7,219 matches
-
borcane mici, le legăm și le fierbem la Bain-Marie timp de o oră. Se servesc la fripturi sau la musaca. ARDEI PENTRU UMPLUT LA CONGELATOR Cumpărăm ardeii potriviți, îi curățăm de semințe și cotor, presărăm puțină sare pe fiecare ardei înăuntru și lăsăm să stea timp de patru - cinci ore, timp în care lasă zeama. Îi scurgem de zeamă și îi băgăm unul în altul. Punem în punguțe câte o porție de 12 - 14 bucăți. Legăm bine pungile și dăm la
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
lui pe lume: „Parcă văd... seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani... O femeie săracă într o odaie fără foc se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave... Și toată noaptea o duce așa... De abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul ăla sunt eu!...“ (Cioculescu Șerban, Viața lui I.L. Caragiale, Editura Institutului Cultural Român, București, 2005, p.16
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cină la Paris. Stăpîna casei m-a întîmpinat cu amabilitate: "Ați ajuns primul". Sosisem la timp, adică prea devreme pentru parizienii autentici. Ocupată cu ultimele pregătiri pentru cină, s-a scuzat, lăsîndu-mă în pragul salonului. Abia intrat, mă revăd ghicind înăuntru o prezență umană și, gata să îndeplinesc automat un ritual elementarun salutrămîn fără grai. În lumea noastră, ca să saluți pe cineva e nevoie ca persoanele în cauză să schițeze dorința sau măcar acceptul de a fi salutate: aștepți să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Pena, pădurarul aflat la post în cabana din fața locului unde era parcată mașina în care fusese găsit corpul lui Sean. Pădurarul povestește ce a făcut după ce a auzit focul de armă: "Am văzut mașina. Și l-am zărit pe el înăuntru. Geamurile erau aburite dar totuși îl zăream, în spatele volanului. Din felul în care era aplecat spre spate am priceput ce s-a întîmplat. Îmi pare rău să aflu că era fratele dvs." Cît timp a stat mașina parcată? întreabă jurnalistul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
erau aburite dar totuși îl zăream, în spatele volanului. Din felul în care era aplecat spre spate am priceput ce s-a întîmplat. Îmi pare rău să aflu că era fratele dvs." Cît timp a stat mașina parcată? întreabă jurnalistul. "Eram înăuntru, la căldură, dar aș zice cel puțin o jumătate de oră înainte de a auzi focul. O fi stat acolo să mediteze la gestul lui, îmi închipui." Străduindu-se să reconstituie cu precizie faptele, Jack se întoarce din nou la paznic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
libertății și responsabilității. NICI UN TEREN NU E SIGUR Cum să concepem omul și lumea dacă adoptînd o poziție riguros constructivistă respingem noțiunile de mediu, context, ambient, dacă refuzăm ideea de exterioritate și, în consecință, distincțiile obișnuite între exterior / interior, înafară / înăuntru, obiect / subiect, obiectiv / subiectiv? Făcînd apel la imaginea buclei 10, de exemplu. Imagine care presupune că nu există nici interior, nici exterior, nici punct de plecare, nici punct de sosire; că nu există punct de sprijin (o buclă ține prin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mai profund. Când voi fi în fața Judecății de Apoi» era o exprimare ce revenea mereu, pe care el o pronunța în momentele deosebit de serioase ale anumitor convorbiri, 352 GÂNDITORUL SINGURATIC cu o privire de nedescris a ochilor săi întoarsă spre înăuntru, cu capul plecat [Ă].“54 Cei care au depus mărturii despre omul Wittgenstein sau i-au cercetat mai târziu viața sunt de acord că el a fost atras mai mult de creștinism deoarece motivele centrale ale acestuia sunt sacrificiul și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
picior de fotograf japonez. Eu, cel puțin, n-am văzut nici unul. Oare cum de le-a scăpat partea asta de lume? Din nefericire avea ușile, unele uriașe, închise, așa că a trebuit să-mi lipesc nasul de geam și să privesc înăuntru încercând să prind ceva din frumusețea care urma să-mi fie dezvăluită într-o altă zi. Nici măcar fantoma nu părea să fie acasă. Se zicea că aceea a operei din Palermo ar fi fost o călugăriță, nemulțumită, se pare, de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
