar "mausoleul poeziei și idealismului, cu mormintele atâtor eroi ai culturii?" (Ionel Teodoreanu). Și mausoleul acesta cât va rezista? 6 Nu mai rețin cine spunea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nevoie, omul apelează la memorie. Memoria este mecanismul care asigură funcționarea orientată a individului în timp și spațiu, este esențialmente un fenomen biologic, putându-se vorbi aici de o întreagă problematică, de la formele, tipurile și operațiile ei la calitățile ei, uitarea, mnemotehnica, legăturile de performanță cu inteligența, învățarea, educația etc. Care este sediul memoriei? Predomină ideea implicării tuturor segmentelor cerebrale, fără a exclude însă specializarea funcțională a unor formațiuni neuronale. Unii psihologi susțin existența unei dependențe directe între memorie și inteligență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Drept încheiere În vechea filozofie se ajunsese la ideea că limbajul este doar instrumentul memoriei și nu expresia ei. Să ne amintim că Socrate nu credea în limbajul scris. În loc să le dezvolte memoria "cunoașterea literelor va aduce în sufletele oamenilor uitarea, căci ei nu-și vor mai exersa ținerea de minte prin reamintire. Punându-și credința în scris, își vor aminti lucrurile din afară cu ajutorul unor icoane străine și nu dinăuntru, prin ei înșiși", comentează Brice Parain finalul dialogului Phaidros, acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
greu situației, considerînd adesea că persoana respectivă este doar leneșă sau dificilă. Simptomele de evitare și de paralizie emoțională ale SSPT Încercarea de a evita orice element evocator al traumei, precum gînduri, sentimente, conversații, locuri și oameni Goluri de memorie uitarea unor experiențe Pierderea interesului față de activitățile normale Sentimentul de izolare sau detașare față de cei dragi Senzația de paralizie emoțională Dificultatea de a-și imagina viitorul 1.3.3. Simptomele de hiperexcitație Persoanele care au suferit o traumă s-au confruntat
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
mișcă voința. Dumnezeu se va putea folosi de propaganda noastră și de forța organizatorică a oamenilor, care vor constitui harul extern; dar harul intern, actual, care se adresează minții și inimii, este lucrarea lui Dumnezeu. Fără har, apostolatul devine zadarnic. Uitarea practică a acestui adevăr, care este la fel de evidentă - după cum observa un renumit autor - ca și misterele Preasfintei Treimi și ale Întrupării, poate să aibă consecințe fatale în apostolat. A crede că munca exterioară, chiar și cea apostolică, poate să țină
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
este realitatea care condiționează viața noastră. Viața nu este "un conte de fées", viața este "un compte de faits". Memoria stă la baza scrisului de față, în exilul în care mă aflu. Orice acțiune însă cere o anumită parte de uitare, după cum orice organism are nevoie nu numai de lumină, dar și de obscuritate. Cine ar avea, fără încetare, memoria plină cu trecutul s-ar pierde în această mare a amintirilor. 2 M-am născut la Galați, vechi port pe Dunăre
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
apărarea, zicând că nu-i nici o nenorocire și că totul are rezolvare. Ne-a chemat la masă, ne-a servit din bunătățile de clătite coapte, am băut suc de coacăze (făcut din producția lor) și părea că s-a dat uitării fapta mea necugetată. Simțindu-mă cu musca pe căciulă le-am mulțumit frumos pentru tot și m-am îndreptat spre ușă să plec. Uncheșul mi-a strecurat o trăistuță cu mere dulci și devremi și Aurelia m-a condus o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
profesioniști și buni familiști. Viorica își doarme somnul de veci în cimitirul de la Costișa, alături de soțul ei, Costică și de tatăl meu. Îmi propun ca în fiecare vară, să le pun câte o floare pe mormântul lor, să nu las uitarea să se aștearnă peste ei. Blestemul Trăind în societate, trebuie să te supui regulilor ei. Având și eu în viață încă de mică niște principii, am căutat în mare măsură să le respect. Când S.A. o colegă de serviciu m-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
