71,024 matches
-
nordiștii K.G. Lunggren și Ivor Lindquist și pe germanistul Roth, vă rog să le transmiteți cele mai bune urări din partea mea” - cf. scrisoare din Alpbach, 17 aprilie 1952, în Corespondență II, pp. 217-218. În mod semnificativ, nici una din scrisori nu amintește de Wikander. XXtc "XX" 1. Carl-Martin Edsman, Le Baptême de feu, Uppsala-Leipzig, 1940. Recenzia lui Wikander la această carte, sinteză redutabilă asupra ocurențelor ritualului și simbolismului botezului prin foc în tradițiile scripturare veterotestamentară și gnostică, a apărut în Svensk Teologisk
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poate citi, în timp ce critica și elita literară se interesează îndeosebi de o epică fracturată,dezarticulată, scrisă, dacă se poate, la limita inteligibilității semantice. (...) Un «roman-roman» - cum e Noaptea de Sânziene - li șcelor care refuză orice «formă» care le-ar putea aminti de Universul spiritual în care nu mai credț se pare un anacronism. Ceea ce le convine - deși poate nu le place întotdeauna - sunt romane ca Finnegans Wake, The Sound and the Fury sau Moloy. Asemenea texte dificile, esoterice, au și meritul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
încep să mă scuz: n-aș fi îndrăznit să-i dăruiesc acest roman prea mare, și atât de mărunt tipărit, dacă n-aș fi știut că tradusese, cel dintâi, și atât de frumos, pe T.S. Eliot etc. Rămas singur, îmi amintesc ce-mi spunea Kurt Wolf la Ascona: litera e prea măruntă. Nu se poate citi. Sau Dumézil: iartă-mă, nu-l pot citi. E prea mare. N-am timp... Dr. René Laforgue l-a început și apoi a citit ultimele
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lucrări: găsești tot și poți obține imediat cartea de care ai nevoie, chiar atunci când o consultăaltcineva. (...) m-au pasionat mai ales convorbirile cu Wikander, Widengren și alți colegi” - cf. Memorii II, p. 171. Despre aceeași vizită la Uppsala își va aminti și în 1970, când revine în Suedia cu ocazia Congresului de la Stockholm - vezi scrisoarea LXVI, în volumul de față. „Bisericuța veche, cea dintâi clădită în toată regiunea. Am vizitat-o în noiembrie 1957, cu Stig Wikander. Mormintele din curtea bisericii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de la lettre „waw” d’après une lamelle araméenne inédite, Geuthner, Paris, 1946. XLIVtc "XLIV" 1. Deocamdată, în afara acestei scrisori, nu am găsit nici un alt indiciu legat de această primă vizită a lui Wikander la Chicago. Totuși, în 1966, Eliade își amintește anumite detalii ale descoperirii campusului de la Chicago - Quadrangle Club și restaurantul Tropical Hut: „Tropical Hut era atât de mult parte a campusului, încât nu-mi puteam imagina Universitatea din Chicago fără el. Era mereu plin până după miezul nopții (...). Numai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
secțiunea „Le Monde Iranien” de la École Pratique des Hautes Études. „Resimțea profund atât suferințele individuale cât și injustițiile sociale. Când a fost el însuși lovit de boală, a suportat-o cu un curaj exemplar (...). Mulți dintre vizitatorii săi își vor aminti cu emoție eforturile considerabile de comunicare pe care le făcea: mici bilete bătute la mașină cu un deget de la mâna stângă, indicarea, pe o tablă mică,aliterelor destinate să formeze cuvinte (...). Observându-se cu cea mai mare luciditate, a descris
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului eșec suferit de Wikander la candidatura din 1952 pentru catedra de sanscrită de la Uppsala - vezi supra, XXVII, nota 1 (pp. 254-255). Numai că nu a uitat - ceea ce pentru Dumézil era
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se afla rectorul Alphonse Dupront, înconjurat de noi, cei cinci proaspeți doctori honoris causa și cei cinci profesori care ne prezentau. Printre cei cinci «onorați», Menuhin și Heath, fostul premier al Marii Britanii (...). Ascultându-l pe Dupront citindu-mi «elogiul», îmi amintesc de anii 1937-1938, când îl rugasem să revadă manuscrisul studiului lui Pettazzoni, trimis pentru Zalmoxis. Dar mai ales de anul 1946 (...)” - cf. Jurnal II, 14 februarie 1976. Vezi și Michel Meslin, „Remise du doctorat honoris causa à Mircea Eliade. Université
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o situație de care nu fusese conștient. Toate momentele dramatice din povestirile sale - crimă, moarte, vedenii, dar și declarații de iubire - au loc de cele mai multe ori pe o scară. El însuși se miră de această simbolistică constant recurentă. Dar își amintește că în copilărie avea adesea coșmaruri, în care elementul principal îl constituia faptul că era urmărit pe o scară. Poate că, spune el, la rândul său, dobândise această spaimă față de trepte de la mama sa, care avusese vise asemănătoare, pe care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
