75,302 matches
-
de a scrie pentru țiganii noștri, ca să preceapă ce feliu de strămoși au avut”. După autorii unui manual școlar adresat elevilor care studiază limba romani, din aceste fragmente „reiese că cei doi corifei ai Școlii Ardelene aparțineau etniei rome”. Această interpretare ignoră contextul alegoric și ironic, asupra căruia autorul "epistoliei" atrăgea atenția: „Însă tu bagă de samă bine, căci toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțeleg ș'alții carii tocma
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțeleg ș'alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecînd. Cel înțelept va înțelege!” Istoricii literari George Călinescu și Nicolae Manolescu nu au dat interpretări ale acestor pasaje din "epistolie". În orașele Arad, București, Cluj-Napoca, Oradea, Sibiu și Timișoara, câte o stradă poartă numele de "strada Ion Budai Deleanu". Casa de cultură din Geoagiu îi poartă numele: "Casa de cultură Ioan Budai Deleanu " Geoagiu.
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
ea însăși un fruct natural al firii omului.”(, Patria, Poetul, Eminescu, Blaga“, interviu de C. Coroiu, (în) „Convorbiri literare”, Iași, 1974, nr. 12, p. 3) În paralel (aproape în clandestinitate, „în podul Universității”) făcea cu studenții, care doreau acest lucru, interpretări din Biblie, studii ebraice etc. Și-a perfecționat cunoașterea limbii ebraice la Ierusalim. Reîncepe să publice, intermitent, „Jurnal de poet“ în revista „Luceafărul”, cu precizarea: „Din volumul în pregătire Noli me tangere”. Este bursier la Universitatea din Freiburg, unde audiază
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
din Comune alocate provinciei Québec. Nici unul dintre partidele politice mai mici nu sunt actualmente reprezentate în Parlament, chiar dacă lista partidelor care au reușit să intre în Parlament, istoric vorbind, este destul de extinsă. În Canada, magistratura joacă un rol important în interpretarea legilor și are puterea să invalideze orice lege care încalcă Constituția. Curtea Supremă de Justiție a Canadei reprezintă cel mai înalt nivel de curți judiciare și este arbitrul final al disputelor legale. Cei nouă membri ai săi sunt numiți de
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
Bertrand Russell și Gottlob Frege, însă ar mai putea fi incluși Schopenhauer, Kant și Hertz. Cartea este o trecere de la idealismul epistemologic schopenhauerian la un realism conceptual (Frege, Russell). Cea mai lungă parte este dedicată logicii, iar tema centrală este interpretarea propoziției. Cartea urmărește trasarea unei limite a limbajului (de inspirație kantiană), având menirea de a plasa celelalte părți ale filosofiei în sfera inefabilului. Semnul propozițional este identificat cu gândirea. El constă din cuvinte, deci este un fapt (3.14). Propoziția
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
așa cum au fost interpretate de Vladimir Ilici Lenin și de ideologiile oficiale ale statelor socialiste. Termenul de marxianism se referă la punctele de vedere ale lui Marx însuși, ceea ce ar fi crezut și afirmat el însuși, fără distorsionarea produsă de către interpretarea leninistă. O anecdotă în această privință: după ce partidul francez al muncitorilor s-a scindat într-un partid reformist și unul revoluționar, unii l-au acuzat pe Jules Guesde (liderul celui din urmă) că ia ordine de la Marx; Marx i-a
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
condiției poeziei redevin testarea "automatismului psihic pur", atotputernicia visului, hazardul obiectiv. Strategia de cunoaștere a sinelui se apropie de "metoda paranoid-critică" profesată de Salvador Dalí, "o metodă spontană de cunoaștere irațională, bazată pe obiectivarea critică și sistematică a asociațiilor și interpretărilor delirante". O temă mereu prezentă în scrierile din această perioadă este respingerea literaturii, instituirea unei opoziții între literatură și poezie. Dacă literatura apare asimilată instituției culturale ce îi asigură permanența, poezia înseamnă forma ideală de manifestare a libertății imaginarului. Căci
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
altor săruri de Na (citrat, lactat), fie în urma pierderii de ioni de H ca în vomismentele repetate și se caracterizează prin creșterea bicarbonatului plasmatic (TABEL III). Aceste devieri pot fi simple sau mixte când intervin mai multe cauze ceea ce îngreunează interpretarea lor. Astfel o acidoză respiratorie produsă de emfizemul pulmonar se poate asocia cu o acidoză metabolică datorită diabetului sau cu o alcaloză metabolică apărută în urma 19 administrării unor doze mari de corticoizi pentru tratamentul unei crize astmatice Compensarea inițială cu ajutorul
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
2200-2500 ml sau 50% din CPT). Capacitatea pulmonară totală (CPT) reprezintă volumul total de aer conținut în plămâni fiind egal cu suma CV și VR (5-6000 ml) (FIG 2.12.). Determinarea volumelor pulmonare se poate face prin spirometrie sau spirografie, interpretarea rezultatelor făcându-se prin comparera cu valorile “ideale” care țin cont de variațiile legate de vârstă, sex, înălțime și greutate. Aprecierea volumelor pulmonare care nu pot fi determinate spirografic (VR,CRF) se poate face folosind tehnica spălării N2, diluția He