curățenia sufletului și milostenie. Sufletul fiecărui creștin este inundat de lumina și bucuria iubirii lui Dumnezeu, iubire care ne mișcă și pe noi să ne iubim unii pe alții, să ne împărtășim bucuria comuniunii care învie sufletele din egoism și uitare. La fel ca alte sate și Costișa are multe obiceiuri legate de praznicul Învierii (ouă încondeiate, colinde, balade, pască, miel etc.), dovedind prin această varietate bogăția sufletului său adăpat de la izvorul vieții-Hristos. Pregătirea credincioșilor pentru Sărbătoarea Praznicului Învierii Domnului se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Sărbători, că ele reprezintă pentru ei o mărturisire a inundării sufletelor de lumina și de bucuria iubirii lui Dumnezeu, iubire care îi mișcă să se iubească unii pe alții, să-și împărtășească bucuria comuniunii care înviază sufletele din egoism și uitare. La sădit puieți Printre multiplele acțiuni organizate de Școala elementară din sat, împreună cu primăria, se înscrie și săditul puieților. Obținând puieții de la domnul Tafulă, pădurarul de la pădurea Berna, Ion Șerbănescu, directorul școlii, învățătorul Gheorghe Nastase și tatăl meu, secretarul (notarul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
De atunci, cred, c-a menținut această pasiune în timp, care a culminat cu realizarea filmului documentar "Vin caii să ne mângâie". Sunt mândră de el, nu numai c-a fost dascăl, ci și ca sătean, că nu a dat uitării locul natal și în curând ne va bucura cu o nouă și valoroasă lucrare "Monografia satului Costișa". Leșanu Petru-Paul (23.V.1964), Costișa, jud. Suceava inginer agronom. Studii: Liceul "Ștefan cel Mare" Suceava (1964) și Facultatea de Horticultură din Iași
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Cu câtă gingășie urmărea mama fiecare amănunt în zorii acelei dimineți, care va rămâne încrustat în mintea mea, încă multă vreme! Câte amintiri deosebite mă leagă de mama! Aș putea relata atâtea... Voi menționa însă că n-o voi da uitării nicicând. Cum aș putea uita grija și atenția ce mi-a acordat-o la vârsta fragedă a copilăriei! Cum aș putea uita sacrificiile făcute de atâția ani cât am locuit la internatul liceului! Chiar și adultă fiind, pentru ea am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu străinul. În acele vremuri nesigure, soarta unui om n-avea mare preț. Poate că-l ucisese careva Într-un colț Întunecat al orașului. Sau se prăpădise doborât de molimă. Sau poate că plecase. În câteva zile Hermann fu dat uitării și chiar și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe coperta a IV-a de Ionel Necula; "Lola Lolita Bonita", poezie, Editura Cartea Românească, București, 2000, cu o apreciere critică pe coperta a IV-a de Barbu Cioculescu; "Proximitatea lui Eminescu", eseu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2000; "I.C. Vissarion. Între uitare și dăinuire", împreună cu Victor Petrescu, studiu introductiv, tabel cronologic și note de Ștefan Ion Ghilimescu, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2001; "Grădina lui Athis", poezie, Editura Paralelă 45, Pitești, 2002, cu aprecieri critice pe coperta a IV-a de Barbu Cioculescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
făgăduinței. În compartimentul nostru, mai e o persoană, un funcționar din Constantinopol, ce merge În delegație la Berlin. Pe un genunchi o are pe Sănduța, pe altul pe Ursulică, bunul ei prieten, care e radios că nu a fost dat uitării. Discutăm mult despre agricultură. În Turcia starea agriculturii e slabă, iar despre agricultura noastră În special despre solul nostru, toți turcii au o părere din cele mai bune. Încerc să-l aduc pe calea adevărului. Bogăția noastră de pe vremuri În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
să iasă prin trecători, după ce au pierit mulți, au ajuns 47, dar după ce au fost nevoiți să-și mănânce morții. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 121 Acum lumea a uitat. Tăvălugul istoriei calcă totul și așterne uitarea. Șoseaua pe care mergem, cale de 10-12 km este o adevărată grădină botanică, În special bogată În brazde de flori, Salvia și Cana. La o stație de benzină, doi bătrâni sfătoși se interesează de aproape de România și de voiajul nostru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