sporovăit cu prietenii? Însă l-am vazut cum își încleștează dinții, lasă capul în jos și se grăbește spre ieșire, de parcă supraviețuirea lumii ar fi depins, în acea seară, de deschiderea ușii și pala de vânt rece care a năvălit înăuntru. Aș fi vrut să-i strâng degetele cu portiera mașinii și să strig la el în timp ce, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, îi dădea taximetristului, cu calmul obișnuit, adresa de la restaurant. Bine, atunci! Adică eu nu pot? Am fost de
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
nu fără un anume substrat politic. Cele două stratageme, dezvoltate în jurul unui nucleu narativ ce atinge uneori baladescul, alternează în primele două volume de versuri, dintre care La noapte va ninge indică o ușoară predilecție pentru metafizică: „Hei, e cineva-năuntru? întreabă fluturele/ așezându-se pe gura fierbinte a puștii/ hei, e cineva-năuntru? repetă ecoul/ alunecând de câteva ori în jos și în sus/ prin țeava înroșită/ hei, e cineva-năuntru? repetă pădurea/ cu rădăcinile adânc înfipte în fuga animalelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
narativ ce atinge uneori baladescul, alternează în primele două volume de versuri, dintre care La noapte va ninge indică o ușoară predilecție pentru metafizică: „Hei, e cineva-năuntru? întreabă fluturele/ așezându-se pe gura fierbinte a puștii/ hei, e cineva-năuntru? repetă ecoul/ alunecând de câteva ori în jos și în sus/ prin țeava înroșită/ hei, e cineva-năuntru? repetă pădurea/ cu rădăcinile adânc înfipte în fuga animalelor/ e cineva ascuns/ în inima sărată a oceanului?/ repetară și ciclopii neliniștiți// e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
indică o ușoară predilecție pentru metafizică: „Hei, e cineva-năuntru? întreabă fluturele/ așezându-se pe gura fierbinte a puștii/ hei, e cineva-năuntru? repetă ecoul/ alunecând de câteva ori în jos și în sus/ prin țeava înroșită/ hei, e cineva-năuntru? repetă pădurea/ cu rădăcinile adânc înfipte în fuga animalelor/ e cineva ascuns/ în inima sărată a oceanului?/ repetară și ciclopii neliniștiți// e cineva în miezul adormit al materiei/ și are nevoie de ajutor?” (Despre materie), în timp ce Orașul cu un singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
ai casei, aleargă în direcția indicată. "Și m-am aflat fără de veste, ne spune ucenicul, într-un loc strîmt, foarte greu de suit și trecîndu-l cu multă frică și osteneală am ajuns la o poartă mare încuiată bine, și căutînd înăuntru pe o ferestrue nu cumva voi vedea pe vreun cunoscut ca să-mi deschidă, văzui două mueri jupînese cinstite care ședeau pe treptele scării și vorbeau. Și strigai că vine una din ele, și am întrebat: a cui este casa aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
asupra morții lui I.E. Torouțiu. Ultimul susține: "Mai întîi am aflat că I.E. Torouțiu a avut o moarte groaznică: s-a sinucis, împreună cu soția, în 1953, în urma unei percheziții efectuate de securitate. Își zidise complet o odaie a casei punînd înăuntru arhiva personală: cînd securitatea a venit, a dărîmat zidul, a recuperat hîrtiile - lăsînd în urmă pe cei doi soți în pragul disperării. Am crezut, la început, că scena s-a petrecut pe undeva prin nord, Torouțiu fiind bucovinean; nu. Era
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-ul nostru de poveste), nu știu ce să spun. S-a întâmplat în ultimii ani să vad doar UPU-rile de la Spitalul din Timișoara și de la Botoșani așa că nu știu cu ce să compar situația dramatică a Iașului. La noi, e o baracă. Înăuntru, te macină sentimentul că ești pe front, și că urmează să vină un transport de răniți de la reduta Plevna, cărora un doctor devotat și omenos le va rezolva cangrena cu fierăstrăul, iar romul pentru anestezie tocmai s-a terminat. Atmosfera
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Vămii, privind mulțimea strânsă pe celălalt mal al canalului, În piața San Marco, petardele și rachetele care explodau, hărmălaia celor ce sărbătoreau sosirea noului an, fără să știe ce le pregătea acesta. Nu mai există barbari, murmurase, Înfiorată. Sunt toți Înăuntru. Ori poate că noi am rămas afară. Să-ți spun de ce suntem noi doi Împreună În noaptea asta? Fiindcă tu știi că șiragul pe care Îl port acum la gât e din perle autentice. Nu pentru că te-ai fi uitat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la vedere, Încă În picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
