78,666 matches
-
malurile râului Daugava, întărindu-și controlul asupra unei regiuni de la râul Desna până la Daugavpils (Dyneburg). Succesele polonezilor au continuat până la începutul anului 1920. S-au dat mai multe lupte sporadice, dar Armata Roșie era obligată să facă față atacurilor contrarevoluționarilor albi și se retrăgea continuu de-a lungul întregii frontiere vestice, din Letonia în nord până în Ucraina în sud. La începutul verii anului 1919, albii au preluat inițiativa, forțele comandate de Anton Denikin mărșăluind spre Moscova. Piłsudski era conștient în acel
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
au dat mai multe lupte sporadice, dar Armata Roșie era obligată să facă față atacurilor contrarevoluționarilor albi și se retrăgea continuu de-a lungul întregii frontiere vestice, din Letonia în nord până în Ucraina în sud. La începutul verii anului 1919, albii au preluat inițiativa, forțele comandate de Anton Denikin mărșăluind spre Moscova. Piłsudski era conștient în acel moment că nu venise sfârșitul conflictului cu Rusia. Deși considera că ofensiva bolșevicilor spre vest este o problemă reală, Piłsudski considera că poate să
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
acel moment că nu venise sfârșitul conflictului cu Rusia. Deși considera că ofensiva bolșevicilor spre vest este o problemă reală, Piłsudski considera că poate să negocieze mai bine cu Lenin decât cu adversarii acestuia din urmă din războiul civil. Rușii albi, asociați Imperiului Rus, care participase la Împărțirile Poloniei, erau dispuși să accepte o independență limitată a Poloniei, cel mai probabil în frontierele Poloniei Congresului, și erau clar împotriva independenței Ucrainei, care era crucială pentru proiectul Międzymorze. Bolșevicii, pe de altă
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
1919. Pe de altă parte ar mai trebui spus că un atac la scară vastă a polonezilor în sprijinul forțelor lui Denikin nu era posibil în acel moment. Piłsudski avea să noteze mai târziu că, în cazul unei victorii a albilor, Polonia ar fi putut cel mult să își asigure o „graniță etnică” (Linia Curzon). În schimb, Lenin a oferit polonezilor controlul asupra orașelor Minsk și Jîtomîr și a regiunii Hmelnițki, în ceea ce a fost descris ca un mini „Brest-Litovsk”. Comandantul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
remarcat că este dificil să estimezi efectivele celor două tabere, de vreme ce până și comandanții direcți nu aveau o evidență foarte clară a forțelor pe care le comandau. Până la începutul anului 1920, Armat Roșie repurtase o serire de succese împotriva armatelor albe. Rușii roșii îl învinsesere pe Denikin și semnaseră tratate de pace cu Letonia și Estonia. Frontul polonez a devenit astfel cel mai important teatru de război și numeroase forțe și resurse materiale au fost transferate aici. În ianuarie 1920, Armata
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
folosea tunuri fabricate în cinci țări și puști produse în șase țări, fiecare folosind alt tip de muniție. Sovieticii dispuneau de numeroase depozite militare, părăsite de armatele germane retrase în 1918-1919, dar și de armament modern francez capturat de la rușii albi și de la forțele expediționare aliate implicate în Războiul Civil Rus. Cu toate aceste, rușii sufereau din cauza crizei de arme. Ambele tabere erau slab echipate după standardele vremii. Înaltul comandament sovietic a plănuit o nouă ofensivă pentru sfârșitul lunii aprilie, începutul
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
marxist Nikolai Buharin scria în Pravda că speră ca sovieticii să aibă resursele pentru continuarea campaniei dincolo de Varșovia, „până la Londra și Paris”. Ordinul generalului Tuhacevski de pe 2 iulie 1920 îndemna: „Spre vest! Drumul către conflagrația mondială trece peste cadavrul Poloniei Albe. Mărșăluiți spre Vilno, Minsk, Varșovia!” și „înainte spre Berlin peste cadravul Poloniei!” Perspectiva victoriei, care părea tot mai aproape, a dus însă și la creșterea intrigilor politice între comandanții sovietici. Lipsa totală de cooperare între cei mai importanți lideri militari
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
negocieze un tratat comercial favorabil cu bolșevicii, a făcut presiuni asupra polonezilor să accepte pacea cu sovieticii în condițiile propuse de aceștia din urmă și a refuzat să acorde Poloniei orice fel de ajutor care i-ar fi slăbit pe „albi” în războiul civil. În iulie 1920, Londra a anunța că va trimite cantități uriașe de echipamente militare din timpul războiului mondial în Polonia. Membrii sindicali ai Trades Union Congress au amenințat cu greva generală în cazul în care Londra ar
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