considerați de ruteni ca „românizatori”) și, în cei din urmă 20 de ani, activitatea Societății Mazililor și răzeșilor, sprijinită de Societatea pentru cultură. Această dezbinare a adus mari daune pentru românii din Bucovina, frații noștri de dincolo de Prut fiind dați uitării și lăsați pradă rutenizării. De aceea, după Unire trebuie să ne folosim de bunele dispoziții față de România ale acelor elemente ale populației care au păstrat, întrun mod mai mult sau mai puțin lămurit, amintirea vechilor noastre legături cu Moldova. Aceste
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
administrative și științifice, colaborează la diferite periodice cum ar fi „Gazeta Bucovinei” și „Candela” Cochetând discret dar și manifest cu poezia, în majoritatea lor lasă în prim plan sentimentul morții și al durerilor, față de care se resemnează până la... „noaptea veșnicei uitări”. La T. Robeanu, chiar și poezia erotică este un bun prilej de comunicare cu lumea umbrelor, dacă nu, în cel mai bun caz, o erotică a romantismului fără robustețe. Punând în versuri concluzii aducătoare și susținătoare de gânduri negre, dorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de lux, se închid școlile, bisericile au rămas fără credincioși, iar bibliotecile sunt vizitate arareori... 392 Am străbătut adesea țara și inimile noastre s-au strâns îndurerate când am trecut pe lângă vechile lăcașuri ce se dărâmă încet în ploaie și uitare... ...Vreți un program? Nu avem! Vreți o energie morală? Avem!” Alături, răspund celor de mai sus, Cezar Petrescu semna: „România Mare, Românie tristă.” La „Puncte pe I”, un cititor, Em. Tuluca, se întreba: de ce „Punctul pe I” și de ce nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
politică” - scrie profesorul. Și tot dânsul vorbește de invazia lentă a unui stăpân nesocotitor al trecutului provinciei, acaparată prin rutină și intimidare, făcând ca graiul românesc să înceapă a dispărea de pe plaiurile unde răsunase secole de-a rândul, dându-se uitării că de acolo, din Țara Sepenicului, s-au ridicat bărbați ca Miron Costin, Ioan Neculce, familia Hurmuzachi... În revistă s-au publicat și alte articole de cultivare a românismului: „Românismul din nordul județului Cernăuți”, „Noi și Ucraina Mare” de Dragoș
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1820 și chiar la ziarul lui Racoce de la 1789 ori revista lui Carcalechi de la 1822 își punea mare încredere că „în bibliotecile fraților din Bucovina” s-ar putea „să se mai păstreze undeva vreun exemplar a lor îngropat în pulberea uitării...” Și își punea, mai ales, mari nădejdi de izbândă în cercetarea viitorimii... „Bucovina”, gazetă bilingvă, tipărită pe două coloane, una în românește și alta în germană, cu coaractere semichirilice, servind moldovenilor, ca și valahilor, dar tratând probleme și din mediul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
considerabil de importante lucrări de orientalistică, între care și un exemplar al primei ediții din traducerea lui Anquetil Duperron a Avestei 5. Cu câteva excepții, la noi, caracterul sacru al acestei cărți traduse s-a evacuat în eterna nemișcare a uitării sau ignorării ei. Cine și de ce ar fi găsit utilă, relevantă, indispensabilă sau măcar necesară studierea acestei cărți, a tradiței religioase centrate și conservate în jurul ei? Către sfârșitul secolului al XIX-lea, circulă un aer de familiaritateîn numirea acestei literaturi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
adecă de la resărit spre apus, deci poporele din Asia au trebuit să vie în Europa. În sprijinul acestei păreri, ce ese din firea lucrurilor, Popp aduce dovedile antecesorilor sei și mai ales interpretarea Avestei”4; „După mai mulți ani de uitare, părerea lui Latham fu reluată de Whitney care puse pentru prima oră în bănuială tradițiunea din Avesta cum că ea ar da descrierea legănului Arilor, și prin urmare nu pe ea se pote pune basa unui studiu care să hotărască
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nu doar în cadrul Academiei regale belgiene. Intensitatea cu care Eliade va descoperi și scrie despre poezia persană nu își găsește egal, înapoia sa, decât în paginile acestui volum, tradus în românește într-o epocă ce nu-i putea asigura decât uitarea 3. Nu poate fi aici locul potrivit pentru a insista mai mult asupra condițiilor și motivațiilor care au intermediat receptarea acestui spațiu asiatic (istoric și religios) sau, dimpotrivă, au condus la obturarea treptată a acesteia - am consacrat un tratament mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]