71,024 matches
-
a mânat brain-drain-ul. Adică, vezi Doamne, noi aveam creiere mai proaspete, școlite, care i-au costat puțin. Cele mai bune creiere au rămas, deci, iată ce au urmărit. În realitate, dacă nu ne-a lovit amnezia, am putea să ne amintim exact că noi am aplicat la burse de studii și cercetare pentru Europa Centrală și de Est, pe locuri alocate ca să ridice pe cei din zonă, educându-i vestic pe unii dintre ei, formându-le vârfurile de lance în diverse
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
O persoană ca Mircea Mihăieș ar deveni, implicit, victima unei asemenea perspective. Ca să nu mai pomenesc de cazul în care o asemenea opinie ar prevala. Aruncarea noastră peste bordul european ar deveni inevitabilă. Probabil ne este prea greu să ne amintim imperativul categoric kantian: acționează astfel încât maxima acțiunii tale ar putea deveni oricând lege universală. Poate este un principiu prea „rigorist”. Dar nici eludarea lui nu face lumea mai bună, dimpotrivă. Subiectiv vorbind, presupun că părinții lui Mircea Mihăieș mai trăiesc
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
țărănească în proporție de 80%, cu vagi urme de contractualism și profesionalism. În comunism „contractele” nu mai erau făcute preponderent între cetățeni, potrivit libertății de alegere și consimțământului informat. Cineva, partidul-stat, predetermina, pe criterii criptice, conținutul oricărui contract. Mi-am amintit din plin această scenă atunci când prelucram rezultatele cercetării despre etica în universități împreună cu tânăra sociologă Ana Bulai. A întâlnit o prevalență copleșitoare a favoritismului și spiritului de clan, acuzate de către subiecți drept „păcate capitale” ale mediului universitar (peste 27% dintre
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
-l prezint publicului mai larg, cel al ziarelor, al cotidienelor. Pastenague s-a născut în Franța, la Agen, dar dintr-o mamă de origine română. Iar tatăl, ca să zic așa, sunt eu. Tatăl spiritual! Celălalt, despre care Pastenague însuși își amintește (în Pingeon vole, bineînțeles), era un jocheu de obstacole, mort foarte tânăr într-un accident pe hipodrom, în timpul unei curse: strivit de copitele cailor - oribil! A murit înainte de a se hotărî să-și recunoască fiul prezumtiv; de aceea Pastenague s-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
anului 2001. Trebuie să spun din capul locului că am avut totdeauna stimă pentru ținuta intelectuală a acestei reviste, chiar dacă uneori a publicat și afirmații calomnioase fără să-și dea prea multă osteneală de a le verifica în prealabil. Îmi amintesc, de pildă, că o anumită doamnă locuitoare a Parisului, față de al cărei soț aveam respect și prietenie, s-a apucat să ne calomnieze pe Goma și pe mine (s-ar părea că, orice-am face, tot nu putem scăpa unul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
alteori prea tradiționalist. Nici politic nu e fără prihană: considerațiile sale asupra Occidentului oscilează între rea-credință și disperare. El are însă meritul de a fi întocmit, ca și Virgil Ierunca în exil, un fel de „antologie a rușinii” (nu-mi amintesc exact cui în aparține expresia, poate Monicăi Lovinescu) în care nu pare să fi cruțat pe mulți dintre cei care și-au dat obolul ideologiei vremii (în speță proletcultismului). — Dar de ce i-a trebuit curaj lui Gabriel Liiceanu ca să-l
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nimeni nu te apără. De ce să te apere? În zilele noastre, interesul poartă fesul... Mă rog, totdeauna a fost cam așa, dar acum totul este de a dreptul caricatural. Prietenii sunt uitați acolo, în groapa lor - dacă ni-i mai amintim, din când în când, mai ales seara, înainte să adormim, dacă trec în vârful picioarelor prin mintea noastră obosită după atâta luptă pentru existență, oricum amintirea rămâne în cugetul nostru, nu e comunicată și altora. De ce să-i deranjăm pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu avea contururi prea precise: dacă e acceptată și Turcia, atunci de ce nu și nordul Africii, Israelul...? Americanii au tot interesul să deconstruiască vechile concepte formate pe vremea când lumea era construită din națiuni și culturi diferite. Asta parcă îmi amintește de anii ’50 și de ideologia sovietică. Inclusiv ipocrizia de rigoare.... Culmea ar fi ca victima care voia să scape de călău să se trezească împreună cu călăul pe scenă, silită să joace în aceeași piesă care se cheamă americanizarea globului
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
