KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...282 283 284 ...639 >

15,959 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

1.3. Subiectul non-nominal Poziția subiectului este destul de permisivă, admițând diverși constituenți: (11) (a) nominal: Cărțile sunt pe masă., Ion este inginer. (b) propoziție relativă: Cine are carte, are parte. (c) propoziție conjuncțională: Îmi convine să plec mai târziu. (d) verb la o formă verbală nepersonală: A greși e omenesc. (e) grup prepozițional: După ora 9 e foarte bine. (f) propoziție redusă: Ion ministru la Finanțe ne mai lipsea acum. Primele patru tipuri de consituenți sunt "canonici": se întâlnesc frecvent și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
subiectul nu este realizat printr-un nominal, verbul-predicat nu își poate verifica trăsăturile phi de număr și persoană. Prin urmare, el are o formă nemarcată, omonimă cu cea de persoana a III-a, singular (vezi infra, 3.). 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect Subiectul este un constituent ce depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
phi de număr și persoană. Prin urmare, el are o formă nemarcată, omonimă cu cea de persoana a III-a, singular (vezi infra, 3.). 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect Subiectul este un constituent ce depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
omonimă cu cea de persoana a III-a, singular (vezi infra, 3.). 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect Subiectul este un constituent ce depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza impersonală: (12) a. Plouă. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ploaia plouă. b. Ninge

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
III-a, singular (vezi infra, 3.). 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect Subiectul este un constituent ce depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza impersonală: (12) a. Plouă. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ploaia plouă. b. Ninge. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ninsoarea ninge

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Acordul verbelor care nu acceptă subiect Subiectul este un constituent ce depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza impersonală: (12) a. Plouă. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ploaia plouă. b. Ninge. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ninsoarea ninge. c. Tună și fulgeră afară de zici că e

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
subiect Subiectul este un constituent ce depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza impersonală: (12) a. Plouă. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ploaia plouă. b. Ninge. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ninsoarea ninge. c. Tună și fulgeră afară de zici că e sfârșitul lumii.43 (13) a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
depinde de capacitatea verbului de a accepta această poziție sintactică. În limba română, există câteva verbe sau forme din paradigma unor verbe care nu acceptă subiect. Este vorba de verbe din sfera fenomenelor meteorologice, verbe cu experimentator în dativ și verbe intranzitive la diateza impersonală: (12) a. Plouă. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ploaia plouă. b. Ninge. vs. *El / Dumnezeu / Cerul / ninsoarea ninge. c. Tună și fulgeră afară de zici că e sfârșitul lumii.43 (13) a. Îmi pare rău. b. Mi-e

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
În lipsa unui nominal subiect, verbul-predicat nu își poate verifica trăsăturile de număr și persoană; în consecință, are o formă nemarcată (engl. default), omonimă cu cea de persoana a III-a singular. 1.5. Acordul verbului-predicat când subiectul nu este lexicalizat Verbele care acceptă subiect pot admite și nelexicalizarea acestuia, în anumite condiții. Cu alte cuvinte, româna este o limbă pro-drop44. Sunt mai multe tipuri de contexte în care subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
tipuri de contexte în care subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect este numit în GALR și în gramaticile tradiționale "subînțeles". Uneori, subînțelegerea subiectului este impusă obligatoriu sintactic. Astfel, subiectul unor propoziții conjuncționale sau verbe la o formă verbală nepersonală este controlat de un nominal anterior (subiect sau complement): (15) a. Ion începe / poate să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din contextul extralingvistic

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
să meargă. b. Ion are de scris. c. Ion se apucă de repetat lecția. (ii) subiectul este recuperat din contextul extralingvistic (deictic): (16) Când a venit? (enunț însoțit de un gest care indică persoana) (iii) subiectul este inclus în forma verbului, prin desinențele de persoana I și a II-a, singular și plural: (17) a. Am citit. b. Mai stai? (iv) subiectul are un caracter nedeterminat (fiind necunoscut sau nerelevant pentru locutor ori omis intenționat): (18) a. Scrie în ziar că

