71,024 matches
-
se risipește. Trebuie să iau totul de la Început. Pentru aceasta am nevoie de cura), să mă uit În ochii mei oricîtă singurătate aș Întîlni acolo; să spun că exist și știu cit sînt de singur În fața unor Întrebări care Îmi amintesc că voi muri; dar vreau să clădesc o piramidă măcar cu sîngele meu. Și atîția vor spune că am disprețuit dragostea, că am respins dragostea nimfei Echo, cînd, de fapt, pe mine mă aștepta această fîntînă cum Îl aștepta pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu e În stare să-l elaboreze, dar de care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre, Încît ne mirăm că personajele lui El Greco nu părăsesc pămîntul. Ele Îmi amintesc chiparoșii greci pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a visat zborul, dar s-a apropiat prea mult de soare. Voi fi pentru ei vinovat și victimă, fără ca eu să fi vrut acest lucru. Eu am vrut numai să zbor și sînt mîndru că pot trece peste ceea ce Îmi amintește cît de scump voi plăti această clipă de fericire. Nu mă pot Întoarce numai din pricină că mi-e frică de lumină. Dacă aș face-o, n-aș fi meritat să capăt aripi. Și aceasta ar fi fost ca și cum n-aș fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la religia mării. Cu același sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele zile toride, marea s-a schimbat. Acum e caldă și aurie, de culoarea viespilor. Îmi vine să zîmbesc amintindu-mi cu cîtă ingenuă Încăpățînare motivam altădată exclusivismul meu În favoarea munților. Și astăzi munții sînt pentru mine altceva decît un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un peisaj, dar aceasta nu mă Împiedică să descopăr că aparenta monotonie a mării ascunde o bogăție În care mă pierd. Enigmatică, inexplicabilă, surîzătoare, ea mă lasă să fac din fiecare pescăruș un Icar, sau, iată, fără nici o legătură, Îmi amintește că numai cei acceptați la a doua treapta de inițiere erau admiși În curtea interioară a lui Pitagora; de aici termenul „ezoteric” (cei dinlăuntru); cînd novicele se retrăgea din așezămînt pentru a duce viața obișnuită sau trăda un secret, i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu m-am Înstrăinat. Deasupra mea păsările zboară, țipînd de bucuria zborului, Însă eu știu că dincolo de gloria care uită se ascunde moartea. Brațele lipite de nisipul fierbinte zvîcnesc și-n loc de sînge curge parcă prin mine ceea ce Îmi amintesc. Și sînt gata ca Sisif să iau iarăși muntele pieptiș...) E limpede de ce l-au sancționat grecii pe Icar, cu toate că Anteu nu neagă zborul și aripile, ci le cere numai sa nu uite. Toată forța gigantului se bizuie pe faptul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
saturate de lumină, iar Oedip Înaintează vagabond și cerșetor pe un drum plin de soare. Dacă zeul luminii omoară, cu aceeași detașare el tămăduiește și eliberează de greșeli, pătrunzînd lucrurile și stăpînindu-le numai prin elanul inteligenței. Fața sa clară (Îmi amintesc nepăsarea regală cu care Apolo din Belvedere Își ignoră goliciunea) nu lasă loc la nici o Îndoială. Apolo e tot numai echilibru, frumusețe rece, majestuoasă și inumană, În vreme ce, În preajmă, Diony sos trece cu mîinile pline de o țărînă a tuturor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit și intră sub sabia timpului. Pentru a fi etern, Ianus trebuie să-și transforme pe rînd cealaltă față a sa În stîncă, după cum vrea să viseze sau să-și amintească, și să urce Împreună cu Sisif. Dar acest echilibru este tot atît de sterp pe cît este de sigur. Ianus este inepuizabil, dar rob. Fața sa Întoarsă spre trecut nu se poate apleca asupra mormintelor pentru că reversul ei o reține, după cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
