71,127 matches
-
pilot ucis și unul rănit. În plus, escadrila a pierdut în plus șase avioane Hurricane distruse la sold de raidul efectuat de "9 Staffel"./KG 76. Pierderile escadrilei 615 sunt mai mici în alte surse - doar trei avioane distrus la sol pe aeroportul Kenley (P3158, P3487, R4186). Deși atacul principal se încheiase, au mai avut loc lupte după ce Kesserling a trimis spre Anglia noi avioane de vânătoare Bf 109, care să protejeze bombardierele aflate în retragere. Escadrilele de vânătoare Jagdgeschwader 2
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
raid de recunoaștere al unui avion Junkers Ju 86, analiștii germani au identificat aeroporturileca ca fiind ale aviației de vânătoare. Zborul efectuat la mare altitudine și rezoluția scăzută a fotografiilor a dus la interpretarea greșită a siluetelor avioanelor aflate la sol. De fapt, nu era vorba de avioane de vânătoare. Pe aeroportul Gosport se afla o unitate de avioane torpiloare, iar Thorney Island găzduia escadrilele RAF 59 și 235 echipate cu bombardiere ușoarea Bristol Blenheim ale apărării de coastă. Ford era
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cu benzină și nu au putut să participe la lupte. În timp ce avionele britanice se poziționau pentru lupte aeriene, vânătorii germani Bf 109 din JG 52, care erau parte a valului ințial de atac din fața bombardierelor, au identificat aparatele RAF la sol pe aeroportul RAF Manston. Douăsprezece Bf 109 din cadrul "II./JG 52" conduse de căpitanul Wolfgang Ewald au atacat avioanele engleze în timp ce se alimentau. După două atacuri, germanii au distrus, conform rapoartelor de mai târziu, 10 avioane de vânătoare și trei
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost atacat la rândul lui. Avioanele Ju 87 comandate de Siegel au reușit să producă distrugeri de proporții ale țintelor, în timpul atacului nefiind împiedicați în niciun fel de avioanele de vânătoare RAF. În timp ce formațiile de Ju 87 atacau țintele de la sol, avioanele Spitfire din Escadrila No. 234 intraseră în luptă cu escorta germană formată din 25 de Bf 109 de sub comanda căpitanului Karl-Wolfgang Redlich. Britanicii au reușit să doboare trei Bf 109. În timp ce trei dintre cele patru grupuri de Ju 87
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Atacul escadrilelor RAF Nr. 43 și 601 a dezorganizat raidul german împotriva Thorney Island, iar distrugerile provocate de bombardament nu au fost atât de grave. Două hangare și două clădiri au fost grav afectate. Trei avioane au fost distruse la sol. De asemenea, un al patrulea a fost avariat. Niciunul dintre membrii personalului aeroportului nu a fost rănit. În schimb, cinci civili au fost răniți când o bombă de 110 livre a lovit adăpostul lor antiaerian. Pierderea stației radar cu rază
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
12 Spitfire din escadrila 54 au angajat lupta cu escortele Bf 109 și Bf 110. În timpul luptelor, cel puțin un avion Bf 110 a fost doborât. Direcția atacului german nu era în acel moment prea clar pentru controlorii britanici de la sol. Cinci escadrile (No. 46, 85, 151, 257 și 310 cu 61 Hurricane) au fost repartizate să intercepteze bombardierele deasupra obiectivelor atacului sau, dacă se putea, mai înainte ca ele să ajungă la țintă. Până la ora 17:00, cerul de deasupra
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
același timp, britanicii au admis pierderea a doar 23 de avioane, cifra reală fiind de 67-68 aparate de zbor. Există surse care afirmă că RAF a pierdut doar 27-37 de avioane în timpul luptelor aeriene, cu 29 de avioane distruse la sol, iar dintre toate acestea numai 8 avioane de vânătoare. Siegfried Bethke, pilot de vânătoare german, avea să declare mai târziu că pierderile proprii erau mereu minimalizate, Înaltul Comandament German mințind tot timpul populația cu privire la amploarea pierderilor. După cu a afirmat
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
uciși în luptă, un altul murind în spital datorită rănilor grave. 19 piloți au fost răniți, 11 dintre ei atât de serios că au fost scoși practic din luptă. Britanicii au pierdut de asemenea opt avioane de vânâtoare distruse la sol. Alte 28 de aparate de zbor de diferite tipuri au fost distruse la sol. În total, britanicii au pierdut 68 de avioane distruse sau avariate foarte grav, 17 dintre acestea fiind avioane de antrenament sau neoperaționale. Göring și-a petrecut
