73,760 matches
-
a născut doi copii: o fiică, Elisabeta în 1269, și un fiu, Albert ("Apitz") în 1270. Când a descoperit adulterul și nașterile ilegitime, Margareta a părăsit Wartburg în 24 iunie 1270 și a fugit la Frankfurt pe Main, unde a murit în 8 august al aceluiași an. Cei doi fii mai mici, Frederic și Diezmann au fost puși sub îngrijirea unchiului lor, Dietrich de Landsberg. Henric, cel mai vârstnic, a dispărut în Silezia în 1282. Albert s-a căsătorit cu Cunigunda
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
Frederic a fost capturat de către Albert și închis în castelul din Wartburg; cu toate acestea, el a reușit să scape după un an și a continuat războiul alături de Diezmann. În acest răstimp, în 1284, unchiul lor Dietrich de Landsberg a murit, iar patru ani mai târziu, în 1288, a murit și Henric cel Ilustru, tatăl lui Albert. Aceste decese au amplificat și mai mult disputele din interiorul familiei. Ca urmare a morții tatălui său, Albert a devenit și markgraf de Meissen
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
castelul din Wartburg; cu toate acestea, el a reușit să scape după un an și a continuat războiul alături de Diezmann. În acest răstimp, în 1284, unchiul lor Dietrich de Landsberg a murit, iar patru ani mai târziu, în 1288, a murit și Henric cel Ilustru, tatăl lui Albert. Aceste decese au amplificat și mai mult disputele din interiorul familiei. Ca urmare a morții tatălui său, Albert a devenit și markgraf de Meissen, în vreme ce nepotul său de frate Frederic Tuta - fiul lui
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
sub controlul fiilor săi. Datorită acestei stări de lucruri, succesorul lui Adolf ca rege, Albert I de Habsburg a avut posibilitatea să preia aceste teritorii, în baza contractului de vânzare al lui Albert al II-lea. Cunigunda de Eisenberg a murit în 31 octombrie 1286. Patru ani mai târziu, la 1 octombrie 1290, Albert s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Elisabeta de Orlamünde, moștenitoare a Nordhalben și văduvă a lui Hartman al XI-lea de Lobdeburg-Arnshaugk. În același an
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
a fost legitimizat în mod formal de către împărat, devenind "Herr de Tenneberg". În 11 aprilie 1291, sora lui Apitz, Elisabeta, s-a căsătorit cu Henric al III-lea de Frankenstein, căsătorie de scurtă durată și rămasă fără copii. Elisabeta a murit la 28 septembrie 1293. Trei ani mai târziu, în 9 octombrie 1296, Apitz a luat în căsătorie pe o soră a unui Henric al III-lea, numită se pare tot Elisabeta. Ca și căsătoria surorii sale, nici aceasta nu a
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
lui Albert din prima sa căsătorie rămas în viață, Frederic, s-a căsătorit cu Elisabeta de Lobdeburg-Arnshaugk, fiica mamei sale vitrege; episodul marchează reconcilierea finală dintre tată și fiu. După cinci ani, la 27 iunie 1305, Apitz de Tenneberg a murit, la vârsta de 35 de ani. Moartea fiului său favorit a fost o lovitură teribilă pentru Albert, el nerevenindu-și niciodată după această pierdere. După doi ani, în 1307, Albert a renunțat în cele din urmă la landgrafatul de Thuringia
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
Albert, el nerevenindu-și niciodată după această pierdere. După doi ani, în 1307, Albert a renunțat în cele din urmă la landgrafatul de Thuringia și la comitatul palatin de Saxonia în favoarea fiului său Frederic, în schimbul unor subsidii anuale. El a murit după șapte ani în Erfurt, la vârsta de 74 de ani.