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
lumini, și la culorile optice și spectrale. În spiritul Kantian al "Teoriei cunoașterii", „teoria culorilor” a lui Goethe nu este o lucrare de științe naturale ci, este o învățătură a priceperii - nu fizică, ci metafizică. În această lucrare, el prin interpretarea lui a contrazis concepțiile lui Newton la descompunerea spectrală a luminii. „Teoria culorilor” lui Goethe nu îndeplinește criteriile de azi, pentru care în cercetările științifice sunt ignorate. Cercetători al secolului al XX-lea (Niels Bohr, Paul Feyerabend), le-au abordat
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
lui Beethoven" (supranume folosit și astăzi). Brahms s-a născut la Hamburg. Tatăl său, care i-a dat primele lecții de muzică, era contrabasist. Brahms s-a remarcat la pian și ajuta la suplimentarea venitului relativ scăzut al familiei, prin interpretări în restaurante și teatre, precum și prin oferirea de lecții de pian. Deși povestea larg-cunoscută este că Brahms a trebuit să cânte la pian prin baruri și bordeluri, studii recente, precum cele ale lui Kurt Hoffman, sugerează că acest fapt este
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
Italia (Veneția, Chioggia, Napoli). În peisajele sale, lumina nu șterge contururile ca la impresioniști, dimpotrivă, arhitecturile rectilinii se impun printr-o impresie de soliditate. Din acest punct de vedere, peisajele venețiene demonstrează cel mai bine anticonformismul lui Petrașcu. Artistul rezistă interpretărilor tradiționale, în care peisajul orașului pe lagună nu era decât un pretext pentru a analiza interferența vibrațiilor luminoase, în eternă schimbare pe apă, pe zidurile colorate și în aerul pur. Pentru Petrașcu, Veneția posedă o noblețe dramatică, o măreție tragică
Gheorghe Petrașcu () [Corola-website/Science/297843_a_299172]
-
un album dureros, incitant, incomod, o palmă peste obrazul prostiei tihnite" (MetalFan). În același an trupa apare pe prima pagină a mai multor cotidiene naționale, datorită unor probleme de cenzură ivite la Cluj, Bacău și Alba-Iulia, dar și datorită unei interpretări pline de semnificații politice la Stufstock Vama Veche, în direct la TVR1. În 2005, Luna Amară participa pentru prima oară la Sziget Festival din Budapesta. Chitaristul solo Petru Gavrilă este înlocuit de Vali Deac. 2006 aduce lansarea unui nou disc
Luna Amară () [Corola-website/Science/297836_a_299165]
-
îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menționa 145), s-au păstrat 47. Opera sa cuprinde: Copii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe; gânditorii arabi l-au readus pe Aristotel în Europa în sec. XII - XIII. Aristotel, Categorii, traducere și interpretare de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994. Aristotel, Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971. Aristotel, Organon, vol. I: Categoriile, Despre interpretare. Traducere, studii introductive, introduceri și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957; vol. II
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
47. Opera sa cuprinde: Copii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe; gânditorii arabi l-au readus pe Aristotel în Europa în sec. XII - XIII. Aristotel, Categorii, traducere și interpretare de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994. Aristotel, Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971. Aristotel, Organon, vol. I: Categoriile, Despre interpretare. Traducere, studii introductive, introduceri și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957; vol. II: Analitica primă, traducere și studiu introductiv de Mircea Florian, Editura
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
l-au readus pe Aristotel în Europa în sec. XII - XIII. Aristotel, Categorii, traducere și interpretare de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1994. Aristotel, Despre interpretare, traducere de Constantin Noica, Editura Academiei, București, 1971. Aristotel, Organon, vol. I: Categoriile, Despre interpretare. Traducere, studii introductive, introduceri și note de Mircea Florian, Editura Științifică, București, 1957; vol. II: Analitica primă, traducere și studiu introductiv de Mircea Florian, Editura Științifică, București. 1958; (reeditate la IRI, 1997), vol. III: Analitica secundă, traducere, studiu introductiv și
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
scară atomică are un caracter complementar, în sensul că ea constă din elemente care se completează reciproc într-o imagine unitară, din punctul de vedere macroscopic al fizicii clasice, numai dacă ele rezultă din situații experimentale care se exclud reciproc. Interpretarea statistică a mecanicii cuantice este în acord cu datele experimentale, însă persistă opinii divergente asupra caracterului fundamental al acestei descrieri. Pe când în interpretarea de la Copenhaga descrierea statistică este postulată ca fiind "completă", reflectând o caracteristică fundamentală a fenomenelor la scară