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
e. - Nu vezi că mă evită? / - Cine? / - Ei, știi tu! (cf. GALR, II: 357) Capacitatea anumitor limbi (cf. latina, româna, italiana, catalana, albaneza, araba, chineza, japoneza, limbile slave) de a accepta nelexicalizarea subiectului a fost pusă în legătură cu morfologia bogată a verbului, care poate exprima suficiente informații despre subiect prin mărcile de număr și persoană. În română, mărcile de număr și persoană sunt fuzionate într-o singură desinență. De exemplu, verbul a citi are la indicativ prezent desinențele: (19) citesc - des. Ø

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a accepta nelexicalizarea subiectului a fost pusă în legătură cu morfologia bogată a verbului, care poate exprima suficiente informații despre subiect prin mărcile de număr și persoană. În română, mărcile de număr și persoană sunt fuzionate într-o singură desinență. De exemplu, verbul a citi are la indicativ prezent desinențele: (19) citesc - des. Ø, pers. I, nr. sg.; citești - des. -i, pers. a II-a, nr. sg.; citește - des. -e, pers. a III-a, nr. sg.; citim - des. -m, pers. I, nr. pl.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pers. a III-a, nr. sg.; citim - des. -m, pers. I, nr. pl.; citiți - des. -ți, pers. a II-a, nr. pl.; citesc - des. Ø, pers. a III-a, nr. pl. 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective Pentru acordul verbului predicat cu subiectul reprezentat de un substantiv colectiv, sunt relevante gradul de referențialitate al substantivului și configurația sintactică în care apare acesta: - independent: (20) Ieri, guvernul a participat la o ședință la Parlament. - pe prima poziție într-o sintagmă binominală

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Pe internet se pot găsi exemple în care verbul-predicat se acordă la plural cu un substantiv colectiv din clasa A, dar în contexte cu discontinuitate, în care verbul-predicat și substantivul colectiv nu sunt într-o relație directă subiect-predicat. În (37), verbul și nominalul colectiv nu sunt în aceeași propoziție, iar în (38), colectivul este avansat într-o poziție de topic: (37) Am chemat poliția, au văzut pe unde au sărit gardul, dar de consemnat nu s-a consemnat nicăieri. (http://porumbel

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
formal pe determinant (comp. engl. the cu rom. -ul, -i: băiatul, băieții). O consecință a faptului că determinantul are trăsătura de număr în română este că acordul cu GD subiect trebuie să se facă formal. Ipoteza că acordul formal al verbului predicat este legat de marcarea formală a numărului la GD subiect este confirmată de contextele cu substantive care nu marchează formal numărul. În română, există substantive proprii de origine străină - nume de formații artistice sau de echipe sportive - care oscilează

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și, sporadic, de secol XX. (atelier.liternet.ro) b'. *Bucureștii este francez... c. Pe bună dreptate, Iașii sunt considerați un adevărat muzeu. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Iași) c'. *Iașii este considerat... Dacă articolul definit intră în alcătuirea toponimului, acordul verbului predicat se face tot la singular, semantic, dar uneori este destul de acceptabil și acordul la plural, formal 53: (63) a. Hotarele 54 este vizitat de mulți turiști străini. b. ?Hotarele sunt vizitate de mulți turiști străini. (64) a. Adunații-Copăceni este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
formal sau conceptual (potrivit substantivului generic echipă, de genul feminin). Aceste două posibilități se păstrează și când substantivul propriu este însoțit de articolul definit. Se poate astfel ca un substantiv masculin sau neutru, articulat cu articol definit, să nu impună verbului acordul formal, ci pe cel semantic, conceptual (la feminin): (69) a. Rapidul a fost învinsă aseară cu 1-0. (www.fotbal-romania.ro) b. Rapidul a fost preluat de domnul Viorel Hrebenciuc, împreună cu niște învestitori. (www.frontnews.ro) Numele de firme, instituții