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost răniți, 11 dintre ei atât de serios că au fost scoși practic din luptă. Britanicii au pierdut de asemenea opt avioane de vânâtoare distruse la sol. Alte 28 de aparate de zbor de diferite tipuri au fost distruse la sol. În total, britanicii au pierdut 68 de avioane distruse sau avariate foarte grav, 17 dintre acestea fiind avioane de antrenament sau neoperaționale. Göring și-a petrecut „Ziua cea mai grea” la Karinhall împreună cu doi dintre cei mai buni piloți de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
avut șansa să distrugă mai multe avioane RAF în luptele aeriene, iar bombardierele în picaj ar fi putut să își îndeplinească mai bine misiunile. În ciuda violenței bombardamentelor asupra aerodromurilor, un număr relativ redus de avioane britanice au fost distruse la sol. Rapoartele menționează doar două Spitfire și șase Hurricane distruse la sol. Principalul motiv al acestei rate reduse a distrugerilor a fost gradul ridicat al pregătirii de luptă diurnă a unităților RAF. Lanțul de comandă depindea de detectarea avioanelor inamice de către
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
iar bombardierele în picaj ar fi putut să își îndeplinească mai bine misiunile. În ciuda violenței bombardamentelor asupra aerodromurilor, un număr relativ redus de avioane britanice au fost distruse la sol. Rapoartele menționează doar două Spitfire și șase Hurricane distruse la sol. Principalul motiv al acestei rate reduse a distrugerilor a fost gradul ridicat al pregătirii de luptă diurnă a unităților RAF. Lanțul de comandă depindea de detectarea avioanelor inamice de către stațiile radar și Corpul observatorilor aerieni. Cum detectarea a fost foarte
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
această încercare. Atacatorii au pierdut cinci echipaje ucise, rănite sau luate prizoniere pentru fiecare pilot britanic pierdut. În ceea ce privește avioanele, acțiunea a costat Luftwaffe cinci bombardiere și avioane de vânătoare pentru fiecare trei Spitfire sau Hurricane distruse în aer sau la sol. Dacă bătălia ar fi continuat în același ritm, Luftwaffe ar fi nimicit Fighter Command, dar ar fi ajuns la rândul ei aproape de distrugerea totală în timpul acțiunii.
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Fraxinus excelsior"; Zavoaie cu "Salix alba" si "Populus alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
cercetărilor făcute cu răbdare și persistente; a dezvoltat îndeosebi noi tehnici de observare. Cercetările sale sunt repartizate în peste 300 de publicații științifice, referitoare mai cu seamă la astrofizica Sistemului Solar. Înainte ca sondele Viking să ajungă pe Marte, compoziția solului marțian constituia un subiect al unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a întinderilor deșertice marțiene. A găsit că doar limonitul (FeO) pulverizat
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
al unor numeroase dezbateri. Determinând lumina polarizată a mai multor sute de minerale terestre, Dollfus a încercat să facă să le corespundă acestora lumina polarizată a întinderilor deșertice marțiene. A găsit că doar limonitul (FeO) pulverizat corespunde. A conchis că solul marțian poate fi compus din oxid de fier. Totuși, un astronom renumit, Gerard Kuiper, nu a fost de acord cu concluzia tânărului Dollfus; în lucrările sale, oxidul de fier dădea rezultate mediocre și a hotărât că cel mai bun acord
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
foarte slabă atmosferă pornind de la măsurătorile de polarizare făcute la Observatorul Pic du Midi, în Pirineii francezi. Acest anunț era în contradicție cu previziunile teoretice care se bazau pe Teoria cinetică a gazelor. Dollfus estima că presiunea atmosferică la nivelul solului este de circa 1 mm de mercur. Natura gazului care compune această atmosferă era necunoscută, însă trebuie să fie un gaz dens, greu. Era totuși sigur că atmosfera lui Mercur nu reprezintă mai mult de 1/300 din cea a
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
mic a fost găsit de-a lungul ecuatorului în următoarele țări: Angola, Camerun, Republica Centrafricană, Congo, Republica Democrată Congo, Coasta de Fildeș, Guineea Ecuatorială (Bioko), Gabon, Ghana, Guineea, Liberia, Nigeria, Rwanda, Sierra Leone, Togo, Uganda. Deși este rareori prins în plasele de la nivelul solului, el este frecvent prins în plasele din coronament. În Parcul Național Tai (Coasta de Fildeș) este unul din cei mai comuni lilieci frugivori. Liliecii frugivori gulerați mici se găsesc mai ales prin păduri. Ei au fost capturați în mijlocul și la
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
