8,238 matches
-
o dăruiau timpul și istoria - regăsirea unor „seminții” disparate ce foloseau același idiom lingvistic, stăpâni ai unui teritoriu și ai unei istorii milenare, auguste -, nu „avea chef” de profeți! Nici măcar de cel mai trivial, mai „bărbătuș”, căruia i s-au Închinat, ciudat, unele spirite de excepție și care a fost asasinat de regele acelui moment la modul nedemn - ha, se pare, un rege și un propagandist, un profet, pe măsură! Carol al II-lea și Codreanu, care au exersat, enigmatic pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a „reflecta” sau „picta” moravurile, istoria sau reflexele noastre ideatice, dar și capabile, Într-adevăr, la modul obiectiv, de a „reflecta” sufletul și reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și să scriem, noi și marii noștri Înaintași. Eu, În ce mă privește - cu acele accente „paranoice” pe care unii dintre foștii mei prieteni le ironizează! -, eu răspund pozitiv la această chestiune. Iar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iar Matei - dar și alți câțiva! - ne confortau În această credință că, deși aflați Într-o „periferie geografică și culturală europeană” și scriind Într-o limbă și Într-un ambient cultural „recent” față de secularul și orgoliosul Apus la care se Închinau toți marii noștri antecesori, noi, tinereii debutanți, aflați la primele vagi și „false” publicări, suntem și vom fi capabili de o artă mare! Profundă, originală, de tentă, culoare și valoare universală! Că avem tot dreptul de a aborda nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este o crimă să fii ateu! Dar În România, astăzi, nu se mai poate, cel puțin dacă ești om politic. Pierzând alegerile, Iliescu a mai făcut un pas (În speranța că le va câștiga data următoare): a Început să se Închine! Altminteri, toți oamenii politici, inclusiv președintele, se Înțelege, se perindă, cucernici, pe la tot felul de manifestări religioase. O imensă Catedrală a mântuirii neamului urmează să se Înalțe În centrul Bucureștiului (mai rămâne să se și construiască, fiindcă În România nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
președinție, mai importanți sau mai mărunți, au ținut să pună În evidență relația lor specială cu Biserica; În Parlament, patriarhul și-a jucat rolul la Învestirea noului președinte, iar acesta, mult mai degajat decât Iliescu, n-a ezitat să se Închine În repetate rânduri. România este Însă departe de un asalt fundamentalist. Se manifestă mai curând un amestec de tradiționalism, convenționalism și demagogie politică. În mediile tradiționale credința religioasă este Încă vie. Altminteri, mi-e greu să spun cât de mulți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Tot materialul privind pe Ion Teodorescu-Broșteni este În note și fișe, neprelucrat. Eu sunt ocupat peste cap cu istoricul Școlii normale „Vasile Lupu”, care trebuie să fie gata până la 1.06.1975. Când Îi va veni rândul și-i voi Închina medalionul, vă pun cu plăcere la dispoziție tot ce aveți nevoie despre I. Teodorescu. Când mă Întorc la Iași, vă trimit fotografiile lui I.T.Br. și a soției, ca să le reproduceți și apoi să mi le restituiți. Cu stimă, Prof. V.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a avea o părere deosebită de a lor. Sper, totuși, să ne împrietenim de aici încolo. Alături de letonă, vizavi de mine, e frumoasa nemțoaică Felicitas Hoppe. Ea va fi aleasă, alături de Jessica Falzoi, drept doamna căreia „cavalerii” polonezi îi vor închina victoria în turnirul ce va urma. E pusă în mișcare o întreagă recuzită de epocă: platoșe, coifuri, spade, trompete și buciume care vor da semnalul luptei. Turnirul se declanșează sub bagheta unui maestru de ceremonii - un tip de vreo 27-28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întreaga critică literară care, postum, nu îl așază pe Grigore printre vârfurile generației și nu îi consacră acea „atenție” exegetică de care, e drept, au parte puțini! Nu știu, dar... așa pare! Poate, mai știi, noi cei care „ne-am închinat opera”, cei cărora li s-a „dăruit timp”, acel timp specific, inconfundabil al creației proprii și unice, eram, atunci, la „începuturi”, mai puțin lucizi de uriașa îndrăzneală de a nu ne măsura nu numai cu „zeii literaturii” naționale și universale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
