73,760 matches
-
ei: Jülich, Berg și Comitatul de Ravensberg, fapt care, în conformitate cu Legea Salică din Sfântul Imperiu Roman a cauzat proprietății să treacă soțului unei moștenitoare (femeile nu puteau deține proprietăți decât printr-un soț sau un tutore). Odată ce tatăl ei a murit în 1521, ducii de Jülich-Berg s-au stins, iar moșia a trecut astfel sub guvernarea lui Ioan al III-lea, ducele de Cleves. Alături de teritoriile personale ale acestuia, Comitatul de Mark și ducatul de Cleves ("Kleve"), s-a constituit o
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
de Jülich-Cleves-Berg controlau o mare parte din actualul land Renania de Nord-Westfalia, cu excepția statelor clericale ale arhiepiscopilor de Köln și episcopilor de Münster. Cu toate acestea, și noua dinastie ducală s-a stins în 1609, atunci cînd ultimul duce a murit fiind nebun. Acest eveniment a condus la o lungă dispută asupra succesiunii asupra diferitelor teritorii înainte de divizarea din 1614: contele palatin de Neuburg, care se convertise la catolicism, a anexat Jülich și de Berg; între timp, Cleves și Mark a
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
de ofițeri regali și lideri locali. Un „prinț” slav, Pribina, a primit controlul asupra unui teritoriu întins de-a lungul râului Zala în anul 840. El a inițiat colonizarea teritoriilor de sub controlul să și a fondat fortăreața Mosaburg. Pribina a murit în luptele cu moravii în 61, iar fiul lui, Koceli, a devenit următorul lider. Acestuia din urmă i-a urmat Arnulf de Carintia, fiul natural al lui Carloman, regele Franciei Răsăritene. Sub domnia lui Arnulf, trupele morave au intervenit în
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
d. 16 februarie 1247, Wartburg) a fost landgraf de Thuringia de la 1241 până la moarte, precum și anti-rege al Germaniei în 1246-1247, în opoziție cu Conrad al IV-lea al Germaniei. În 1226, fratele lui , Ludovic al IV-lea de Thuringia, a murit în drum spre Țară Sfântă, în vederea participării la Cruciada a șasea, iar Henric a devenit regent pentru nepotul său Herman al II-lea, aflat la vârsta minoratului. El a reușit să îi excludă pe nepotul său, ca și pe mama
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
papal care a condus la alegerea să i-a acordat lui Henric Rașpe titulatura depreciativa de ""Pfaffenkönig"" ("regele popii"). Henric l-a înfrânt pe Conrad de Hohenstaufen în bătălia de la Nidda, în sudul provinciei Hessa, în august 1246, însă a murit la câteva luni după aceea, în castelul Wartburg, din apropiere de Eisenach, în Thuringia. În 1228, Henric a fost căsătorit cu Elisabeta (1206-1231), fiica lui Albert al II-lea, markgraf de Brandenburg. După moartea Elisabetei, el s-a recăsătorit cu
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
pentru a-l susține pe unul dintre acești opozanți să devină Înalt Rege, dar este trădată de Dierna și Carausius, care se aliază. Înaltul Rege încearcă să-i captureze pe Dierna și pe Carausius (care caută adăpost în Avalon), dar moare rănit pe malul lacului Avalon. Peste ani, Teleri revine în Avalon și se împacă cu Dierna, devenind succesoarea ei. Partea a treia se concentrează asupra Marii Preotese Ana și a celei de-a treia fiice a ei, Viviane. Crescută la
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
druizilor. Temperamentele diferite duc la dese neînțelegeri între Viviane și Ana. Viviane primește inițierea abia când devine iubita lui Vortimer, fiul Înaltului Rege al Britaniei. După moartea acestuia revine în Avalon, dar fiica pe care o poartă în pântece va muri după câteva luni. Ana este și ea însărcinată, dar vârsta înaintată va provoca moartea ei în momentul nașterii; totuși, înaintea morții Anei, ea și Viviane se iartă una pe cealaltă, iar fiica celei dintâi, Morgause, este crescută de Viviane. "Publisher
Doamna din Avalon () [Corola-website/Science/328636_a_329965]
-
mai mare decât el, Margareta, fiica ducelui Leopold al VI-lea de Austria. 16 luni mai târziu, la 23 martie 1227, Margareta a fost încoronată ca regină a Germaniei în Aachen. Această uniune a produs doi fii: Henric (care a murit de tânăr, în cca. 1242/1245) și Frederic. Henric se pare că a fost un conducător plin de viață și cultivat și s-a înconjurat de mulți "Minnesänger" la curtea sa. Este posibil ca el însuși să fi scris câteva
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
impusă atât din cauza sănătății sale, cât și a rebeliunii: analizele la care scheletul său a fost supus în 1998-1999 au demonstrat că el suferea de lepră în stadiu avansat în ultimii săi ani. Posibil în 12 februarie 1242, Henric a murit în apropiere de Martirano, după căderea calului său pe când era mutat de acolo către Nicastro. Unii cronicari consemnează că ar fi fost vorba de o tentativă de sinucidere. Tatăl său l-a înmormântat cu onoruri refale în catedrala din Cosenza
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
după rebeliunea din 1235. Cu toate acestea, în testamentul său, bunicul său Frederic al II-lea i-a încredințat Ducatul de Austria și Marca de Stiria, însă el nu a putut niciodată să preia stăpânirea asupra acestor posesiuni și a murit puțini ani mai târziu (cca. 1251/1252), necăsătorit și fără urmași. În cadrul conducătorilor Regatului Germaniei, Henric este numerotat doar între paranteze, dat fiind că el nu a exercitat domnia integral, ci doar ca și co-rege alături de tatăl său.