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de vedere macroscopic al fizicii clasice, numai dacă ele rezultă din situații experimentale care se exclud reciproc. Interpretarea statistică a mecanicii cuantice este în acord cu datele experimentale, însă persistă opinii divergente asupra caracterului fundamental al acestei descrieri. Pe când în interpretarea de la Copenhaga descrierea statistică este postulată ca fiind "completă", reflectând o caracteristică fundamentală a fenomenelor la scară atomică, teorii alternative susțin că statistica rezultă dintr-o cunoaștere incompletă a realității, provenind din ignorarea unor variabile ascunse. Aceste vederi contradictorii pot
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
completă", reflectând o caracteristică fundamentală a fenomenelor la scară atomică, teorii alternative susțin că statistica rezultă dintr-o cunoaștere incompletă a realității, provenind din ignorarea unor variabile ascunse. Aceste vederi contradictorii pot fi testate experimental; rezultate parțiale par să favorizeze interpretarea de la Copenhaga. La sfârșitul secolului al XIX-lea, fizica clasică oferea imaginea unitară a unui Univers alcătuit din "materie" și "radiație". Existau o "teorie corpusculară a materiei" și o "teorie ondulatorie a radiației", capabile să descrie în mod coerent, pe
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
materie" și "radiație". Existau o "teorie corpusculară a materiei" și o "teorie ondulatorie a radiației", capabile să descrie în mod coerent, pe baza unor principii generale, cele două categorii de fenomene. Dificultățile pe care le-au întâmpinat aceste teorii în interpretarea interacțiunii dintre materie și radiație au stimulat dezvoltarea ideilor care, treptat, au dus la formularea mecanicii cuantice și apoi a electrodinamicii cuantice. În teoria radiației electromagnetice în echilibru termodinamic cu materia, distribuția spectrală a intensității radiației emise de un corp
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
sens, și că o teorie atomică trebuie construită numai pe baza unor mărimi "observabile", cum sunt frecvențele și intensitățile liniilor spectrale. Noua teorie propusă de Heisenberg (1925) și dezvoltată de el împreună cu Born și Jordan a fost numită "mecanică matricială". Interpretarea statistică a teoriei a fost dată de Born (1926); o consecință importantă a teoriei a fost prezentată de Heisenberg ca principiul incertitudinii. Implicațiile ei privitor la limitele cunoașterii realității fizice, dezbătute în anii următori de Bohr și Heisenberg, au rămas
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
fost dată de Born (1926); o consecință importantă a teoriei a fost prezentată de Heisenberg ca principiul incertitudinii. Implicațiile ei privitor la limitele cunoașterii realității fizice, dezbătute în anii următori de Bohr și Heisenberg, au rămas cunoscute sub numele de "interpretarea de la Copenhaga". În căutarea unei baze pentru o teorie unificată a materiei și radiației, Louis de Broglie (1924) a extins conceptul de dualitate undă-corpuscul de la radiație la materie, făcând sugestia că unei particule microscopice îi este asociat un fenomen ondulatoriu
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
scară atomică. Conferința a marcat și punctul culminant al unei dezbateri, care avea să dureze mai mulți ani, între Einstein (care atribuia caracterul statistic al mecanicii cuantice faptului că ar fi fost o teorie incompletă) și Bohr (care, de pe pozițiile interpretării de la Copenhaga, susținea că ea dă o descriere completă a realității). Formularea generală a teoriei, în care aspectele de mecanică matricială și mecanică ondulatorie rezultă dintr-un formalism matematic unic, a fost dată de Dirac (1930). Dirac (1928) a propus
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de o "funcție de stare" (numită, într-o formulare particulară, "funcție de undă"). Comportarea ondulatorie a sistemelor atomice arată că stările lor ascultă de principiul superpoziției; pe plan teoretic, aceasta înseamnă că funcțiile de stare sunt elemente ale unui spațiu vectorial. Pentru interpretarea fizică a funcției de stare e necesar ca vectorii din spațiul stărilor să poată fi caracterizați prin "orientare" și "mărime". Acest lucru se realizează definind un produs scalar, ceea ce transformă spațiul stărilor într-un spațiu prehilbertian. Produsul scalar a doi
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
formula 104 Reprezentarea de interacție e utilă atunci când formula 104 este hamiltonianul „liber” al unui sistem pentru care soluția ecuației (25) este cunoscută exact, iar formula 101 reprezintă o „interacție” pentru care soluția aproximativă a ecuației (24) este căutată prin metode perturbative. În "interpretarea de la Copenhaga" se postulează că starea unui sistem atomic este descrisă "complet" de funcția de stare în spațiul Hilbert, iar această descriere este de natură "statistică". Ea nu se referă la un exemplar izolat al sistemului, ci la un "colectiv
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]