75,079 matches
-
Trupele lui Ștefaniță au luat-o la fugă spre Bacău, în frunte cu conducerea sa. Prizonierilor rămași în viață le-a fost tăiat nasul și urechile, deoarece țăranii mobilizați de Lupu proveneau din satele, în care cu două luni înainte de luptă a fost ucis unul dintre comandanții lui Ștefan, sertarul Marea.
Bătălia de la Valea Seacă () [Corola-website/Science/327080_a_328409]
-
cetații din Beoția arme, dar nu și soldați, iar spartanii au fost trimiși să apere istmul Corint. Adunarea Bătrânilor Tebani au dorit cu entuziasm război cu Alexandru, în ciuda reușitelor campanilor din nord ale Macedoniei și refuzului polisurilor să se alăture luptei. Alexandru și-a împărțit armata în trei, prima, condusă însuși de el, avea ca scop distrugerea palisadei. A doua trebuia să înfrunte infanteria tebană, iar cel de-al treilea detașament era o rezervă. Teba s-a organizat astfel, cavaleria apăra
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
de-al treilea detașament era o rezervă. Teba s-a organizat astfel, cavaleria apăra palisadele, infanteria era formată și din sclavi emancipați pentru a lupta până la ultimul om. Femeile și copiii au fost adăpostiți în templele din interiorul orașului. Când lupta a început, tebanii au luptat vitejește temându-se pentru cetate, soțiile și copiii lor. Bătălia a durat ceva timp, dar strategia militară a lui Alexandru nu a dat greș. Așadar, soldații Tebei s-au refugiat în oraș realizând imposibilitatea apărării
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
tebanii au luptat vitejește temându-se pentru cetate, soțiile și copiii lor. Bătălia a durat ceva timp, dar strategia militară a lui Alexandru nu a dat greș. Așadar, soldații Tebei s-au refugiat în oraș realizând imposibilitatea apărării zidurilor, unde lupta finală a continuat pentru scurt timp. Această înfrângere a Tebei a avut un efect devastator. Cetatea greacă a fost incendiată, 6.000 de tebani au murit, iar 30.000 au fost vânduți ca sclavi. Odată cu înfrângerea Tebei, ordinea anterioară asasinării
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
HMS Broadsword", au fost folosite cu succes în Războiul Malvinelor, considerat a fi cea mai mare confruntare aeronavală de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până în prezent. Navele din generațiile următoare au fost îmbunătățite în urma experienței dobândite în cursul luptelor din anul 1982. Fregatele Tip 22 sunt multirol, fiind concepute mai ales pentru luptele antisubmarin în contextul avansului tehnologic al submarinelor sovietice de la sfârșitul Războiului Rece. Navele de luptă din această clasă au fost cele mai mari și mai bine
Fregată Tip 22 () [Corola-website/Science/327085_a_328414]
-
mai mare confruntare aeronavală de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până în prezent. Navele din generațiile următoare au fost îmbunătățite în urma experienței dobândite în cursul luptelor din anul 1982. Fregatele Tip 22 sunt multirol, fiind concepute mai ales pentru luptele antisubmarin în contextul avansului tehnologic al submarinelor sovietice de la sfârșitul Războiului Rece. Navele de luptă din această clasă au fost cele mai mari și mai bine dotate fregate din istoria Marinei Regale Britanice; clasa succesoare, fregatele Tip 23, constă în
Fregată Tip 22 () [Corola-website/Science/327085_a_328414]
-
din generațiile următoare au fost îmbunătățite în urma experienței dobândite în cursul luptelor din anul 1982. Fregatele Tip 22 sunt multirol, fiind concepute mai ales pentru luptele antisubmarin în contextul avansului tehnologic al submarinelor sovietice de la sfârșitul Războiului Rece. Navele de luptă din această clasă au fost cele mai mari și mai bine dotate fregate din istoria Marinei Regale Britanice; clasa succesoare, fregatele Tip 23, constă în nave mai mici și mai simple din rațiuni financiare.
