72,571 matches
-
mișcarea „alena” a leoaicei arămii, cu mișcările viclene, epitete care induc ideea maturizării sau a consumării sentimentelor erotice. Repetiția din final urmată de punctele de suspensie „încă o vreme/Si-nc-o vreme...” potențează ideea de continuitate, de permanență a iubirii. Căci iubirea, ca formă a spiritului, se pare ca învinge timpul, conferind profunzime vieții. Poet al iubirii, chiar din primele volume, Nichita Stănescu sugerează că de fapt sensul iubirii este însuși sensul lumii, iubirea fiind o lume a sufletului despre care poetul
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
consumării sentimentelor erotice. Repetiția din final urmată de punctele de suspensie „încă o vreme/Si-nc-o vreme...” potențează ideea de continuitate, de permanență a iubirii. Căci iubirea, ca formă a spiritului, se pare ca învinge timpul, conferind profunzime vieții. Poet al iubirii, chiar din primele volume, Nichita Stănescu sugerează că de fapt sensul iubirii este însuși sensul lumii, iubirea fiind o lume a sufletului despre care poetul vorbește în texte nonconformiste ce respira libertate.
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
o vreme/Si-nc-o vreme...” potențează ideea de continuitate, de permanență a iubirii. Căci iubirea, ca formă a spiritului, se pare ca învinge timpul, conferind profunzime vieții. Poet al iubirii, chiar din primele volume, Nichita Stănescu sugerează că de fapt sensul iubirii este însuși sensul lumii, iubirea fiind o lume a sufletului despre care poetul vorbește în texte nonconformiste ce respira libertate.
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
ideea de continuitate, de permanență a iubirii. Căci iubirea, ca formă a spiritului, se pare ca învinge timpul, conferind profunzime vieții. Poet al iubirii, chiar din primele volume, Nichita Stănescu sugerează că de fapt sensul iubirii este însuși sensul lumii, iubirea fiind o lume a sufletului despre care poetul vorbește în texte nonconformiste ce respira libertate.
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
murit în aceea lupt lângă în timp ce se duce în liniște spre moarte. Odată ajuns în Pădurea Interzisă îl găsește pe Voldermort înconjurat de Devoratori ai Morții. Harry imbratisaza moartea împăcat pentru el se sacrifică pentru cei pe care ii iubește (iubirea fiind un tip de magie de care Voldermort știe dar nu crede cu adevarat văzând doar efectele acestei magii foarte vechi și foarte puternice). Harry este lovit de blestemul fatal cunoscut în lumea vrăjitorilor că și Blestemul de Neiertat Abracadabra
Harry Potter și Talismanele Morții () [Corola-website/Science/309893_a_311222]
-
individualizat, mai ales pe linia vizualului. Omul, în creația sa devine demiurg, spațial este nelimitat, distanța dintre om și univers dispare. Poetul devine creator, făcând universal într-o clipă, iar lumea o privește dintr-o lunetă ce colorează totul afectiv. Iubirea este un prilej de a descoperi cele mai simple lucruri. Poezia “Cu o ușoara nostalgie” este o rememorare subiectiva a unei etape a marilor elanuri. Sub forma monologului adresat, eul matur privește în urmă cu beatitudine, recuperând afectiv vârsta de
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
a se purifica de păcate, dar și persoane care vor să își satisfacă plăcerile personale înainte de a muri. Cavalerul întâlnește astfel o familie de acrobați, care par a nu-și da seama de tragedia ce îi înconjoară, fiind uniți de iubirea și respect reciproc. Aceasta întâlnire îl ajută pe Antonius să își regăsească credința în Dumnezeu, și acepta să moară sacrificându-se pentru a salva familia acrobaților. Moartea nu câștigă jocul cu Antonius în condiții de egalitate. Într-adevăr Antonius, cu
A șaptea pecete () [Corola-website/Science/309368_a_310697]
-
textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original. Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare. În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prințese, blestemată de geniul rău, Rotbart. Urmează o petrecere la majoratul prințului Siegfried, căruia mama îi propune ca a doua zi
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