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
al Siciliei (sub numele de Conrad I; din 1250). Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen cu regina regenta a Ierusalimului, Isabela a II-a (Iolanda), ca al doilea fiu al acestora. Mama sa a murit în timpul nașterii sale. Prin tatăl său, Conrad era nepotul lui Henric al VI-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a trăit în Italia până în 1235, când a vizitat pentru prima dată Germania. În acest răstimp, Regatul Ierusalimului, al
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
fiind depus, Henric Rașpe l-a sprijinit pe suveranul pontif, fiind în schimb ales de către papă că anti-rege al Germaniei la 22 mai 1246. Henric Rașpe l-a înfrânt pe Conrad în bătălia de la Nidda din august 1246, însă a murit câteva luni mai tarziu. Landgraful de Thuringia a fost succedat că anti-rege de către contele Willem al II-lea de Olanda. Tot în 1246, Conrad s-a căsătorit cu Elisabeta de Bavaria, fiica a ducelui Otto al II-lea de Bavaria
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
-lea de Bavaria. Cei doi au avut un fiu, Conrad(în), în 1252. În 1250, Conrad a stabilizat momentan situația din Germania prin înfrângerea lui Willem de Olanda și a aliaților renani ai acestuia. Atunci cand Frederic al II-lea a murit în același an, el apucase să treacă Sicilia și Germania, ca și titulatura regală de Ierusalim, asupra lui Conrad, insă lupta cu papalitatea a continuat. Fiind înfrânt de către Willem de Olanda în 1251, Conrad a hotărât să invadeze Italia, în
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
toate acestea, Conrad nu a reușit să îi spună pe sprijinitorii papei, iar suveranul pontif a oferit în schimb Sicilia lui Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei (1253). Conrad a fost excomunicat în 1254 și a murit de malarie în același an la Lavello, în provincia Basilicata. Mai întâi Manfred, iar apoi fiul său minor Conradin de Hohenstaufen, au continuat lupta cu papalitatea, desi fără succes. Rămasă văduva, Elisabeta s-a recăsătorit cu Meinhard, care în 1286
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
de Nord din partea fratelui său Wilhelm în 1213, Henric a acordat stăpânirea asupra Palatinatului către fiul său, Henric, iar el s-a mutat în nord. El a abandonat proprietățile din nordul Germaniei în favoarea fiului fratelui său Wilhelm, Otto. Henric a murit în 1227 și este înmormântat în catedrala din Braunschweig. În 1193, Henric a fost căsătorit cu Agnes (n. 1177-d. 1204), fiică a contelui palatin Conrad. Cei doi au avut următorii trei copii: În jur de 1209, el s-a recăsătorit
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
intitulată "Poesia tânără". A participat la luptele din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. În data de 1 februarie 1945, la ora 11 dimineața, sublocotenentul de rezervă Ion Soreanu - Șiugariu este grav rănit într-o explozie, în luptele din Brezno, în Cehoslovacia. Moare în 10 minute, fiind îngropat alături de un ofițer și șapte soldați uciși odată cu el în cimitirul din satul Polhora pri Brezno. În revista sibiană Luceafărul, nr.3-4, va apare următoarea notă: În 28 februarie 1945, prin decretul cu numărul 641
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
ce s-a întâmplat cu Amanda. Motzivul răpirii îl constituie faptul că George intrase în posesia unei arme biologice numite MK Ultra, un virus nedetectabil care cauzează persoanei infectate boli grave precum gripa sau diverse forme de cancer. Persoana infectată moare în termen de la șase luni la un an. George planifica să vândă formula unui ofertant de la FSB, o ramură nouă a KGB-ului. Harry îi spune lui Jack că oamenii FSB-ului cred acum că George i-a strecurat formula
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