Fregată Tip 22 () [Corola-website/Science/327085_a_328414]
-
a avut loc între 21 august - 9 octombrie 1653. Cetatea a fost apărată de cazacii lui Timuș Hmelnițki, ginerele lui Vasile Lupu, și a fost ultimul episod din timpul luptelor pentru tron dintre oștile domnitorului Vasile Lupu și cele ale lui Gheorghe Ștefan, pretendent la tronul Moldovei. Cetatea suferă grave avarii și în cele din urmă este cucerită, iar hatmanul cazac este rănit grav și moare sub zidurile cetății la
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
un bombardament asupra cetății. Pe 8 octombrie negocierile au fost reluate, iar pe 9 octombrie acordul a fost semnat. Cazacii au lăsat toate armele (cu excepția muschetelor) inclusiv, șapte tunuri de câmp, peste 50 de "arme grele", mai multe steaguri de luptă, au trebuit și să jure credință noului domnitor. Deasemenea garnizoana (moldovenească) a Sucevei și boierii au fost iertați de Gheorghe Ștefan. După încheierea asediului Gheorghe Ștefan, Matei Basarab și Gheorghe Rákóczi au accelerat negocierile cu Polonia privind o acțiune comună
Asediul Sucevei () [Corola-website/Science/327093_a_328422]
-
în derutarea și înfricoșarea inamicilor, cu corpurile vopsite (în albastru),părul uns cu noroi, gesticulând și urlând sălbatic,zornăind armele și sunând din trâmbițe. Britanicii credeau că zeii erau de partea lor, dar le lipsea manevrabilitatea,priceperea sau experiența de luptă și sistemul de comunicații.Din perspectiva lor,bătălia era asemeni unei încăierări într-o tavernă, dar de proporții mai mari. Armata romană era foarte disciplinată,organizată și obișnuită să primească mesaje complexe pe timpul bătăliei. Câmpul de luptă aflat într-o
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
sau experiența de luptă și sistemul de comunicații.Din perspectiva lor,bătălia era asemeni unei încăierări într-o tavernă, dar de proporții mai mari. Armata romană era foarte disciplinată,organizată și obișnuită să primească mesaje complexe pe timpul bătăliei. Câmpul de luptă aflat într-o vale mărginită de pădure îi avantaja pe romani. Spațiul limitat nu-i permitea reginei Boudicca să se confrunte cu armata romană decât folosind o parte mică a forțelor de care dispunea. Tacitus scrie, că Boudica își conducea
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
Romanii au avansat în formație de pană pentru a respinge și al doilea val de britanici.Britanicii au încercat să se retragă,dar au fost împiedicați de propriile lor familii, care formaseră un cerc de căruțe la marginile câmpului de luptă. Au fost măcelăriți, prinși între legiunile romane și propriile lor căruțe.Se spune că au fost uciși 80000 de britanici. Boudicca s-a otrăvit și rebeliunea a luat sfârșit. Poenius Postumus, perfectul roman care refuzase să lupte, s-a sinucis
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
existență ai celor patru așezări evreiești care ulterior au format Hod Hasharon, au izbucnit conflicte cu ciobanii beduini din satul vecin Bir Ades. Locuitorii evrei s-au înrolat cu vremea în mișcările de auto apărare și au participat apoi la lupta pentru independență. În cursul războiului arabo-evreiesc care a început de fapt ca război civil la sfârșitul anului 1947, organizația paramilitară evreiască Etzel (Irgun) a răpit câțiva conducători arabi dușmani din vecinătate. În urma acestui fapt locuitorii arabi ai satelor Bir Ades
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
instalează în taberele lor. Unui îndemn la predare i se răspunde cu râsete zeflemitoare. Titus dă ordinul de atac. Artileria romană, „scorpiones”, tunurile cu tragere rapidă, și „ballistae”, catapultele de pietre, își reglează tragerea. Fiecare dintre aceste mijloace grele de luptă aruncă pietre de 100 de kilograme la o distanță de 185 de metri! În partea de nord, geniștii se ocupă de călcâiul lui Ahile al cetății. La sud, est și vest zidurile de apărare sunt protejate de versanții abrupți ai
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
apusul soarelui pașii de marș ai coloanelor romane obișnuite cu victoria.Strânși unul în altul, oamenii de pe bătrânul zid, de pe partea de nord a Templului, de pe fiecare acoperiș respiră neabătut ostilitate. Demonstrație inutilă - asediații nu se gândesc să se predea. Lupta reîncepe dinspre cel de-al doilea zid, se izbește de cetățuia Antonia. Pe străzile suburbiei frontul se apropie de zona Templului și de Orașul de Sus. Geniștii construiesc căi de atac, trupele auxiliare aduc de prin împrejurimi, de aproape și
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
și atrii. Comandantul suprem ține o consfătuire cu ofițerii. Mulți pledează pentru tratarea Templului ca cetate. Titus se împotrivește. El vrea, pe cât posibil, să cruțe renumitul sanctuar, cunoscut în tot Imperium Romanum. Prin intermediul solilor îndeamnă încă o dată la predarea fără luptă. Din nou primește un refuz ca răspuns. Abia acum Titus pornește acțiunile de luptă împotriva zonei sacre. O grindină de proiectile grele de piatră și o ploaie neîntreruptă de săgeți cad peste curți. Iudeii luptă ca posedați și nu dau