V a deservit regimentul antiaerian. Majoritatea forturilor au servit însă drept depozite sau au găzduit colhozuri și alte organizații agricole. În timpul expansiunii și dezvoltării postbelice ale orașului, părți din cetate au fost desființate; ca parte a construcției , întăriturile de la nivelul solului de pe unul dintre sectoarele defensive au fost distruse. În 1958, Fortul IX a fost făcut muzeu. În 1959, s-a deschis prima sa expoziție, în memoria crimelor ce avuseseră loc acolo. Muzeul și-a extins apoi sfera de interes la
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
1929 de către Editura „Naționala” S. Ciornei din București. Acțiunea romanului se petrece în Principatul Moldovei în anii 1679-1680, în timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca. Romanul prezintă o călătorie prin țară a abatelui francez Paul de Marenne, sol tainic al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței către sultanul Imperiului Otoman, înfățișând „Moldova prăbușită din vechea ei mărire, sleită de biruri, de războaie și de prădăciuni”. Sursa principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țării Moldovei de la
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
al cărui talent plastografic ar putea să-i fie de folos. Ceilalți complotiști sunt decapitați de gâdele Buga Sârbul în fața porții domnești. Abatele de Marenne pornește spre Stambul, însoțit o parte din drum de Alecu Ruset, care-l salvează pe solul francez de o încercare de jaf pusă la cale de doi frați lioveni tocmiți de domnie. Beizadeaua se întoarce la Iași unde se întâlnește în taină de mai multe ori cu domnița Catrina. În acest timp, răscoala orheienilor este înăbușită
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
care se mai adaugă lăcuste, apoi fructe suculente, pepeni verzi și galbeni, ciuperci din termitiere. Nu beau apă. Duc o viață nocturnă, rareori ieșind din adăposturi în timpul zilei. Ziua stau ascunși în viziuni, pe care și le sapă adânc în sol, cu o viteză și putere uimitoare; galeriile sunt săpate cu mare abilitate, fiind adânci de peste 3 m, și au numeroase cotloane și mai multe ieșiri. Acest ordin cuprinde o singură specie actuală furnicarul african ("Orycteropus afer"), răspândit în Africa la
Tubulidentate () [Corola-website/Science/333038_a_334367]
-
acestea în pozițiile de flexie, extensie, rotație, abducție sau adductie, suspinație sau pronație etc. - Baza de susținere (poligonul de sustentație). Este suprafața geometrică variabilă delimitată fie de marginile exterioare, fie de punctele prin care segmentele corpului omenesc iau contact cu solul. Poate fi redusă la un punct (balet), sau la o linie (patinajul sau mersul pe sârmă). Menținerea echilibrului devine cu atât mai dificilă, cu cât baza de susținere își diminuează suprafața. - Poziția centrului de greutate. - Unghiul de stabilitate. Este proiecția
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
și compoziția regolitului și interacțiunile cu vântul solar. Sonda a fost pusă pe orbită în jurul lui 433 Eros la 14 februarie 2000 și a dus o campanie de studiu de circa un an. Acesta s-a încheiat prin coborârea pe solul asteroidului la 12 februarie 2001, pentru care nu fusese conceput. Sonda „a supraviețuit” și a putut transmite date științifice până la 28 februarie 2001. NEAR Shoemaker este prima sondă spațială care a orbitat un asteroid și a cobotât pe suprafața acestuia
NEAR Shoemaker () [Corola-website/Science/333074_a_334403]
-
de kilograme. Orologiul bisericii fortificate din Rotbav era îngrijit pro bono de către un singur om, care se ocupă și de clopote și de biserica în sine. Totodată, Turnul Principal, care avea o înălțime de aproximativ 60 de metri de la nivelul solului, oferea o priveliște frumoasă în vârf, de ansamblu, asupra satului și a împrejurimilor, fie ele muntoase sau deluroase, și mai încolo, către zona Brașovului. Turnul bisericii din Rotbav s-a prăbușit din motive necunoscute pe 19 februarie 2016, fără a
Biserica evanghelică fortificată din Rotbav () [Corola-website/Science/333072_a_334401]
-
și se despart de mamă. Genetele au glande anale cu secreții urât mirositoare (deschiderea glandelor este în afara deschiderii anale), care le servesc la îndepărtarea dușmanilor (vulturii, leoparzii, pisicile-tigri, râșii-africani). Se hrănesc cu toate animalele pe care le pot prinde pe sol: mamifere mici (șoareci etc.), păsări, reptile (șerpi, șopârle), insecte, păienjeni, scorpioni și mai rar cu fructe. Fiind însă și bune cățărătoare în arbori, adeseori vizitează cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii nu fac nici un zgomot, se fac una cu pământul, se
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]