umane, dincolo de experiență, adaptare - evident, o lege a speciilor animale și, după colosala descoperire a lui Darwin, aproape filozofia aplicată în multe domenii, darwinismul social, de exemplu! - și sufăr tăcut și intens de faptul că azi generațiile mai tinere se închină așa-zisului pragmatism american, priorității „obiectului” în vechea relație „subiect-obiect” și, în această prioritate, încă o dată, cum au făcut-o excesiv materialiștii marxiști, acordând o însemnătate covârșitoare mediului și capacității acestuia de a forma (și de a distruge!Ă. Totul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puținor colegi de-ai mei, din țară sau din străinătate, morți sau vii, care se vaietă, pe tonuri variate, dar monotone, veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne, cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp îndelung petrecut pe munte, printre stâncile de care se lovea vocea, clară pentru el, a Celui „unic și nevăzut”, a spart, iritat el însuși ca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. (Marcu, XIII, 1-2) "Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. [...] Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr." (Ioan, IV, 21-24) Să fie, așadar, infideli față de Sfântul Duh credincioșii care stau la coadă în fața pietrelor, a colinelor și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care să nu se risipească. (Marcu, XIII, 1-2) "Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. [...] Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr." (Ioan, IV, 21-24) Să fie, așadar, infideli față de Sfântul Duh credincioșii care stau la coadă în fața pietrelor, a colinelor și a clădirilor, în căutarea a ceva ce probabil că nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Marcu, XIII, 1-2) "Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. [...] Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr." (Ioan, IV, 21-24) Să fie, așadar, infideli față de Sfântul Duh credincioșii care stau la coadă în fața pietrelor, a colinelor și a clădirilor, în căutarea a ceva ce probabil că nu-i acolo? În litera doctrinei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar poveștile cu alogeni par să-i lase indiferenți. Acest lucru ar trebui să-i liniștească pe apărătorii "lumii libere". Frații pe care membrii al-Qaida îi detestă, chiar dacă cei din Iordania, sunniți ca și ei, s-au dus să se închine la trupul neânsuflețit al iordanianului Zarqawi, corespondent al al-Qaida în Irak nu au nicio idee de politică externă. Se sinchisesc de Israel, desigur, de America prin forța lucrurilor -, dar ignoră chestiunile legate de geopolitică, de industrie și de clase sociale
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și înainte de a fi el însuși lapidat de compatrioții săi. Sfântul Ioan Botezătorul, recunoscut de musulmani ca profet al Islamului, își are mormântul în sala de rugăciuni a moscheii Omeiazilor. Aceasta s-a ridicat pe locul bisericii care îi fusese închinată, la rândul ei ridicată pe locul unui templu al lui Jupiter. Minaretul din sud se numește minaretul lui Iisus. Christos va reveni aici, la sfârșitul timpurilor, pentru a-i judeca pe oameni. Decapitat la Macheronte (în Iordania), înaintemergătorul lui Iisus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
alta: afară cu cei care au altă religie decât a noastră! Înfrângerea naționalismului arab, sub loviturile combinate ale Occidentului și ale Arabiei Saudite, a fost înainte de toate aceea a creștinilor. "Faza a doua" va fi severă cu ei; iar odele închinate de ei Mediteranei pluraliste, confluențelor spirituale, solidarității în rugăciunea comună, vor fi din ce în ce mai poetice sau mai obscene, după gusturi. În imediat, Occidentul nu-i mai puțin periculos pentru ei decât islamul, acestea sunt cele două puteri care-i țin ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