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
mama ei, Isabela de Anglia. Unele surse, afirmă că ea a fost primul sau al doilea copil al Isabelei, născut către finele anului 1237; altele consideră că ar fi fost ultimul dintre copii, născut în decembrie 1241, atunci când Isabela a murit la naștere. Istoricii acceptă în general această din urmă dată. La puțină vreme după naștere, în 1242, Margareta a fost promisă spre căsătorie lui Albert "cel Degenerat", fiul cel mare și moștenitorul markgrafului Henric al III-lea "cel Ilustru" de
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
unei legende, înainte de a pleca, ea l-a mușcat pe fiul ei Frederic de obraz, drept pentru care acesta a căpătat porecla de "cel Mușcat". Plecarea a avut loc în 24 iunie 1270. Margareta a plecat la Frankfurt pe Main, murind la numai șase săptămâni după aceea. Margareta și Albert au avut cinci copii:
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
cu Maria, fiică a fostului rege Tancred al Siciliei și soră și moștenitoare a regelui depus Guillaume al III-lea. Numele ei exact nu este cunoscut, oscilându-se între Maria, Elvira, Albiria, Albinia și Bianca. Se știe doar că a murit după 1216. La momentul căsătoriei lor, ea și familia ei erau exilați în France, în căutare de aliați pentru a reclama Regatul Siciliei de la tânărul rege Frederic de Hohenstaufen. În calitate de soț al Mariei, Valter a fost recunoscut de către papa Inocențiu
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
a reușit să spargă încercuirea și să îl pună pe Dipold pe fugă. La 11 iunie 1205, el a căzut pradă unei ambuscade puse la cale de Dipold, pe când îl asedia pe acesta la Sarno, fiind rănit mortal. El a murit pe când se afla captiv la germani și a fost înmormântat în biserica Santa Maria della Foce din Sarno. În 1205, văduva sa i-a născut un fiu, Valter, care a primit ca moștenire doar comitatul de Brienne, moștenirea sa siciliană
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
probe. Moartea în 1172 a tânârului ei nepot Henric de Capua, fiul regelui Guillaume I cel Rău, a făcut-o pe Constanța moștenitoare prezumtivă a coroanei Siciliei, după ce nepotul ei mai mare Guillaume al II-lea cel Bun, care a murit necăsătorit până în 1177 și a cărui căsătorie ulterioară nu a produs moștenitori. David Abulafia subliniază faptul că Guillaume nu a prevăzut uniunea dintre coroanele Germaniei și Siciliei ca o eventualitate serioasă; scopul său era acela de a consolida o alianță
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui rege din familia de Hohenstaufen. Guillaume i-a făcut pe nobili și pe oamenii importanți de la curtea sa să promită recunoașterea succesiunii Constanței, dacă el ar fi murit fără moștenitori direcți. Însă după moartea sa neașteptată din 1189, vărul său (și totodată nepot al Constanței) Tancred de Lecce a preluat tronul. Tancred era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce de Apulia, însă se bucura de
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
vărul său (și totodată nepot al Constanței) Tancred de Lecce a preluat tronul. Tancred era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce de Apulia, însă se bucura de sprijinul celor mai mulți nobili din regat. Socrul Constanței, Frederic Barbarossa, a murit în 1190, iar în anul următor Henric și Constanța au fost încoronați ca împărat și împărăteasă. Apoi, Constanța l-a însoțit pe Henric în fruntea unei armate imperiale substanțiale pentru preluarea prin forță a tronului din mâinile lui Tancred. Orașele
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
imperiali au reușit să intervină înainte ca împărăteasa Constanța să fi ajuns cu bine la Roma, după care s-au întors în siguranță dincolo de Alpi. Henric se pregătea deja să invadeze Regatul Siciliei pentru a doua oară, când Tancred a murit în 1194. La sfârșitul aceluiași an, împăratul s-a deplasat către sud, a intrat în Palermo fără a întâmpina rezistență, l-a depus pe fiul minor al lui Tancred, Guillaume al III-lea și s-a încoronat ca rege al
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
copilul într-un cort din piața centrală a orașului și a invitat moașele din oraș să fie martore la naștere. Câteva zile mai târziu ea a revenit în ăiața publică și l-a alăptat pe Frederic în public. Henric a murit în 1197. În anul următor, Constanța a reușit să asigure încoronarea lui Frederic (în vârstă de 3 ani) ca rege al Siciliei, și în numele acestuia a anulat legăturile pe care soțul ei le crease între conducerea Siciliei și cea a
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
