75,302 matches
-
a fost vândut în aproximativ 8 milioane de copii în toată lumea. După puțin timp, Madonna joacă în filmul care i-a marcat cariera, " Evita", unde o interpretează pe prima doamnă argentiniană, Eva Perón. Madonna a câștigat Globul de Aur. pentru interpretarea sa . Printre actrițele despre care se zvonea că vor obține rolul sau care dăduseră audiții se numără Meryl Streep, Barbra Streisand, Glenn Close, Olivia Newton-John și Michelle Pfeiffer. De pe albumul care a însoțit filmul, Madonna a lansat trei melodii, „You
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
Preach” Madonna poartă un tricou cu sloganul „Italians Do It Better” (Italienii o fac mai bine). Lansarea video a turneul „Who's That Girl Tour”, intitulat "Ciao, Italia! - Live din Italia" a fost filmat în mare parte în Torino. În timpul interpretării melodiei „Papa Don't Preach”, pe fundal a apărut o imagine a papei. În 1985, Madonna a afirmat despre melodia „These Boots Are Made for Walkin” de Nancy Sinatra, că este prima melodie care i-a lăsat o impresie puternică
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
șocantă a artistei într-un spectacol a avut loc la premiile MTV Video Music Awards din 1984, unde a interpretat melodia „Like a Virgin”. Madonna a apărut îmbrăcată într-o rochie de mireasă, purtând o curea cu însemnul „Boy Toy”. Interpretarea acesteia a avut o coregrafie provocatoare, ea făcând câteva mișcări sexuale sugestive și ridicându-și rochia, până la punctul în care i s-a văzut jartiera. Cu toate că publicul a fost șocat, după această întâmplare popularitatea cântăreței a crescut și mai mult
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
retras de către companie, însa Madonna și-a păstrat cele 5 milioane de dolari, din moment ce își respectase partea sa de contract. Cântăreața a continuat să aibă apariții șocante pe scenă, de această dată în 1990, în timpul turneului "Blond Ambition", când, în timpul interpretării melodiei „Like a Virgin”, a simulat masturbarea, lucru care aproape a dus la arestarea sa în timpul unui spectacol, în Canada. Perioada 1991-1993 a fost o perioadă încărcată în cariera Madonnei, cu filme, videoclipuri și versuri cu conținut sexual explicit. Două
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
Aguilera și Britney Spears, la mijlocul melodiei sărutându-le pe gură pe cele două. După ce dăduse semne că se liniștise, în 2006 Madonna a agitat din nou spiritele, de această dată întorcându-se la controversele religioase; în turneului mondial "Confessions", în timpul interpretării melodiei „Live to Tell” Madonna a fost „crucificată” pe o cruce gigantică. Biserica ortodoxă și cea catolică au condamnat-o pentru blasfemie, și au cerut ca spectacolele ei sa fie anulate în țări precum Italia sau Rusia. În 2008, turneul
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului. Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniu educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești. Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
în februarie 1901. În 1879, lăsând deoparte literatura, Tolstoi a început să scrie filozofie creștină, printre operele sale numărându-se "„Confesiunile”", "„Critica teologiei dogmatice”", "„Scurtă expunere a Evangheliei”" și "„În ce constă credința mea”", lucrări unde autorul își prezintă propriile interpretări religioase. În această perioadă a publicat și "„Cu ce trăiesc oamenii”", o serie de povești populare, incluzând "„Ivan cel prost”". În 1882, în urma participării la recensământul din Moscova, el a ajuns la concluzia că lucrul cel mai important pe care
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
cu mult înaintea acestui moment, cu accese de gelozie ale soției, față de o veche iubită. Dincolo de acestea, faptul că "„viitorul omenirii”" avea întotdeauna prioritate față de propria familie a dus la disensiuni nesfârșite. Cu cât se afunda mai mult în studiul interpretării doctrinei creștine, cu atât scriitorul era mai dezgustat de stilul de viață decadent al celor bogați și alte apucături similare specifice timpurilor sale, astfel că a început să acorde sprijin refugiaților și să protesteze cu și mai multă ardoare împotriva
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
Liviu Zaharia). Pentru scenă, a scris singur sau cu ajutorul celorlalți membri Sfinx, muzica spectacolelor "Suferințele tânărului W" (Goethe), "Elisabeta I", "A douăsprezecea noapte" (Shakespeare). Din muzica acestuia din urmă a rămas celebru „Cântecul bufonului”, cunoscut astăzi publicului și prin alte interpretări. În 1981, cu ocazia unui contract cu formația în Belgia, nu mai revine în țară și cere drept de azil politic. Se va stabili la München, Germania, unde își construiește un studio de înregistrări, "Dan's Own". Se specializează pe
