7,560 matches
-
În schimbul de noapte, era verișoară cu Mariana, fata pe care Zare o cunoscuse la Constanța și de la care primise această adresă. Spuse că Mariana lucrează acum la un magazin de confecții și că vine acasă abia pe la ora nouă seara. Zare desfăcu o sticlă de vin și fata aduse trei pahare pe o tavă pe care era desenat un pepene abia tăiat. Băură fiecare câte două pahare și Zare adormi pe canapea, iar fata se scuză că are treabă În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după zgomotul care venea din baie că fata spăla rufe. Se Îmbrăcă și ieși din apartament În vârful picioarelor. Alergă pe scări și pe una dintre aleile pline de noroi până când crezu el că nu mai poate fi ajuns de Zare, În cazul În care acesta s-a trezit și a plecat după el. Ajunse la cămin după ora zece și se strecură prin aceeași spărtură a gardului de prefabricate prin care mai devreme intrase și Zare În curtea școlii. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate fi ajuns de Zare, În cazul În care acesta s-a trezit și a plecat după el. Ajunse la cămin după ora zece și se strecură prin aceeași spărtură a gardului de prefabricate prin care mai devreme intrase și Zare În curtea școlii. Abia peste o lună primea o altă scrisoare de la Zare care Îl anunța că-și face serviciul militar Într-o unitate de geniu, că speră să fie șofer pe un camion și că, probabil, după perioada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și a plecat după el. Ajunse la cămin după ora zece și se strecură prin aceeași spărtură a gardului de prefabricate prin care mai devreme intrase și Zare În curtea școlii. Abia peste o lună primea o altă scrisoare de la Zare care Îl anunța că-și face serviciul militar Într-o unitate de geniu, că speră să fie șofer pe un camion și că, probabil, după perioada de instrucție va lucra la Canal. Se declara bucuros de toate astea și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care fuseseră amândoi „la fete“ nu scria nici un cuvânt. Grințu sări drept În sus, Gelu rămase uluit pe covor. Alți invitați care dansau se speriară de gestul brusc al fostului pedagog. Cineva opri muzica. — Cum, mă, tu ești frate cu Zare Popescu? - strigă Radu. Într-un fel - răspunse Gelu - dar de ce, Îl cunoașteți? — Sigur. Da’ de ce nu mi-ai spus până acum? — Asta-i bună - zâmbi Gelu rămânând În continuare așezat pe covor - de unde să știu eu că vă cunoașteți? — Extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unu’ Gabor și toți ceilalți ziceau că-i țigan. „Măi Gabore, tu ești țigan? „Țigan la mă-ta!“ - răspundea tipu’ care nici n-o bunghea el prea bine pă românește, supărat că de ce i se zice lui țigan. Atunci scotea Zare una din ideile lui: „cum te cheamă, bă, pe tine?“ „Gabor.“ „Păi, bine, bă proștilor, se adresa el către ceilalți, Gabor e nume de țigan, mă? Gabor vine În ungurește de la Gabriel și Gabriel Înseamnă, În ebraică, eroul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care s-o știe priponi. Lasă-l să facă ce-o ști, numai nu-ți bate joc de el că nu-i bine! De fapt, dintre toți, Ana Îl iubea de-adevăratelea numai pe bătrân. Abia apoi veneau, În ordine, Zare Popescu - cel care uitase să mai răspundă la scrisori, Pătruț - cel care și el plecase cu o echipă de restauratori de biserici În nordul Moldovei, Culiță și deodată el, cel prezent, cel care prin prezența sa răstoarnă ordinea. — Cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care prin prezența sa răstoarnă ordinea. — Cum ai zis că-l cheamă pe cel cu scrisorile? - sări Gelu. * (OBIECT) s.n. Corp solid, de obicei prelucrat, care are o anumită Întrebuințare. - Din lat. obiectum. DEX. După ce-și terminase serviciul militar, Zare Popescu trimisese o scrisoare tot de la Constanța, ceea ce Înseamnă că lucra tot la Canal și că locuia la căminul de nefamiliști. Când, din cine știe de motive, suma de bani pe care o primea la lichidare era mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o scrisoare tot de la Constanța, ceea ce Înseamnă că lucra tot la Canal și că locuia la căminul de nefamiliști. Când, din cine știe de motive, suma de bani pe care o primea la lichidare era mai mare decât așteptările lui, Zare Își Însoțea scrisorile către fratele lui mai mic și cu câte o mie de lei pe un mandat telegrafic. Obișnuia să trimită bani numai prin mandat telegrafic și cu indicația urgent de parcă s-ar fi aflat Într-o irecuperabilă intârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