despre țara lui: "India e țara în care diavolul și-a întins dominația în modul cel mai nerușinat cu putință" (Sic.) Sfântul Toma, reia spiscopul, a debarcat la Cranganore, unde m-am născut eu, în vreme ce armenii mai continuau să se închine zeului Soare. Și acum, ei mă expulzează ca pe un nespălat... Câtă nedreptate! Early fifty three! Nu sunteți singurii dați afară, îi atrag eu atenția, ca să-i mai treacă amarul. Nici anglicanii, melkiții, luteranii, calviniștii nu prea încap pe aici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
minunat păstrat, clădire din vremea lui Ștefan-cel Mare. MARELE NEDREPTĂȚIT Și bea, și bea, până la scara Murgului. Pe o margine de câmp a înflorit așa de multă păpădie, încât se pare că de-asupra erbii a căzut o ușoară ninsoare. Închin în sănătatea dv. un păhar de băutură și mai multă voe-bună! Las-că văd eu: mie ochelari, ziua mare, nu-mi trebue. Că te văd eu om așa bun, c-ași merge cu d-ta ori-unde. Sunt unii oameni cari au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăește în bordeiu toată viața, ori lângă vite, într-o bună zi moare, nimeni nu-l plânge. Nici în mormânt nu-i acasă la el, poate nici în mormânt nu-l pun. La biserică n-a fost niciodată, nu se închină niciodată, dintre orașe nu cunoaște decât Săveni, Darabani, habar n-are de stăpânire, de legi ș.c.l. Aici mai mult golanii aceștia păzesc vitele și le îngrijesc. Dorm în flendurile și-n cojoacele lor la grajdurile șubrede de trestie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc despre foamea și pânea mucedă; beau o gură de apă rece și spun despre cruntele zile secetoase și despre negrele umbre ale holerei; se închină apoi liniștiți cu fața cătră răsărit în palidul soare de început de toamnă. Acest soare blând luminează frumoasa noastră țară pe care ei au ridicat-o ș-au mărit-o, ei, umiliții și obijduiții de totdeauna, ei, flămânzii și nedreptățiții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea mișcări ciudate. Cum izbutesc a-l liniști și cum el singur în urmă e mulțămit, se închină și oftează în liniștea serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița murmură între plutele înșirate la amândouă malurile. Poenile și răriturile pe de laturi. În fund la obârșie, neguri, și lucirile portocalii ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mine: "septămâni" "sanat oasă" Brif, scris cu două săptămâni până în paști. Eu pun plumbu pe hârtie și încep cu dor a scrie, pe hârtie albioară, cu dor dela inimioară, pe hârtie-n patru dungi scrisă numai vorbe dulci. Și mă-nchin de sanatate, că-i mai scumpă decât toate. Și vei ști despre mine că sunt sănătoasă, dorind și d-tale cele mai fericite zile. Și vei ști că am primit o carte de la tine și foarte m-am bucurat când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scoți afară și vaca. Bun, am să scot și vaca. Pot să mă duc cu fuga acasă? Da, idală, poți să te duci cu fuga. Când s-a întors acuma, năcăjitul zâmbea ca și soarele. A îngenunchiat și s-a închinat: Astăzi, învățătorule, pot să spun că mă pot socoti printre oamenii fericiți de pe pământ. Pot în sfârșit răsufla. Mulțămesc lui Dumnezeu pentru dezlegarea pe care mi-a dat-o prin gura unui înțelept ca tine. Și s-a întors fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Cetatea Neamțului Șandru la Roman Tăutul logofăt Vornici Jitnicer Medelnicer Vameș Clucer Șătrar Sluger Mânia lui Mahomet.. Alibeg și alți fură omorâți la închisoare. La 19 maiu corăbiile ridică ancorele dela Țarigrad. Mohamet se mută la Adrianopol. Ștefan a închinat Regelui Cazimir 36 steaguri cerând ostași anume p. cetățile mării și oaste cătră graniță. Dar Cazimir merge mai încet decât Sultanul până ce află că Caffa a fost luată de Turci (22 Iunie). Stanciul, Duma și Vlaicu se duc la Matiaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până ce află că Caffa a fost luată de Turci (22 Iunie). Stanciul, Duma și Vlaicu se duc la Matiaș dar și regele ungur e cu încetineală. Alexandru, fratele Doamnei Maria, cu ostași Moldoveni se duce și atacă Mangopul, care se închinase Turcilor, taie pe Isac fratele al doilea. Ștefan propune Genovezilor să le dea sprijin împotriva Turcilor. Neguțătorii stau la îndoială, fricoși. Turci atacă Cafa și Mangopul. Sultanul se întoarce din pricina podagrei la Constantinopol, amânând războiul. Soli umblă la Țara Ungurească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]