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-ul a fost privatizat și Guvernul a încasat circa 3 mld de euro... (www.businessmagazin.ro) - BCR = Banca Comercială Română 2.4. Substantivele la plural, fără determinanți Sunt diverse contexte în care un substantiv la plural, fără articol, nu impune verbului acordul. În aceste contexte, se poate considera că avem a face cu elipsa unui substantiv comun sau a unui pronume anaforic rezumativ (asta): (76) a. Acolo e venituri și cheltuieli, e altceva. (I. Popescu, TVR 1) - Acolo e rubrica venituri

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nu mărirea taxelor. - Scăderi salariale, asta este prevăzut... 2.5. Termenii din metalimbaj În metalimbaj, trăsăturile de gen, număr și persoană ale unui nominal nu se transmit prin acord, termenul respectiv fiind recategorizat ca un substantiv la singular. Prin urmare, verbul se acordă la singular, persoana a III-a: (77) a. "Copiii" este un substantiv comun cu articol hotărât. b. "Fetele" are rolul de subiect. Acordul în gen se face conceptual (potrivit substantivului generic): (78) "Copiii" este scris cu litere roșii

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
conceptual (potrivit substantivului generic): (78) "Copiii" este scris cu litere roșii. - substantivul, termenul "copiii" este scris... 2.6. Substantivele care desemnează locutorul Când în poziția de subiect se află un substantiv care îl desemnează pe locutor sau pe autorul textului, verbul poate fi la persoana I sau a III-a. Substantivele prin care locutorul face referire la sine însuși se întâlnesc mai ales în stilul administrativ și juridic (subsemnatul, semnatarul, contractantul etc.), unde predomină utilizarea verbului la persoana I atunci când se

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
locutor sau pe autorul textului, verbul poate fi la persoana I sau a III-a. Substantivele prin care locutorul face referire la sine însuși se întâlnesc mai ales în stilul administrativ și juridic (subsemnatul, semnatarul, contractantul etc.), unde predomină utilizarea verbului la persoana I atunci când se face referire la propria persoană: (79) Subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele primite cu titlu de bursă... (www.edu.ro) Substantivele care desemnează locutorul se mai întâlnesc în anumite texte epistolare, beletristice sau din

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care desemnează locutorul se mai întâlnesc în anumite texte epistolare, beletristice sau din presă, unde au o intenție stilistică: evitarea referirii la propria persoană prin pronumele personal este motivată de modestie, dorința de depersonalizare a textului etc. În aceste texte, verbul este predominant la persoana a III-a, evitarea utilizării persoanei I fiind determinată de aceleași intenții stilistice (depersonalizarea textului, modestie): (80) a. Atunci când semnatarul acestor rânduri are de prezentat o carte, adoptă de regulă un ton cât mai obiectiv și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
semnatarul acestor rânduri" îl desemnează pe autorul textului) b. Domnule Primar, subsemnatul vă aduce la cunoștință următoarele: în luna februarie 2006 s-a făcut o cerere pentru intrarea în legalitate... (www.domnuleprimar.ro, mesajul unui cititor) În contextele în care verbul este la persoana I, acordul este semantic, întrucât substantivul nu are trăsătura gramaticală de persoană. Referirea la persoana I se face lexical. Se poate presupune și că propoziția conține un pronume personal de persoana I nelexicalizat, iar substantivul (subsemnatul) are

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
semantic, întrucât substantivul nu are trăsătura gramaticală de persoană. Referirea la persoana I se face lexical. Se poate presupune și că propoziția conține un pronume personal de persoana I nelexicalizat, iar substantivul (subsemnatul) are mai degrabă un statut de apoziție. Verbul poate fi la persoana I deși nu este lexicalizat pronumele personal subiect, româna fiind o limbă pro-drop, care admite nelexicalizarea pronumelui subiect datorită morfologiei verbale bogate: (81) Eu, subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele primite cu titlu de bursă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]