așa de necunoscut. Un balamuc, spunea. Odată fotografiase o luptă Într-un balamuc. Cu nebuni adevărați. Linia frontului trecea prin curtea interioară a clădirii, o hardughie veche din San Miguel, În El Salvador. Când ajunsese, gardienii și infirmierii fugiseră. Luptătorii erau Înăuntru, iar soldații afară, de cealaltă parte a peretelui subțire, și În casa din față, la vreo douăzeci de metri. Luptau cu de toate, cu puști și grenade, pe când nebunii se duceau și veneau după cum li se năzărea, de la unele poziții
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
răspuns. Totul depindea, gândea el, de ce avea privitorul În minte În vreme ce se uita ori de ce Îi băga pictorul În minte. Pantofi ori mere. Până și cea mai inocentă dintre aceste imagini putea să sugereze un labirint, cu firul Ariadnei răsucit Înăuntru, ca un vierme. - Știi ce cred eu, domnule Faulques? Că dumneata nu-ți faci dreptate. Poate că ești un pictor foarte competent, la urma urmelor. Markovic se rotea acum În jurul său, atent la ferestre, la ușă, la catul de sus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care este zugrăvită nașterea lui Hristos. În dosul stelei, pe celălalt cerc al obezii este fixată o cruce În al cărei centru, se face o gaură pe care este introdus un fus pe care se Învîrtește steaua. Pe vîrful fusului, Înăuntru, se fixează o lumînare aprinsă, dîndu-i o Înfățișare ce impresionează. Ca să fie mai frumoasă, copiii o Împodobesc cu lănțișoare de hîrtie colorată și cu beteală. Ei umblă cu ea din casă În casă vestind evenimentul sărbătorit. Băieții mari umblă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
și pentru buna lui ursită. În dimineața următoare, azimile se Împart de către moașă la copii. După botez copilul este purtat pe la cotețul porcilor ca să-i priiască orice mîncare, apoi este pus pe pragul casei, trecînd peste el mama sa, Înăuntru și În afară, pentru ca să nu se deoache. Ospățul de botez este pregătit din timp. Dealtfel ca botezul să fie deplin și vremea de petrecere fără grabă, botezurile ca și nunțile, se fac mai mult toamna. Petrecerile țin pînă noaptea tîrziu
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
s-a văzut, exterioritatea, dar, În același timp, este incapabilă să pătrundă prea adânc În inima lucrurilor. Afecte, trăiri Or, intimitatea este tocmai această aproximare: inima lucrurilor... Adică un concept metaforic situat spațial. El este și proximitate, și distanță, și Înăuntru, și În afară. Limită a două lumi, graniță dintre mental și material, intimul este o pură subiectivitate. Ceea ce pentru un autor poate fi un lucru de nemărturisit, pentru altul e un motiv de mândrie. Cazul clasic al lui Gide, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
făcut scriitorului Încă de la Întemeierea lumii, ci un spațiu, o stare, o tensiune pe care acesta trebuie să le cucerească. Intrând pe această filieră, În care intimul se descoperă ca o realitate ireductibilă și ca un punct de răscruce dintre Înăuntru și În afară, e de la sine Înțeles că el nu-și poate justifica nici una din prejudecăți. Secretul, Închiderea, opacitatea se dovedesc forțe inerte, pasive, ușor Înfrânte de un involuntar dar atotprezent instinct al comunicării. Intimul (și intimismul) nu se epuizează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se confrunte, să se stingă În pagina unică, de jurnal. Scriitorul are de Înfruntat și absența celuilalt, handicap pe care-l compensează doar dorința difuză, inexplicabilă, haotică a mărturisirii. Mișcarea constantă a celui care „ține” jurnal se desfășoară Între un Înăuntru și un În afară. Afară sunt ceilalți, universul inform, societatea, evenimentul banal și cel istoric, Înăuntru e acea bienheureuse intériorité41, descoperită prin exercițiul scrierii zilnice. Sau, dacă nu descoperită, măcar creată. Autodistrucția Între obsesiile pedagogice (jurnalul e reminiscența caietului, reproducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
celuilalt, handicap pe care-l compensează doar dorința difuză, inexplicabilă, haotică a mărturisirii. Mișcarea constantă a celui care „ține” jurnal se desfășoară Între un Înăuntru și un În afară. Afară sunt ceilalți, universul inform, societatea, evenimentul banal și cel istoric, Înăuntru e acea bienheureuse intériorité41, descoperită prin exercițiul scrierii zilnice. Sau, dacă nu descoperită, măcar creată. Autodistrucția Între obsesiile pedagogice (jurnalul e reminiscența caietului, reproducerea obiceiului „temei de casă” zilnice) și obsesiile penitentului care-și mărturisește greșelile 42, se Întinde un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]