Dan Andrei Aldea () [Corola-website/Science/299695_a_301024]
-
distins în 1975 cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Titus Popovici a primit Premiul special al juriului pentru scenariile la filmele "Actorul și sălbaticii" și "Pe aici nu se trece..." , iar Mircea Diaconu a primit Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din filmul "Actorul și sălbaticii" (acest premiu a fost obținut și de Gheorghe Dinică pentru rolul din filmul "Ilustrate cu flori de câmp"). De asemenea, scenograful Virgil Moise a primit Premiul pentru scenografie al Festivalului de la Moscova
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
și sălbaticii" (acest premiu a fost obținut și de Gheorghe Dinică pentru rolul din filmul "Ilustrate cu flori de câmp"). De asemenea, scenograful Virgil Moise a primit Premiul pentru scenografie al Festivalului de la Moscova din 1975. Eva Sârbu a lăudat interpretarea lui Toma Caragiu într-un articol din 1975, publicat în revista „Cinema”: "„Sub chipul și în mâna lui Toma Caragiu, nea Costică Caratase are vulgaritatea mulată pe candoare și ironia pe subtilitate și geniul comic pe conștiința genială a propriei
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
Canada 2001; The „Ionel Jianu” Award for Arts: The American Academy of Arts and Sciences UȘA/Canada 2001; Editor’s Choice Award: The Internațional Library of Poetry UȘA 2003; Absolvenți "Magna cum laude" - Mariana Zavati Gardner: recital de poezie și interpretări din poezii, simpozion realizat de profesoarele Maria Cretu, Elenă Bostan și Margareta Galinescu cu participarea criticului literar Cornel Galben pentru Revista „Ateneu” și a elevelor Teodora Mutica, Anca Platon, Mihaela Popolan, Oana Ștefan, Ioana Popa, Aurora Bilbie, Paula Diac, Alexandra
Mariana Zavati Gardner () [Corola-website/Science/299746_a_301075]
-
care primul a fost completat în 1826. În 1828 părăsește școala și după un turneu, unde îl întâlnește pe Heinrich Heine la Munchen, merge la Leipzig pentru a studia dreptul. Interesul său în muzică a fost stimulat în timpul copilăriei, auzind interpretarea lui Ignaz Moscheles la Carlsbad, iar în 1827 entuziasmul său a crescut ascultând lucrările lui Franz Schubert și Felix Mendelssohn. Însă tatăl său, care încurajase aspirațiile muzicale ale copilului, murise în 1826, iar atât mama sa, cât și tutorele său
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
Între 1850 - 1854 textele operelor lui Schumann sunt extrem de variate. În 1850 devine succesorul lui Ferdinand Hiller ca director muzical la Düsseldorf; între 1851-1853 vizitează Elveția și Belgia, precum și Leipzig. În ianuarie 1854, Schumann merge la Hannover, unde audiază o interpretare a operei sale "Das Paradies und die Peri" La 27 februarie 1854 se aruncă în Rin. Este salvat de niște luntrași, dar odată adus la mal se confirmă nebunia sa. Deși biografii timpurii concluzionau că acest comportament al lui Schumann
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
Interpretarea și valorificarea faptelor de cultură populară au fost determinate de interesul unor cărturari (din epoca luminilor îndeosebi) pentru popor, conjugat cu descoperirea culturilor primitive (în perioada marilor descoperiri geografice) atât de diferite de cele europene. Aceste preocupări s-au diversificat
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
primordială, model exemplar“. Dacă în Grecia lui Homer mhytos-ul avea o valoare religioasă și metafizică, opunându-se logos-ului și lui historica, de la Xenofoc încoace a început să desemneze tot „ce nu poate exista cu adevărat“. Aceasta este însă o interpretare simplistă, fiindcă mitul este viu, înfățișând „modele pentru comportarea omenească și prin însăși aceasta conferă existenței semnificație și valoare“. Încercând să definească mitul, Eliade arată că acesta „povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
două variante: fie omul se trage din maimuță, fie sunt veri, deci, în ultimul caz, au un strămoș comun. Mijloacele de susținere pentru acest punct de vedere le-au reprezentat ideile: Descoperiri recente (inginerie genetică, biologie, biochimie, biofizică; o nouă interpretare, mai nuanțată în plan conceptual, filosofic) au pus în evidență și alte posibilități de interpretare a genezei omului și a raportului acestuia cu mediul geografic natural. Conform noii ipoteze, evoluția este privită, în continuare, în ascensiune, dar în spirală și