asupra Germaniei și nici asupra titulaturii de "rege al romanilor", pentru care fusese deja aclamat cumnatul ei Filip de Suabia de către nobilii romani. Că Frederic avea să devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a murit la sfârșitul lui noiembrie 1198. În testamentul ei, Constanța îl numea pe papa Inocențiu, care era totodată suzeranul feudal al fiului ei, protectorul lui Frederic. În "Divina Comedie", Dante o plasează pe Constanța în Paradis, deși subscrie la legenda potrivit
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
Comunist (un lucru din punct de vedere legal imposibil la acel moment), el răspundea: "lăsați-l să-și vadă de treabă, în cazul în care dorește, va face politică mai tîrziu." Lăzărescu nu și-a dorit-o niciodată. Gheorghiu-Dej a murit în primăvara anului 1965, lovit de un cancer fulgurant. În acel moment Lăzărescu se afla în Franța pentru comenzi de materiale. El ia cunoștință de preluarea puterii de către Ceaușescu și, în ciuda sfatului multor prieteni de acolo, se întoarce la București
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
acestea, în Joia Mare a anului 991 (26 martie), el a fost prins, ca urmare a perfidiei episcopului Adalberon, și trimis împreună cu cel de al doilea fiu al său, Ludovic ca prizonieri ai lui Hugo, în Orléans, unde el a murit după puțină vreme, în sau înainte de 993. În 1666, mormântul lui Carol a fost descoperit în basilica Sfântului Servatius din Maastricht. Se pare că trupul săuar fi fost îngropat acolo abia în 1001, însă aceasta nu trebuie să coincidă cu
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
intestinal și se atașează de mucoasa intestinală atunci când se hrănesc probabil cu celule epiteliale și bacterii. Timpul total de la ingestia ouălor până la maturitatea sexuală a viermilor este de 15-43 zile. După copulare în regiunea ileocecala, masculii rămân pe loc sau mor și sunt expulzați în fecale, în timp ce femelele se detașează de mucoasa colonică și migrează activ de-a lungul colonului spre regiunea anală. Ele progresează 12-14 cm pe oră. Când uterul este umplut cu ouă, femela gravidă traversează anusul, mai ales
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
Uneori, parazitul migrează și în afara anusului, depunând ouăle în regiunea perianală și perineală. Migrarea femelelor spre orificiul anal se face de obicei noaptea, după ce bolnavul se culcă, fiind însoțită de un prurit anal și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți. Dacă gradul de umiditatea (40%) și temperatura (36-37șC) sunt favorabile, ele se transformă în aproximativ 6 ore în larve vermiforme, infectante, proces ce este inițiat de contactul
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
Apus Constantius Chlorus și mama lui Constantin cel Mare. Seria a fost începută de Bradley și a devenit faimoasă datorită volumelor publicate în numele ei, dar la ora actuală este continuată de Diana L. Paxson. În 259, Rian, Doamna din Avalon, moare dând naștere lui Eilan, fata concepută cu Coelius, Prințul de Camulodunum. Ei îi succede în funcția de Mare Preoteasă Ganeda, care își încredințează nepoata lui Coelius. Zece ani mai târziu, Eilan revine în Avalon pentru a fi instruită și a
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
auguști și doi cezari. Constantius este numit Cezar, dar este nevoit să se despartă de Elena și să se căsătorească cu Teodora, fiica augustului Maximian. Douăzeci de ani mai târziu, auguștii abdică, astfel încât cezarii, implicit și Constantius, devin auguști. Constantius moare un an mai târziu, ceea ce-i permite lui Constantin să se proclame cezar. Sistemul Tetrarhiei se clatină serios, iar războiul civil distruge imperiul. Câștigătorul de pe urma acestei stări de fapt este Constantin, care oficializează cultul creștin. Elena devine împărăteasă-mamă și-l
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
copiilor muncitorilor feroviari. A rămas impresionat de o formație de șase tineri cântăreți , si a decis să-i angajeze. După asocierea cu alți trei artiști, grupul avea să devină celebru sub numele de Leș Compagnons de la Chanson. Mitty Goldin a murit de accident vascular cerebral în 1956. A fost înmormântat în secțiunea 30 a cimitirului Montmartre. A contribuit la muzică operetei "La Féerie blanche" (1938, Teatrul Mogador) de Casimir Oberfeld, text: Louis Verneuil, Andre Hornez, la opereta "Leș chansons de Bilitis
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
de rege al Germaniei și Italiei de către fratele său mai mic, viitorul Henric al V-lea. Odată depus, Conrad al II-lea putea doar cu greutate să mai influențeze politica din Italia. Principalul său aliat, Urban al II-lea a murit în 29 iulie 1099, anulând șansele de restaurare a sa. Conrad însuși a murit la 27 iulie 1101. Constanța nu s-a recăsătorit niciodată și a trăit în viitoarele decenii în relativă obscuritate.
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]