În iulie 1920, Londra a anunța că va trimite cantități uriașe de echipamente militare din timpul războiului mondial în Polonia. Membrii sindicali ai Trades Union Congress au amenințat cu greva generală în cazul în care Londra ar fi ajutat „Polonia Albă” și astfel nicio armă destinată Varșoviei nu a prărăsit până la urmă porturile britanice. David Lloyd George nu a fost niciodată un sprijinitor entuziast al polonezilor, iar oferta de ajutor a fost datorată presiunilor exercitate de membrii de dreapta ai cabinetului
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
august 1920, laburiștii au publicat un broșură în care afirmau că muncitorii britanici nu vor lua niciodată parte la război ca aliați ai Poloniei. Sindicatele au blocat trimiterea de provizii în Arhanghelsk forței expediționare britanice care îi sprijineau pe rușii albi. Socialiștii francezi au proclamat în ziarul lor "L'Humanité" „Nici un om, nicio lețcaie, niciun proiectil pentru Polonia reacționară și capitalistă. Trăiască Revoluția Rusă! Trăiască Internaționala Muncitorilor!” Polonia a suferit și datorită sabotajelor și întârzierilor furnizării de echipamente militare atunci când Cehoslovacia
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
Litbel) și a plănuit o lovitură de stat bolșevică în Lituania. Conflictul dintre Polonia și Lituania a culminat cu scurtul război din august 1920. Polonezii au avut puțini aliați. Franța a continuat politica de respingere a bolșevismuliu și după ce Mișcarea Albă a fost complet înfrântă și a trimis în Polonia o misiune militară cu 400 de consilieri militari în 1919. Din această misiune făceau parte în special ofițeri francezi, dar și câțiva britanici. La această misiune a participat tânărul ofițer Charles
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
anul 1915, la care - în afară de Malevitch - participă și Wladimir Tatlin, Nadejda Udalțova, Liubov Popova și Ivan Puni, marchează apariția artei lipsită de obiect. Prima lucrare a lui Malevici care trezește un deosebit ecou este tabloul ""Pătrat negru pe un fond alb"" (1915), prezentat la expoziția ""0,10"". Suprafața neagră, executată în întregime în ulei, netedă, fără urme de pensulă, este imaculată și unitară. Factura fundalului, în schimb, de un alb ușor cenușiu, este neregulată. Această tratare diferențiată creează efectul încrustării albului
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
urme de pensulă, este imaculată și unitară. Factura fundalului, în schimb, de un alb ușor cenușiu, este neregulată. Această tratare diferențiată creează efectul încrustării albului în negru, în același timp, patratul pare să se ridice în aer, dezlipindu-se de materia albă. Malevici considera "Pătratul negru" expresie a densității maxime a masei de culoare, simbol pentru "economia geometrică". În 1915, publică manifestul ""De la cubism și futurism la suprematism, un nou realism artistic"", la redactarea căruia a contribuit și poetul Vladimir Maiakovski. Malevici
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
în studiul ""ul ca model al nonreprezentării"", text ce va fi cuprins în volumul ""Lumea nonreprezentării"". Tot în anul 1915 pictează tabloul ""Pătrat roșu: pictură realistă a unei țărănci bidimensionale"", pentru ca în 1919 să realizeze tabloul ""Pătrat alb pe fond alb"", care închide provizoriu ciclul experimentelor suprematiste. Formele utilizate în pictura suprematistă sunt în mod esențial bidimensionale. Malevici nu pictează într-o manieră expresivă ca Wassily Kandinsky, ci își construiește formele sale de bază, care sunt pătratul, cercul și crucea. Pătratul
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
numai în pictură, dar și în spațiul fără limite ale sculpturii (Ivan Puni) sau în colaje (Olga Rozanova), Malevici se angajează tot mai mult în căutarea mistică a unei lumi fără obiect, o lume a non-reprezentării (""Pătrat alb pe fond alb""). Eliberarea completă este realizată, pentru că albul este neantul dat la iveală, acest spațiu infinit, deschis acum tuturor artiștilor. Malevici își propune ca ideal artistic o alternativă a unei "perfecțiuni obiective și tehnice" științifice și a unei "frumuseți" artistice în concepția
Suprematism () [Corola-website/Science/299421_a_300750]
-
de către un personaj care, inițial, se prezintă că o foaie imaculata pe care viața urmează să își pună amprentele decisive. Exemple de bildungsromane sunt „"Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister"” de Goethe, „"Amintiri din copilărie"” și „"Povestea lui Harap Alb"” de Ion Creangă, „"A portrait of the artist aș a young mân"” (în română, „"Portretul artistului în tinerețe"”) de James Joyce, „"Românul adolescentului miop"” de Mircea Eliade, „"Hronicul și cântecul vârstelor"” de Lucian Blaga și „"Enigmă Otiliei"” de George Călinescu
Bildungsroman () [Corola-website/Science/299412_a_300741]
-
stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănătoriștii epocii. Glasul pământului Romanul începe cu descrierea drumului către satul Pripas, la care se ajunge prin „șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul“ până la Cluj, din care se desprinde „un drum alb mai sus de Armadia“ și după ce lasă Jidovița în urmă, „drumul urcă întâi anevoie până ce-și face loc printre dealurile strâmtorate (...), apoi cotește brusc pe sub Râpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline“. La intrarea
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
țăran înstărit. Există trei fapte care constituie geneza romanului "Ion": prima dată, autorul poartă o discuție cu un fecior sărac, dar harnic din sat. A doua oară, autorul vede într-o zi de sărbătoare, pe câmp, un țăran în straie albe, care sărută pământul. A treia oară este vorba despre povestea unei fete seduse și abandonate, fiind însărcinată cu un fecior din sat. De asemenea, nucleul epic din romanul „Ion” este anticipat și în nuvele ca „Zestrea” și „Rușinea”. Așadar, romanul
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
roșie") între quarcuri. Antiquarcurile au sarcinile de culoare specifice: "antiverde", "antiroșie" și "antialbastră". Suma sarcinilor de culoare dintr-un hadron trebuie să fie egală cu zero, adică toate "culorile" trebuie să se compenseze pentru a forma un hadron de culoare "albă". Barionii sunt formați din 3 quarcuri, care trebuie să aibă culori diferite.Intr-un barion nu pot exista 2 sau mai multe quarcuri cu aceeași sarcină coloristica. Un gluon poate interacționa cu alti gluoni și poate schimba sarcinile de culoare
Interacțiunea tare () [Corola-website/Science/299436_a_300765]
-
Federația Internațională de Șah" sau "FIDE". Jocul se desfășoară pe tabla de șah. Aceasta are o formă pătrată și este împărțită în 8 linii și 8 coloane ce formează 64 de pătrate cu suprafețe egale, numite "câmpuri" colorate alternativ în alb și negru. La început fiecare jucător are 16 piese: 8 pioni, 2 turnuri (ture), 2 cai, 2 nebuni, un rege și o regină. Unul dintre jucători controlează piesele albe iar celălalt piesele negre. Jucătorii mută pe rând, respectând anumite reguli
Șah (joc) () [Corola-website/Science/299424_a_300753]
-
64 de pătrate cu suprafețe egale, numite "câmpuri" colorate alternativ în alb și negru. La început fiecare jucător are 16 piese: 8 pioni, 2 turnuri (ture), 2 cai, 2 nebuni, un rege și o regină. Unul dintre jucători controlează piesele albe iar celălalt piesele negre. Jucătorii mută pe rând, respectând anumite reguli; prima mutare (începutul partidei) revine jucătorului cu piese albe. Scopul jocului este obținerea matului. Acesta survine atunci când un rege este atacat și nu poate evita capturarea. În șah, figură
Șah (joc) () [Corola-website/Science/299424_a_300753]
-
piese: 8 pioni, 2 turnuri (ture), 2 cai, 2 nebuni, un rege și o regină. Unul dintre jucători controlează piesele albe iar celălalt piesele negre. Jucătorii mută pe rând, respectând anumite reguli; prima mutare (începutul partidei) revine jucătorului cu piese albe. Scopul jocului este obținerea matului. Acesta survine atunci când un rege este atacat și nu poate evita capturarea. În șah, figură (sau piesă majoră) reprezintă orice piesă cu excepția pionului. Piesele majore se împart în două grupe: piese grele (turnul și regina
Șah (joc) () [Corola-website/Science/299424_a_300753]
-
lungime (cu 25 până la 50 cm pe fiecare parte laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de 10 cm, confecționate din sfoară de culoare neagră. La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză albă, răsfrântă pe fiecare parte pe o lățime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o gaură prin care trece o sfoară pentru prinderea de stâlpi și menținerea ei întinsă. Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului
Volei () [Corola-website/Science/299401_a_300730]
-
cuvintele: „o consemnare revoltătoare a unei etape dezgustătoare a civilizației; o consemnare revoltătoare, dar acurată”. Culorile primei ediții ale cărții au fost alese de Joyce însuși: albastrul și albul amintesc de drapelul Greciei, dar și de geografia elenă, cu insule albe răspândite pe fondul albastru-verzui al Mării Egee. Romanul se dorește a fi „epopeea a două etnii: israelită și irlandeză” și are în prim-plan trei personaje: pe tânărul scriitor Stephen Dedalus, pe Leopold Bloom (un evreu care lucrează în afacerile de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
1,24%). Pentru 2,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, și era formată din satele Gura Hangului, Fârțigi, Durău, Răpciune, Schitu, Lețești, Izvorul Alb, Boboteni, Audia, Ciurubucu și Strâmtura, având în total 4167 de locuitori. În comună existau 11 mori de apă, 10 biserici și două școli primare. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Buhalnița
Comuna Hangu, Neamț () [Corola-website/Science/298743_a_300072]