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
au un strămoș comun. Mijloacele de susținere pentru acest punct de vedere le-au reprezentat ideile: Descoperiri recente (inginerie genetică, biologie, biochimie, biofizică; o nouă interpretare, mai nuanțată în plan conceptual, filosofic) au pus în evidență și alte posibilități de interpretare a genezei omului și a raportului acestuia cu mediul geografic natural. Conform noii ipoteze, evoluția este privită, în continuare, în ascensiune, dar în spirală și sinuoasă. Comparativ cu evoluționismul, nu se mai caută „veriga lipsă“ și nici un anume centru genic
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
lui Carol al II-lea; pregătirea actului de la 23 august 1944; înscenările făcute de comuniști împotriva partidelor istorice, în particular împotriva Partidului Național Țărănesc), fapt care i-a permis ulterior să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui de-al doilea război mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă . Astfel, o mărturie a lui Corneliu Coposu din perioada statului național legionar arată că Partidul Național Țărănesc
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
ar fi făcut în cariera sa trei greșeli politice: restaurația din 1930, pactul cu legionarii din 1937 și refuzul de a prezida guvernul constituit după lovitura de stat de la 23 august. Domnul Coposu a protestat în scrisoarea sa împotriva acestei interpretări venind cu precizările sale pentru stabilirea adevărului istoric”. După 1945, Corneliu Coposu a intrat în vizorul activiștilor comuniști, care mai întîi au dus împotriva lui un război propagandistic, apoi au contribuit la persecutarea sa de către autoritățile regimului totalitar. Astfel, după cum
Corneliu Coposu () [Corola-website/Science/299074_a_300403]
-
luminii să scape a fost prima oara propus in secolul al XVIII-lea de către John Michell și Pierre-Simon Laplace. Prima soluție modernă a teoriei generale a relativității referitor la găurile negre a fost găsită de Karl Schwarzschild în 1916, deși interpretarea sa ca o regiune a spațiului din care nimic nu poate scăpa nu a fost pe deplin apreciată timp de încă patru decenii. Mult timp considerată doar o curiozitate matematică, abia în anii ’60 o serie de lucrări teoretice au
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
să fie, în esență, de acord cu ele. Totuși, o organizație sau o biserică locală poate avea un "Crez" general, cum ar fi Mărturisirea de credință a Cultului Baptist din România. Ineranța Bibliei este o poziție obișnuită printre fundamentaliști, alături de interpretarea contextual-literală a Bibliei și de alte elemente ale teologiei fundamentaliste. Grație diversității permise de congregaționalism, însă, multe biserici baptiste nu sunt nici fundamentaliste, nici literaliste, deși majoritatea cred în autoritatea Bibliei. Cei mai mulți baptiști moderați sau nefundamentaliști preferă să folosească termenii
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
cum ar fi Convenția Baptistă de Sud) permite ordinarea de episcopi peste grupuri regionale de mici biserici. Viziunea predominantă printre baptiști e că aceste slujbe pot reveni doar bărbaților, așa cum urmează din modelul lui Cristos și al apostolilor, precum și din interpretarea textului din 1 Timotei 2:12-14. Totuși, problema pastorilor-femei și a diaconițelor a stârnit controverse în unele biserici și denominații. Într-o biserică baptistă, misiunea primară a pastorului este să predice. În biserici mai mici, pastorul poate face vizite în
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
concrete , contrară filosofiei care, abstractă nu se poate opri să judece, conformându-se unei vaste tendințe umane care consta întotdeauna a dori să judeci înainte de a înțelege. Românul suspenda tocmai această judecată demonstrând că există lucruri susceptibile de a avea interpretări și judecați diferite.
Teoria romanului () [Corola-website/Science/299180_a_300509]
-
moderne ca substanțialismul și autenticitatea și a creat intelectualul lucid, însetat de absolut. Lucian Blaga este creatorul dramei mitologice, prin manifestarea filozofică a miturilor esențiale românești: „Meșterul Manole” care ilustrează mitul estetic al jertfei creatoare și „Zamolxe” care conduce la interpretarea mitului mioritic. Parabola cu accente dramatice este inițiată de Marin Sorescu, atât în trilogia „Setea muntelui de sare” (1974), cu piesele „Iona”, „Paracliserul” și „Matca”, precum și în dramele istorice, în care Vlad Țepeș. este doar un pretext pentru a caricaturiza
Dramă () [Corola-website/Science/299182_a_300511]