scris-o. Într-adevăr, voiam să cuprind într-un singur studiu materia iraniană și cea indiană - dar cine o poate face, în afară de Dumézil? (more over I had no brains enough). Sunt cu atât mai mulțumit să văd că v-ați amintit conferințele mele și le-ați integrat cercetărilor dvs. mai vaste. Există atâtea descoperiri frumoase și idei noi în această carte, încât nu știu de unde să încep și unde să mă opresc lăudându-vă. Mai târziu, vom discuta poate detaliile. Am
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fost extrem de impresionat de cum îl utilizați pe Paulus Diaconus despre Odin, idee cu adevărat genială, dar care, cu siguranță, va fi criticată de cei care spun că toate aceste apropieri sunt „fortuite” - așa spun mereu folcloriștii noștri împotriva mea... Îmi amintesc foarte bine seara când mi-a venit ideea de a apropia Brávellir și Kurukshetra: 31 decembrie 1959, pe când eram visiting professor la Columbia University. Eram singur, separat de familia mea și nu cunoșteam pe nimeni. De plictiseală, am împrumutat Saxo
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai ales într-un pesimism accentuat din partea mea în ceea ce privește posibilitatea traducerii cărții mele în franceză. Este de la sine înțeles că nu găsesc eu însumi nici timpul, nici gustul pentru o asemenea întreprindere, chiar dacă aș avea capacitatea necesară. Ei bine, ați amintit numele dnei Goldschmidt, bună traducătoare a tezei doctorului Andersson. Închipuiți-vă că suma necesară pentru o asemenea traducere a propriei mele lucrări ar fi pe puțin de 6.000 de coroane suedeze, ceea ce în franci înseamnă o sumă astronomică, pe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani. Declarația a șocat opinia publică și au urmat o ploaie de etichetări din bogata recuzită a presei noastre libere, ba chiar și amenințări dintre cele mai terifiante. Nu-mi amintesc să fi beneficiat de o singură susținere în presă sau în lumea politică. Nu era vorba despre o prognoză cu pretenții științifice, ci mai curând despre o estimare a profunzimii tarelor și habitudinilor sociale sădite în oameni de jumătate de
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
va lua o serie de măsuri care să ducă la capturarea grosului teroriștilor. Au trecut câteva zile în care nu s-a întâmplat nimic, așa încât generalul Militaru a ordonat arestarea lui Vlad Iulian. Nu pot încheia acest capitol fără a aminti că la 26 decembrie 1989 a fost dat Decretul nr. 4 semnat de Ion Iliescu, ca președinte al FSN, „privind trecerea în componența Ministerului Apărării Naționale a Departamentului Securității și a altor organe din subordinea Ministerului de Interne”. Decretul a
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
față de primul?”. Intelectualii reformiști nu au ieșit prea bine din această istorie. Doi dintre ei, Paleologu și Liiceanu, au recunoscut public greșeala, dar au fost covârșiți de cei peste o sută care semnaseră apelul în favoarea lui Isărescu. Aceștia din urmă amintesc de oile lui Panurge, din celebra poveste a lui Rabelais, care, când au văzut-o pe una dintre ele aruncată în mare, s-au repezit să se arunce după ea și au fost toate înghițite de valuri. La al doilea
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
fost și momente de conflict. Liderii politicii ambițioși (dacă nu sunt ambițioși, nu sunt lideri politici) se mișcă în general între doi vectori: orgoliul și calculul politic. În martie, orgoliul lui Iliescu de a fi numărul unu a predominat. Ne amintim că, în iarna lui 2003, Iliescu ajunsese nu numai să combată obiective ale premierului Năstase, dar chiar să-i facă portretul în presă: arogant, nu-și stăpânește nervii, făcând chiar aluzii la rolul soției. Din fericire, Iliescu și-a dat
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
fi înfăptuită prin organizarea unei dezbateri publice largi și transparente. Într-adevăr, reforma justiției cere nu numai măsuri legislative și organizatorice, ci și o schimbare de mentalitate, care echivalează cu o adevărată revoluție în conștiința magistraților și a politicienilor. Ne amintim de ordine ale procurorului general inspirate de președinte sau de arestări abuzive efectuate de procuratură la ordinele primului-ministru. Astfel de lucruri nu trebuie să se mai întâmple dacă România dorește să intre în Uniunea Europeană. Dintre schimbările cerute de integrare, cea