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
ca cetate. Titus se împotrivește. El vrea, pe cât posibil, să cruțe renumitul sanctuar, cunoscut în tot Imperium Romanum. Prin intermediul solilor îndeamnă încă o dată la predarea fără luptă. Din nou primește un refuz ca răspuns. Abia acum Titus pornește acțiunile de luptă împotriva zonei sacre. O grindină de proiectile grele de piatră și o ploaie neîntreruptă de săgeți cad peste curți. Iudeii luptă ca posedați și nu dau înapoi. Au încredere că în ultima clipă Iahve le va veni în ajutor și
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
pentru jertfe, vase cu ulei sfințit. Focul torțelor găsește imediat hrană din belșug. Titus vede flăcările și încearcă să oprească răspândirea focului. „Atunci Cezar a dat ordin să se stingă focul, strigând cu glas tare la soldații care erau în luptă și făcându-le un semn cu mâna dreaptă. Dar aceștia nu au auzit ce a spus, deși a strigat atât de tare... Și pentru că Cezar nu mai era în stare acum să stăvilească furia entuziastă a soldaților, iar focurile înaintau
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
nu se predau. Ioan din Ghisala scapă, cu o ceată mai mare, din zona Templului în Orașul de Sus de pe colina vestică. Alții se refugiază în palatul lui Irod, cel cu turnuri puternice. Încă o dată Titus trebuie să introducă în luptă geniștii, artileria, mașinăriile-berbece, toată strălucita sa tehnică de asediu. În septembrie sunt trecute și aceste ziduri, cucerite ultimele bastioane; rezistența este înfrântă definitiv. Pierderile umane ale iudeilor sunt inimaginabil de mari. În timpul asediului s-au aflat în cetate, conform datelor
Asediul Ierusalimului (70) () [Corola-website/Science/327098_a_328427]
-
1471 să accepte a fi vasal al lor, dar simultan îi propune cneazului Ivan al III-lea al Rusiei să o ia de soție pe fiica sa. Ștefan cel Mare, cumnatul lui Isaac (prin Maria de Mangop), este atunci în lupte crâncene cu Turcii, și politica lui Isaac îi șubrezește poziția. Ștefan îl susține atunci pe Alexandru Gavras, alt cumnat căruia îi pune la dispoziție câteva corăbii și 300 de ostași cu care Alexandru ajunge la Doros unde îl detronează pe
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
la începutul iernii anului 1920 între forțele franceze care ocupau orașul Maraș din Imperiul Otoman și cele naționaliste turce loiale lui Mustafa Kemal Pașa. Aceasta a fost prima bătălie importantă a Războiului de Independență al Turciei. După trei zile de lupte, forțele francize au fost obligate să abandoneze orașul și să se retragă. Forțele turce s-au dedat la masacrarea refugiaților armeni, care ajunseseeră aici după ce scăpaseră de atacurile turcilor din timpul Genocidului Armean. Retragerea controversată a francezilor și masacrarea armenilor
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
repatrierea zecilor de mii de armeni deportați în timpul războiului ca parte a Genocidului Armean. Pe parcursul a câteva luni au fost repatriați aproximativ 150.000 de armeni, din care 20.000 cetățeni originari din Marash. În perioada care a urmat încetării luptelor Primului Război Mondial, CIlicia a devenit mărul discordiei între francezi și britanici, care doreau fiecare să-și crească influența în regiune. Guvernul britanic se afla în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
000 de oameni, erau izolate în diferitele cartiere ala orașului și erau supuse separat atacurilor. Între garnizoana din Maraș și cartierul general al diviziei comandat de generalul Dufieux nu existau linii telefonice sau telegrafice, iar generalul a fost informat despre lupte de abia pe 31 ianuarie, când mai mulți armeni din Legiunea franco-armeană deghizați în musulmani au reușit să se strecoare din orașul asediat. Dufieux i-a ordonat imediat locotenent colonelului Robert Normand să conducă o misiune de eliberare a Marașului
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Numeroși armeni au murit de extenuare sau frig în ceea ce a devenit cunoscut în epocă drept „Afacerea Maraș”. Dintre armenii care au părăsit Marașul, doar aproximativ 1.500 au mai ajuns la Islahiye pe 13 februarie. Francezii au pierdut în luptă 160 de morți, 170 de dispăruți, 280 de răniți și 300 de oameni au suferit de degerături. Cele trei săptămâni de asediu al Marașului au însemnat o mare tragedie pentru populația armenească. Armenii repatriați au fost masacrați de către grupuri de
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
aliaților din Europa, Înaltul comandament francez nu a făcut nicio declarație publică cu privire la vreun incident serios în zona sa de responsabilitate din Anatolia. În mediile militare franceze însă se manifesta o stare de stupoare fața de violența atacurilor naționaliștilor turci. Luptele și masacrele armenilor au devenit subiecte de presă în ziarele europene și americane, ca și în Parlamentul Britanic . Rolul colonelului Normand în perioada de dinaintea și în timpul evacuării a provocat discuții aprinse printre membrii Statului major al generalului Dufieux, dat fiind
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]