această veșnică sfîșiere. El nu-și va cîștiga niciodată libertatea pentru că principiul captivității se găsește În efortul său Împărțit În două direcții contrare. Ceea ce părea un privilegiu se dovedește a fi doar o formă de sclavie. Are sens să-mi amintesc acum atîtea ezitări de care m-am făcut vinovat? CÎnd cerul e atît de albastru și vîntul sărat și umed Îmi limpezește privirea? Dar dacă Îmi voi retrage mîinile speriat de cîte ori voi simți zvîcnind propriul meu sînge sub
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și să spun: iată drumul pe care trebuie să merg mai departe. Dar această bucurie mă scutește de alte justificări. În amiaza care curge pe mine ca rășina caldă Îmi aud numai bătăile inimii lîngă respirația mării. De ce mi-aș aminti de surîsul sfinxului cînd eu Însumi am Început să surîd, dar fără dispreț și fără indiferență? Să mă tem? Nu, aici Își flutură părul auriu o zeiță care n-are Îndoieli. Și care cunoaște libertatea ce ți-o dau lumina
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost” Înseamnă „nu va mai fi niciodată”. Doream să rămînă totul ca În prima dimineață a iubirii mele cînd, lîngă Euridice, cîntam ca și cum aș fi surîs... Acum iarba, chiparoșii, izvoarele, norit Îmi aduceau aminte de ea și cîntam ca și cum Îmi aminteam. Oriunde mă Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu aparțin marii sculpturi grecești. O tristețe ciudată emană din ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon pătrunde În deșertul melancoliei sale, renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului simțind; și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Himerei pe mîini. Mi le frec cu nisip, dar sîngele nu se curăță. Nisipul nu uită decît ceea ce vrea el. Ar fi trebuit să știu acest lucru cînd eram tînăr. Acum sînt bătrîn și sînt prea obosit ca să nu-mi amintesc totul. Obosit de greșelile mele, de memoria mea, de orgoliul meu, de Himera după care am alergat. Dar, poate, nici n-ar fi cu putință să-mi uit tinerețea, glorioasă prin neștiința ei... Pe zei i-am ucis În mine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîte ori voia să se sustragă Întrebărilor puse de muritori. Ni se povestește În Georgicele că putea fi silit să răspundă numai dacă era ținut strîns, oricîte schimbări parcurgea. După alții ar fi fost nu zeu, ci rege egiptean. Unamuno amintește undeva cazul unui bătrîn spaniol care la vederea oceanului a căzut În genunchi, fericit că n-a murit Înainte de a vedea o asemenea minune. Dar, adaugă Unamuno, dacă bătrînul ar fi rămas În același punct, minunea ar fi Încetat să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Însemne și invitația de a nu vorbi În templu, dar și de a nu vorbi despre zei altceva decît ce permit legendele. Poate că nici despre moarte n-ar trebui să vorbim altceva decît ne Îndeamnă viața. Abia piramidele ne amintesc cît de fragili sîntem; ele care au promis veșnicia. Dar măreția unei piramide nu stă În arta ei, ci În himera și zădărnicia ei. Îngropîndu-l pe Polinice, Antigona presară pămînt și peste propria ei teamă de moarte. Căci ceea ce ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piramide, fie că ne-am mulțumit să visăm la umbra lor. Ne-am Întors de fiecare dată la ea ca la o dragoste esențială din setea cu care am vrea sa ne retrăim viața uneori cînd nisipul lovește ochii sfinxului amintindu-ne tot ce-am uitat alergînd după iubiri de o zi. Căci tocmai acest punct unde piramida eșuează o Împiedică să se resoarbă În nisip. El plutește deasupra deșertului ca o stea himerică, Însă cîtă vreme nu se sfărîmă și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor. Întorcîndu-ne la lucidul Poussin, să ne amintim că el știe, Într-adevăr, cum să construiască temple din arbori. Peisajul mediteranean are Însă o melancolie secretă pe care penelul rațional al pictorului francez n-a reținut-o. Și de ce am uita că lumea clasică e plină În aceeași