îndeosebi acelora care nu și-au putut forma, în deceniile trecute, o cultură istorică adecvată. Când și-a revizuit și și-a completat textul pentru a-l publica în volum, autorul a foiletat, pentru a se informa și a-și aminti cronologia evenimentelor, câteva jurnale, și în primul rând, pentru perioada la care ne referim, Românul și l’Indépendance Roumaine; noi i-am verificat afirmațiile - operație absolut necesară - și prin confruntarea cu alte publicații periodice, menționate la locul potrivit și îndeosebi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în slujba politicii guvernamentale, oferă informații accentuat partizane și deci nesigure) și, pentru anii de după 1882-1883, la Războiul tipografului Johann Weiss. Utilizarea în scop strict documentar a celei de a doua gazete, mediocru alcătuită de un grup de redactori oarecare (amintiți-vă de Agamiță Dandanache din O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale: „La un caz iar... pac! la Războiul!“) poate părea ciudată. dar am luat această hotărâre determinați de două motive: colecția ziarului Războiul de la Biblioteca Academiei Române din București este mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de către ministrul de Finanțe Dimitrie Sturdza, a stârnit o mare nemulțumire în rândurile deținătorilor, mai cu seamă în rândurile bogătașilor. Din cauza acestei operațiuni, ziarele din opoziție au tăbărât asupra ministrului, căruia i-au adus porecla de „Mitiță roade ruble“. îmi amintesc că, din cauza acestei scăderi, am fost păcălit și eu cu câteva parale. Și iată cum. Eram copist în Ministerul de Instrucție, unde primeam salariul lunar de 88 lei. E lesne de înțeles că întotdeauna noi, micii slujbași, trăgeam pe dracul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și să le audă pocnind ca un pistol. Această tradiție nu avea la origină decât un interes igienic. Căci, dacă oalele ar fi rămas pe loc, negustorul le-ar-fi curățat și le-ar fi revândut ca noi, la viitoarea petrecere. îmi amintesc de o scenă comico-tragică petrecută în 1886, a doua sau a treia zi de Paște. Soarele începuse să scoboare și grupurile - mai multe mii de oameni - se îndreptau către poartă. Deodată, o mare mișcare se produce, strigăte, înjurături și ropote
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
contrabandiștii. Se specifica banda care trebuia să lucreze, cât și noaptea și ora. De cele mai multe ori denunțările erau opera contrabandiștilor, căci se dedea Direcției o pistă falșă; pe când agenții erau concentrați la locul denunțat, contrabanda trecea prin altă parte. îmi amintesc cum odată a fost organizată o cursă. Informațiuni sigure spuneau că în noaptea cutare, la ora cutare, o mare contrabandă va intra pe la Vitan, dacă nu mă înșel. Direcția a concentrat oameni de pază. în anul întâi al regiei, garda
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cunoscută, se ivea în ușa cafenelei era o furtună de aplauze și aclamări. Apoi, fără a mai pierde timp, luam „inima“ pe sus și intram cu ea buzna în câte un birt de mâna a doua ori a treia. îmi amintesc cum odată Nicolae Maimarolu apare cu un prieten al său, anume Borcănescu. Era un băiat timid, bun băiat de altfel, și cu parale. Maimarolu îl cam pusese în curent cu situația când l-a adus la cafenea. Îi spusese că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
intrau și în poliție. Colonelul Radu Mihai, prefectul de poliție, cel mai vestit prefect al lui Ion Brătianu, voind să reformeze poliția și să-i întinerească cadrele, a numit un număr de studenți în posturile de comisari. Printre aceștia, îmi amintesc de unii studenți foarte distinși, precum Teodor Canari, de fel din Bârlad, mai târziu avocat la Iași. Canari era un tânăr foarte simpatic și foarte inteligent. La Iași se înscrisese în partidul junimist și ar fi avut un frumos viitor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
firea după politică, iar Ion Iancovescu era un conservator fanatic care, pe vremea aceea, începea să fie maiorescian. Eram bun prieten cu acest quator și, de multe ori, petreceam în strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi și piano. îmi amintesc cum Grigore Golescu era un mare amator de femei, trecea drept taurul cuartetului și avea o păgânească pasiune pentru „ma belle Catrine“, o eteră tânără, frumoasă și... generoasă. De multe ori petrecerile țineau până la 2, 3 și 4 după miezul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de sub toate plapomele! Cititorul a înțeles despre ce e vorba. Cititorul ghicește cu ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrână lacomă. în urma războiului din 1877-1878, studențimea trăia bine în societatea tuturor femeilor pe care invazia rusă le înțolise. Îmi amintesc de o oarecare tinerețe castanie care se întorsese în Capitală după o lungă peregrinație prin Rusia și prin Bulgaria și care acum era plină de poli imperiali. Generația mea studioasă - dacă nu este plină de ingratitudine - ar trebui să-și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