o clădire cu Harry, Schmitt și Chambers. În schimbul de focuri, Harry și Chambers sunt uciși, dar Schmitt scapă. În același timp, Anya îi explică Amandei că a luat-o de la aeroport pentru a-i proteja viața. Soțul și fiica Anyei muriseră cu trei ani în urmă în timp ce ea lucra ca agent secret în Anglia. Știind că Anya este taximetristă, Jack merge cu un taxi la Clubul Lido și o întâlnește acolo pe Anya în toaleta femeilor. Seaka și Urich sosesc și
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
Urich ajung și ei acolo, dar prea târziu. Amanda fusese răpită. Seaka și Urich îi amenință cu pistoalele pe Jack și Anya, cerând să li se dea formula virusului MK Ultra. Are loc un schimb de focuri în care Seaka moare. Urich se întâlnește cu Jensen pe acoperișul unei parcări supraterane și este bătut de oamenii acestuia. În acest timp, Jack îi telefonează lui Rogers, prietenul său hacker de la CIA, și îi cere să spargă proiectul MK Ultra și să-l
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
toate acestea, Conrad a renunțat la rezistența sa inițială față de căsătoria dintre Agnes și Henric și, constatând că aceasta fusese deja binecuvântată de Biserică, a decis să încerce să îl convingă pe împărat de avantajele acestei căsătorii. Fiii lui Conrad muriseră de tineri, iar Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric Leul, care fusese
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
doi. Acest al treilea conte numit Dirk este plasată între ceilalți doi Dirk și este cuantificat drept Dirk I "bis", pentru a evita confuzia cu deja stabilita numărătoare a celorlalți conți de Olanda având acest nume. Când Ioan I a murit fără a avea urmași, comitatul a fost moștenit de către Ioan al II-lea d'Avesnes, conte de Hainaut din 1299. Ioan d'Avesnes era fiul Adelaidei, sora lui Willem al II-lea de Olanda. În timpul domniei Margaretei, puterea reală în
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
împăratului Henric al IV-lea. În 1076, la solicitarea episcopului Willem, ducele lotharingian a vizitat domeniile acestuia de la granița cu Frizia. La Delft, ducele a fost asasinat de către răsculați, în 26 februarie 1076). La rândul său, Willem de Utrecht a murit la puțină vreme, în 17 aprilie 1076. Dirk al V-lea, aflat acum la conducerea directă a stăpânirii sale, era gata să profite de acestă conjunctură favorabilă. Cu sprijinul lui Robert Frizonul, el a ridicat o armată și l-a
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
mai mare, Floris al III-lea. Dirk a fost căsătorit cu Sofia de Salm, contesă de Rheineck și de Bentheim. Comitatul de Bentheim va fi moștenit de cel de al doilea fiu al lui Dirk, Otto. Când tatăl său a murit în 1122, Dirk avea vârsta de numai șapte ani, iar mama sa Gertruda (devenită, prin schimarea numelui, Petronilla) a guvernat comitatul din poziția de regentă. În 1123, ea a sprijinit revolta fratelui ei vitreg, Lothar de Süpplingenburg, ducele de Saxonia
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
mănăstirești de aici, una dintre ele devenind abatesă. Dirk și soția sa Sofia au efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă în 1138, chiar în timpul acestui pelerinaj fiind născut primul lor fiu, Dirk, numit din acest motiv "Peregrinus", însă acesta a murit la vârsta de numai 12 ani. Pe drumul de întoarcere, în 1139, Dirk l-a vizitat pe papa Inocențiu al II-lea, căruia i-a solicitat ca abațiile de Egmond și Rijnsburg să fie trecute sub directa autoritate papală, cerere
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
i-a solicitat ca abațiile de Egmond și Rijnsburg să fie trecute sub directa autoritate papală, cerere care i-a fost împlinită. În acest fel, Dirk a eliminat influența episcopului de Utrecht asupra acelor abații. Mama lui Dirk, Petronilla, a murit în 1144 și a fost înmormântată la Rijnsburg. În 1155, frizonii s-au revoltat din nou și a jefuit regiunea Santpoort din apropiere de Haarlem, însă au fost respinși de către cavalerii din Haarlem și Osdorp. În 1156, contele Dirk al
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]