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
vorba numai despre măsuri legislative și organizatorice, ci și despre o schimbare de mentalitate. Această reformă presupune crearea unei clase profesionale care să privească serviciul public ca o carieră ce se întinde de-a lungul întregii vieți. În sfârșit, să amintim aici că documentul elaborat o dată cu încheierea oficială a negocierilor cu Bulgaria conține o clauză care nu s-a regăsit în cazul primelor zece candidate. Ea se numește „clauză de siguranță” și instituie un sistem riguros de monitorizare a modului în
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
să iasă la lumină și să-și plătească taxele. În cel mai rău caz - spune Stolojan -, bugetul va fi afectat doar cu 1%. Reacția înverșunată a PSD este foarte instructivă. Principalul reproș: cota unică este inechitabilă social. Dar toată lumea își amintește că în 2003 guvernul Năstase era cel care preconiza o cotă unică de 23% cu începere de la 1 ianuarie 2004, iar ministrul de finanțe Tănăsescu argumenta la talk-show-uri că cei cu venituri mici nu vor avea de suferit, deoarece vor
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
românească. Retragerea lui Stolojan a afectat latura dreaptă a spectrului politic românesc și numai indirect latura lui stângă, care rămâne dominată de masivul PSD și de personalitatea lui Adrian Năstase. Sistemul politic românesc a fost pentru moment dezechilibrat. Cititorii își amintesc că apreciam mai sus că, o dată cu încheierea Alianței PNL-PD și succesul ei în alegerile locale, viața politică românească intra într-o normalitate de tip occidental. Cu o forță politică majoră la stânga și o forță politică majoră la dreapta, sistemul politic
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
of Science, nu acordă niciun rând acestei chestiuni 4, nici Merton, Price, Collins, Lakatos ori Mullins. Există însă și excepții. După ce subliniază că termenul a devenit popular în sociologie numai după publicarea cărții lui Thomas Kuhn din 1962, Wendell Bell5 amintește că Masterman 6 a pus în evidență 21 de semnificații diferite ale cuvântului. Referindu-se la literatura de specialitate, el mai adaugă o listă lungă: teorie, cadru de referință, set de ipoteze, realizare științifică admisă în mod universal, prototip, sistem
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
doua ediție a cărții sale din 1969, precum și în Reflexions on my Critics, din 1970, Kuhn însuși a înlocuit cuvântul paradigmă cu cel de "matrice disciplinară" care înseamnă, în accepțiunea lui, "generalizări simbolice împărtășite", "modele împărtășite" și "valori împărtășite"7. Amintind motto-ul "un cuvânt, o semnificație", Wendel Bell protestează împotriva acestui "turn Babel" și îi invită pe sociologi și pe ceilalți practicanți din științele sociale să facă o pauză înainte de a folosi cuvântul "paradigmă" și să recurgă la alte cuvinte
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
acuzație gravă de raționament în circuit că politologii care adoptă acest concept: "încearcă mai ales să-și plaseze propriile formulări sub autoritatea lui Kuhn și [...] să sugereze că formulările celor care îi contrazic nu sunt paradigmatice"8. În plus, el amintește că încă din 1965, adică la trei ani după publicarea cărții lui Kuhn, în alocuțiunea lui ca președinte al APSA, David Truman recunoștea că știința politică nu are și nu a adoptat niciodată paradigme, dar, conciliant, admitea că această știință
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și lipsa referințelor la o literatură recentă nu ar face textul nepublicabil? Patrimoniul este proprietatea colectivă. Deși fiecare concept și teorie își au creatorii lor, nu e necesar să îi cităm de fiecare dată când le folosim. Nu ne putem aminti cine a folosit, pentru prima dată, conceptele de "rol", "revoluție" sau "mobilitate socială". Dispunând de un astfel de patrimoniu, fiecare cercetător își poate începe lucrul de la un nivel mai înalt decât cel al predecesorilor săi14. Un student în doctorat are
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
comune, ca de exemplu religia: "Weber cunoștea cu siguranță lucrările lui Durkheim, dar nu a fost influențat de acestea; la rândul său, Durkheim știa ce face Weber, dar nu face decât o referință minoră la acesta"15. Durkheim nu îi amintește decât în treacăt pe Simmel și pe Tonnies. El a fost criticat sever de către Pareto, care a avut o părere defavorabilă despre cartea Le Suicide: "Din nefericire, scria el, argumentele sale nu sunt riguroase". În schimb, Durkheim nu face nicio
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]