găsise. „De fapt, tu nu știi, Ana, nici eu și nici fratel meu nu ne cunoaștem părinții. Într-un fel aceasta este infirmitatea noastră. Am ajuns la concluzia că... ăsta e un fel de complex, ceva care-l Împinge pe Zare să se comporte ca un nabab cu mine și să se laude tot timpul cu femeile care-i stau la picioare. Curiozitatea noastră cea mare și adevărată este legată de existența părinților noștri. Pe măsură ce caut Îmi dau seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nimănui!“ Noapte bună, apă bună, Io-s Întâiè după lună! Noapte bună, apă mare, Io-s Întâiè după soare! (Descântec de dragoste din Maramureș) — Și totuși, ar fi trebui să știu cu câteva minute mai Înainte că ești frate cu Zare Popescu. — Dar, cine știe dacă suntem frați sau nu? — Pleacă, G.P., pleacă, te rog! - mai spuse ea și el trebui să se supună. Rătăci mai Întâi prin culoarele Întortocheate ale uriașului bloc, iar când În sfârșit ajunse În stradă Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot timpul cu fața spre ea, deși se mișca adăugând pași spre stânga sau spre dreapta. Aceeași deplasare pe circumferința petei albe o aveau și alte persoane cu chipurile cenușii, pământii, cele mai multe necunoscute, dar printre ele Îl recunoștea când pe Zare, când pe bătrânul din povestea Anei, când pe Grințoiu, când pe Învățătorul Popescu care se certa cu omul din tren și erau gata-gata să se Încaiere. „Am văzut un film cu o femeie din Rezistența Franceză care Își salva bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
auzi strigat pe nume. Surprizele lui abia atunci Începeau.) „De când n-ai mai văzut-o pe Ana?“ - Îl Întrebase Grințu pe Gelu. Era În seara de 1 iulie a anului 1976, ziua În care Grințu avusese revelația că Gelu și Zare se cunosc mai demult, ba chiar se considerau frați. Era Încă uimit de coincidență. Sau poate nu numai de coincidență. „Coincidențe nu există“ - Îl auzea pe Zare spunându-i. Dar atunci ce exista? Ce legătură cauzală, alta decât simpla coincidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
iulie a anului 1976, ziua În care Grințu avusese revelația că Gelu și Zare se cunosc mai demult, ba chiar se considerau frați. Era Încă uimit de coincidență. Sau poate nu numai de coincidență. „Coincidențe nu există“ - Îl auzea pe Zare spunându-i. Dar atunci ce exista? Ce legătură cauzală, alta decât simpla coincidență, făcea ca Gelu s-o Întâlnească pe Ana la câteva luni după ce Zare Încetase să-i mai răspundă la scrisori? „Întâmplare, hazard, nici astea nu există?“ - Întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decât simpla coincidență, făcea ca Gelu s-o Întâlnească pe Ana la câteva luni după ce Zare Încetase să-i mai răspundă la scrisori? „Întâmplare, hazard, nici astea nu există?“ - Întreba Grințu pe când Încă mai erau amândoi sub drapel. „Nu!“ - răspundea Zare ferm. Dar atunci - se Întreabă Grințu acum - de ce s-a Întâmplat ca Gelu să nu sesizeze că iubitul ei de care până atunci tot vorbise era tocmai Zare? Sau de ce sesizase el acest lucru abia după ce făcuseră dragoste? În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
există?“ - Întreba Grințu pe când Încă mai erau amândoi sub drapel. „Nu!“ - răspundea Zare ferm. Dar atunci - se Întreabă Grințu acum - de ce s-a Întâmplat ca Gelu să nu sesizeze că iubitul ei de care până atunci tot vorbise era tocmai Zare? Sau de ce sesizase el acest lucru abia după ce făcuseră dragoste? În fine, nu teoriile lui Zare mă vor ajuta să duc la bun sfârșit acest scenariu care se conturează așa de complicat. Problema e să aflu acum de ce ea, de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acesta aș putea să vă explic și de ce autorul acestui așa-zis roman, cel care a decis să mă transforme dintr-o dată În personaj, crede mai mult În proza scurtă decât În roman.) La mulți ani! (În plină vară, hă-hă!) Zare. * (Nu mai zicea nimic. Aprinsese o țigară și Încerca să pară calm. Luase din sertar o coală de hârtie și Începuse să scrie ceva pe ea. Grințu crezu că inspectorul Îi scrie numirea ca suplinitor În satul X. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