putut fugi și a putut ajunge în Norvegia călătorind într-o barcă de pescari. Cu intrarea lui Gherea în țară și apoi cu a lui Zamfir Arbore și cu venirea lui Constantin Mille de la Bruxelles, mișcarea socialistă începe. Este de amintit că nici un evreu nu a fost la început în mișcare, ceva mai târziu s-a asociat d l Sache Petreanu pe care îl vom regăsi în presă. în București, acțiunea începe cu o serie de conferințe la sala Franzelari. Cea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
frumusețea blondă și planturoasă a celei de a doua fiice a principesei Bibescu, domnișoara Jeana de Listenay. Pe vremea aceea eram tânărul reporter al ziarului Telegraful de sub direcțiunea d-lui I.C. Fundescu și aprins admirator al vaporoasei frumuseți blonde. Îmi amintesc că i-am făcut în coloanele Telegrafului un număr nesfârșit de laude copilărești pentru care am primit cuvenitele observațiuni părintești ale domnului director. în tot Cișmegiul erau exhibițiuni, petreceri, atracțiuni, întreceri. Bucureștenii alergau de pretutindeni fiindcă erau zile de Paște
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de a executa lucrările pentru liberul acces a gurii de la Sulina. De atunci Comisiunea europeană a Dunării a executat mari lucrări care au avut de rezultat avantage importante pentru comerțul lumii. Alteța-Sa, considerând cestiunea sub alt punct de vedere, amintește că la 1856 Basarabia a fost legată numai de Moldova, la o epocă când principatele trebuiau să rămâie despărțite. Mai la urmă, Valahia și Moldova s-au unit împotriva Tratatului de la Paris și, fără nici o grije de împotrivire a cabinetelor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
bine observațiunile d-lui prim-plenipotențiar al Engliterei, nobilul lord regretă că Tratatul de la San Stefano constituie o imixtiune în Tratatul de la 1856, prin care Rusia s-a angagiat în fața Europei. D. plenipotențiar al Rusiei crede de datoria sa să amintească că Tratatul de la San-Stefano este o convențiune preliminară, neavând forță obligatoare decât între cele două puteri contractante și prin care Rusia a voit să înștiințeze mai dinainte pe guvernul turc de ce are să ceară mai târziu Europei. Cu această intențiune Rusia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ar fi imposibil de a se stabili, între Rusia și România, bunele raporturi necesare la consolidarea păcii în Orient. Alteța-Sa crede că aceste considerațiuni arată îndestul că Rusia nu cere mai mult decât dă. Principele Gorceakoff mai vrea să amintească că, în realitate, toate drepturile și privilegiele României i-au fost asigurate prin sângele rus. Nu s-a încheiat nici un tratat între Rusia și Turcia, de un secol, fără a se stipula ceva în favoarea românilor. Alteța-Sa dorește să mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
poată fi tratată în afara Congresului de către puteri. Principele de Bismarck zice că în adevăr acesta ar fi singurul chip realizabil de a trata cestiunea și crede că colegii săi vor consimți a scrie guvernelor lor în acest sens. Comitele Șuvaloff amintește că propunerea plenipotențiarilor francezi relativă la libertatea religioasă și la diversele garanții acordate tutulor cultelor a creat un drept nou aplicabil tutulor principatelor și care autoriză pe cei interesați a susține la timp și loc justele lor reclamațiuni. Președintele este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
punct spre răsărit de Silistra până la Mangalia, la Marea Neagră. Punctul de la răsăritul Silistrei nu este încă fixat, dar este vorba de o linie strategică; aceasta este o concesiune făcută României și traseul exact al acestei concesiuni rămâne rezervat. Comitele Șuvaloff amintește că, în adevăr, nu este aci vorba de o linie strategică. Plenipotențiarii ruși au sporit teritoriul acordat României; s-a luat deciziunea ca o linie, plecând de la răsăritul Silistrei și mergând la Mangalia, care ar fi coprinsă în teritoriul român
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
această zi mare a încoronării. Trăiască Majestatea-Voastră, Sire! Trăiască M.S. Regina! Trăiască dinastia Majestății-Voastre, scumpă inimii românilor! M.S. Regele a răspuns mulțumind guvernului pentru sentimentele sincere și devotate ce se exprimau Sie-și și Reginei în această solemnă zi și, amintind d-lui președinte al Consiliului că la 1877 a fost cel dântâi care, în capul Senatului, a exprimat speranța de a saluta în curând pe întâiul Rege al României și zicând d-lor miniștri că contează pe devotamentul d-lor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]