cea mai frumoasă. Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta, îi destăinuie blestemul lor. Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău, Rotbart, dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega blestemul, ci prin iubire. În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese. El le refuză și se arată cucerit de o stranie pereche care intră neanunțată, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt fiica lui Rotbart) pe
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
care intră neanunțată, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt fiica lui Rotbart) pe Odilia. Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-și astfel jurământul. Trădată, lebăda-prințesă se vede condamnată la prelungirea blestemului. Siegfried vine, recunoscându-și greșeala și implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale aurorei. Premiera a avut loc la "Balșoi Teatr" (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen
Lacul lebedelor () [Corola-website/Science/309403_a_310732]
-
disociază arta toaletei ("kosmêtikê technê"), care presupune igiena, coafura, veșmintele și bijuteriile, de arta fardării ("kômmotikê technê"), care este artificială, excesivă. La Roma patricienele se eplilează, își conturează ochii cu antimoniu, își albesc dinții, folosesc corsete. În opera sa „Arta iubirii” Ovidiu recomandă pentru frumusețea masculină părul proaspăt tuns, barba îndreptată, unghiile tăiate și curate, respirația înmiresmată, pielea bronzată și corpul zvelt. În Evul Mediu se considera că folosirea produselor de înfrumusețare desfigurează opera lui Dumnezeu, întrucât Creatorul ar fi făcut
Frumusețe () [Corola-website/Science/309404_a_310733]
-
Hr. poetul era încă în viață. Pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic - următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale ("Tristia", III, 73-76): În traducerea liberă a lui Theodor Naum: Poeme de iubire În aceste prime opere, Ovidiu continuă tradiția poeziei elegiace romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregătită de Catullus și de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus în epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregătită de Catullus și de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus în epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste este tratat în maniera elegiei erotice alexandrine. Poetul cântă iubirea efemeră, ușoară, după cum însuși se autodefinește "tenerorum lusor amorum" („cântărețul glumeț a dragostei ușoare”), dar și dragostea nefericită, înșelată sau neîmpărtășită, practicând o distanțare față de propriile sentimente. Poeme mitologice Tragedia "Medeea", de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
Mahler a căutat sfaturi din partea lui Sigmund Freud și se părea că s-a liniștit după întâlnirea cu psihanalistul. Alma a fost de acord să rămână cu Mahler, dar și-a continuat episodic relația cu Gropius. Ca un gest de iubire, Mahler i-a dedicat ei Simfonia nr. 8. În ciuda problemelor pe plan emoțional, în vara anului 1910 Mahler a lucrat la Simfonia nr. 10, terminând mișcarea "Adagio" și schițând încă patru părți. El și Anna s-au întors la New York
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
mai apare și în legenda Argonauților când o primește pe nepoata ei Medeea și o purifică pe aceasta și pe Iason, după uciderea lui Apsirtos. În alte legende, ea îl transformă pe regele latin Picus în ciocănitoare pentru că îi refuză iubirea și pe nimfa Scila într-o ființă monstruoasă cu șase capete de pisică, deoarece îi rivaliza iubirea pentru zeul Glaucos.
Circe () [Corola-website/Science/305051_a_306380]
-
aceasta și pe Iason, după uciderea lui Apsirtos. În alte legende, ea îl transformă pe regele latin Picus în ciocănitoare pentru că îi refuză iubirea și pe nimfa Scila într-o ființă monstruoasă cu șase capete de pisică, deoarece îi rivaliza iubirea pentru zeul Glaucos.
Circe () [Corola-website/Science/305051_a_306380]
-
Academice Române, ținut la Veneția în 1961, George Racoveanu a făcut o comunicare cu titlul: ""Omenia și frumusețea cea dintâi"", în care a argumentat că "omenia" se referă la o concepție unitară care cuprinde mai multe componente: ținerea cuvântului dat, iubirea de oaspeți, facerea de bine, mărinimia, spiritul dreptății, modestia, onoarea, înfrânarea, dispoziția de jertfă, umilința, credința în Dumnezeu. Mircea Eliade a scris despre George Racoveanu că "a ostenit întru ale cărturăriei duhovnicești" apreciindu-i textele "somptuoase și totuși concise".