gară, prânzul Îl luă În tren, iar noul episod din scenariul elaborat de el În acel an (Început la L.M.F., continuat prin colindul de-a lungul și de-a latul țării cu autocarele onetiste, Împănat cu date aduse de Gelu, Zare, Stamatescu și Ana, ajuns Între timp și În punctul G.-Ilfov) trebuia să aibă un cadru de desfășurare tipic amurgului de sfârșit de noiembrie. Grințu Înaintează Într-un ritm nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
neapărat descalificarea mea. Nu prin asta trebuie să fiu eu declarat necreditabil. Rostul acestei lipse de semne despre mine Însumi nu este nici, cum s-ar crede, obiectivitatea. Nu. Pur și simplu trebuie să caut În altă parte. Astfel. Despre Zare Popescu știu că este fiul legitim al lui Florea Popescu (fiul cel mai mare al Învățătorului Popescu Spiridon din Burlești) și al Speranței Popescu, Învățătoare, fostă soție a numitului Grințu Anton. Astfel. Învățătorul Popescu a mai avut un fiu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Astfel. În ziua În care, noi nu știm din ce motive și pe ce căi, Florea Popescu a fost și el arestat, Zare Popescu se juca În tufele de zmeură din curtea bunicului său, iar Radu A. Grințu, despre care Zare credea că e sora lui mai mare, Îl căuta, nu-l găsea și, ca de obicei, Începea să bâzâie. Astfel. Am uitat să spun că În tot acest timp soția Învățătorului Popescu agoniza. Ea a murit abia după arestarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urmă Radu A. Grințu a fost luat de sora unui anume Vergu, despre al cărui rol În toată povestea din nou n-am știre. Astfel. Într-un târziu au venit și actele prin care bătrânul Popescu Îl putea „dona“ pe Zare la Casa de copii. Mai greu a fost până ce Nicule i-a lăsat să-l scoată pe Zare din sat. Au trebuit să-i spună că țâncul a murit și el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
povestea din nou n-am știre. Astfel. Într-un târziu au venit și actele prin care bătrânul Popescu Îl putea „dona“ pe Zare la Casa de copii. Mai greu a fost până ce Nicule i-a lăsat să-l scoată pe Zare din sat. Au trebuit să-i spună că țâncul a murit și el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta din G., În urma căruței care-l ducea undeva, el nu știa unde, pe unicul lui nepot. Astfel. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el, Nicule, a mers pe jos 15 kilometri, până la halta din G., În urma căruței care-l ducea undeva, el nu știa unde, pe unicul lui nepot. Astfel. Dintre toți cei implicați În aceste povești, cel mai indiferent este, paradoxul, tocmai Zare Popescu. El a Încercat de nenumărate ori să mă Împiedice să-mi continui ancheta. El a susținut totdeauna că nu are nici o legătură cu acei oameni. El refuză să-și recunoască părinții și, În general, nu prea acceptă ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
când a pătruns sângele negru În vinele ei! Dar voi nu sunteți metiși, nu-i așa? Ei, uite ce e, știi ce? - Îi răspunse din nou profesorul Grințu (Îi va lua locul lui Valedulcean În sistemul de relații Întreținute de Zare?). Acum din nou exagerezi, sări peste cal, dar În altă direcție decât Înainte! V. Urmele istorice ale brutăriei nr. 4* Îl vedeam pe fereastră. Stătea ghemuit (ca un om pe care-l doare stomacul) și În jurul lui se adunau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Valea P., nepotul lui Grigore Țâvnă și spunea că a trecut Înainte Alexandru lui Popa Velescu și Ionel al lui Bulgaru. Gândul meu se duce, desigur, către aceste nume pe care am Învățat acum să le descifrez. Cum ar zice Zare, iată, Alexandru lui Popa Velescu și nicidecum Alexandru Popescu! Popescu este un nume propriu românesc derivat de la cu totul altceva decât cuvântul popă. Să-i rugăm pe tovarășii lingviști să se mai gândească puțin! și dimineața am plecat tot Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]