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
uzurpase tronul tatălui său. Pelias tocmai aducea un sacrificiu lui Poseidon pe țărmul mării cînd l-a văzut sosind pe Iason, care-și pierduse o sandală pe drum. Oracolul Îi prezisese să se teamă de omul cu o singură sandală. Amintindu-și oracolul, l-a Întrebat pe tînăr: - Ce-ai face dacă ți s-ar fi prezis că vei muri de mîna unuia ca tine? — L-aș trimite să caute LÎna de aur, a venit prompt răspunsul. Bătrîn, Iason va regreta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mea devenisem Aventurierul. În zadar am fugit de Medeea. Ea există În trecutul meu, acolo de unde n-o mai pot alunga. Nici măcar zeii nu mai pot schimba ceva În trecut. Și ce-mi rămîne acum de făcut decît să-mi amintesc? LÎna de aur a fost Înțelesul vieții mele. Am visat-o de tînăr, am bătut mările ca s-o cuceresc... și dintr-odată să descoperi că visul a devenit o amintire, un loc unde nici o corabie nu va mai ajunge
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă caută. Iar Colchida e undeva departe În trecut. Tot ce mai pot face e să-mi amintesc fiecare amănunt. Și să-mi spun: da, eu am avut această aventură, nu mi-a povestit-o nimeni...) ...Pentru acest bătrîn care-și amintește, memoria e un izvor monoton care murmură aceeași poveste. Și marea e aceeași... SÎnt ore cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
caută. Iar Colchida e undeva departe În trecut. Tot ce mai pot face e să-mi amintesc fiecare amănunt. Și să-mi spun: da, eu am avut această aventură, nu mi-a povestit-o nimeni...) ...Pentru acest bătrîn care-și amintește, memoria e un izvor monoton care murmură aceeași poveste. Și marea e aceeași... SÎnt ore cînd țărmul se pierde În pîcla apei, dar el Îl simte ca și atunci, iar vîntul care ridică valuri Îi umezește ochii, În timp ce pronunță numele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la Theba.) „Ești fericit?”, Îl Întreabă Cain În poemul lui Byron pe Lucifer, iar acesta răspunde „SÎnt puternic”. E singurul răspuns pe care l-ar fi putut da și Saturn Înainte de a fi fost detronat. Dar e nevoie să ne amintim că pașnica ramură de măslin a fost purtată la Început de cuceritorii romani la triumfuri? Și că pacea pe care o vestea era pacea impusă, orgolioasă a Învingătorului? Sau e de ajuns ceea ce aflăm singuri de la acești pomi răbdători, blînzi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pleoapele: cît de frumoase sînt toate În jurul meu! Dar În loc să mă mîngîie, lumina mă strînge de gît ca o gheară albă, aducîndu-mi aminte că Îmbătrîitesc și voi muri. În schimb, zeița mea mută nu mă Întreabă nimic și nu-mi amintește nimic. Ea doar mă duce de mînă În poiana aceea străvezie din mijlocul pădurii. Totuși, știu că nu e cu putință să ieși din timp. Dar a nu-l simți? Totul e să. alung aceste cuvinte ca să nu? mă mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
eriniilor și a destinului este În același timp un proces Împotriva memoriei. Achitîndu-l pe Oreste, areopagul i-a Îngăduit să uite. Amintirea celor Întîmplate Îl făcuse pînă atunci de atîtea ori să vorbească singur. Cuvinte care se repetau pentru că-și amintea aceleași lucruri... (...O, și zeii se tem de destin. Pentru că destinul nu are chip, iar zeii se tem ca și noi de orice nu are chip. De aceea se tem și de memoria oamenilor. De aceea au creat rîul Lethe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a-și face adversarul să vorbească. Toamna, blîndă, și caldă acum, va fi nu peste multă vreme posomorită de ploi. Marea pierde pe zi ce trece din senzualitate. Albastrul devine tăios și În curînd, În locul lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui ce va izbuti să le aducă. Făcînd această propunere, buzele lui tremură de dispreț. Cum a Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]