George Racoveanu () [Corola-website/Science/305053_a_306382]
-
Yohimbina sau Iohimbina este un alcaloid pentaciclic, ce are la bază nucleul de yohimban. Este extrasă din scoarța arborelui Yohimbe ("Pausinystalla yohimba") sau "Coryanthe Yohimbe", familia Rubiaceae, denumit și „copacul iubirii”. Yohimbe este un arbore de 30 m înălțime cu frunze persistente alungite sau eliptice, coaja brun-roșiatică și flori mici, galbene originar din pădurile Africii Centrale (Camerun, Zair, Gabon) unde crește în sălbăticie. Yohimbe a fost descoperit și folosit pentru calitățile
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
își propunea ca obiectiv cultivarea spiritului turistic, făcând cunoscute și accesibile populației frumusețile naturale ale munților Carpați. „Cercul Excursioniștilor” înființată la 1 ianuarie 1891, a fost prima asociație turistică din București, care-și propunea, să întreprindă "excursiuni menite să dezvolte iubirea pentru frumusețile naturii și înmulțirea cunoștințelor prin vizitarea monumentelor și localităților din țară, ceri ar putea prezenta un interes din deosebite puncte de vedere" iar "ca mijloc de locomoție se adopta piciorul". În același an, la Cluj, a fost fondată
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Peștera, în imediata apropiere a Cheilor și Peșterii Ialomiței. La 10 iunie 1925 Societatea Hanul Drumeților fuzionează cu Turing Clubul României. În anul 1926 a luat ființă societatea Turing Clubul României (T.C.R.) care avea sloganul: "Prin turism la cunoașterea și iubirea României". Societatea a cunoscut o dezvoltare intensă prin includerea și a altor asociații de turism din Muntenia dar și prin aderarea de numeroși membri, devenind cea mai puternică asociație de turism din țară. În 1929 a fost fondată Asociația Drumeților
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
care obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege "pentru egala îndreptățire a naționalităților". "Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii". Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu
Emanoil Gojdu () [Corola-website/Science/305992_a_307321]
-
consacratori fiind: PS Petru Gherghel, episcop de Iași, ÎPS Jean-Claude Périsset, nunțiu apostolic în România, și ÎPS Dr. Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București. El și-a ales ca motto al stemei episcopale versetul "'" Rămâneți înrădăcinați și întemeiați în iubire"" (Ef 3,16). În perioada păstoririi ca episcop auxiliar de Iași, PS Aurel Percă a celebrat, singur sau alături de episcopul Petru Gherghel, numeroase sfințiri de biserici și hirotoniri de preoți și diaconi. De asemenea, a efectuat și o serie de
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
fi: „Intercontinental”, „București”, „Continental”, „Salonul spaniol”, „Dorobanți”, „Melody” precum și la „Internațional” Sinaia și Timișoara. De asemenea, în fiecare vară, în timpul vacantelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mână întâi (ex: „Barul Paradis” din Jupiter). În 1984, melodia „E-adevărat, iubirea mea”, preluată din repertoriul internațional, devine primul mare succes al Mihaelei Runceanu. La concursul „Melodii’84” (care a avut loc la începutul anului 1985), melodia „Să crezi în dragostea mea” (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) obține premiul I la secțiunea "Prime
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
treptat, din 1972 până în 1979, stilul diversificându-se către noi direcții, iar componența formației devenind tot mai instabilă. În memoria publicului au rămas cel mai bine întipărite piesele din prima perioadă: "Romanță fără ecou" (cunoscută și prin primul ei vers, „Iubire, bibelou de porțelan”), "Primăvara", "Atît de fragedă" ș.a. Formația a fost înființată în 1966 de către basistul Filip Merca, originar din Tulcea (și poreclit „grecul” de colegii săi). Numele a fost tot alegerea sa; Merca a rămas singurul membru care nu
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
albumului, alături de ceilalți membri.) În locul lui Florin Dumitru este cooptat Mihai (Mișu) Cernea (pe atunci, elev în clasa a XII-a). Totuși, primul disc EP al formației (cuprinzând piesele "Primăvara", "Romanță fără ecou" - cunoscută publicului și prin primul ei vers: „Iubire, bibelou de porțelan”, "De va veni la tine vîntul" și "Atît de fragedă"), lansat în același an, conține înregistrări în studio cu Florin Dumitru la tobe (ceea ce indică întârzieri din partea producției). Împreună cu Cernea, Mondial înregistrează noi succese, printre care: "Departe
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]