8,189 matches
-
a fost nevoie. Dacă l-ar fi lăudat numai Dlugosz se putea crede că este doar vorba de entuziasmul izolat al unui contemporan, dar Ștefan a fost lăudat și de alții, atât în timpul vieții, cât și după moarte. A te îndoi de faptele săvârșite de Ștefan înseamnă să te situezi în afara faptelor, în afara istoriei. Organizarea militară a Moldovei era teritorială. Fiecare ținut era condus din punct de vedere militar de un staroste, iar oastea de sub comanda sa forma un steag. Lămuritor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vor sta alături de domn marii dregători, “atât cei dintâi, cât și cei de-ai doilea, și cei de-ai treilea împreună cu dregătorii tăi cei mai aleși și mai de frunte, de nimic să nu vă temeți și să nu vă îndoiți, pentru că Dumnezeu este cu voi și veți birui pe dușmanii voștrii și pe vrășmașii care se bat cu voi”. În împrejurări speciale, Ștefan cel Mare a făcut apel numai la oastea mică: incursiunile din Polonia și din Secuime, sau în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
000 de oameni. Luptele cu ungurii, cu polonii și cu turcii au fost lupte de apărare a independenței. Ele au oprit ofensiva ungaro-polonă spre Marea Neagră și pe cea otomană la nord de Dunăre. În ciuda faptului că Ferdinand Lot s-a îndoit în legătură cu efectivele oștilor române, el a recunoscut rolul bătăliilor date de noi pe plan european. Iată ce scria Ferdinand Lot: „Ne preocupă luptele sterile din Franța și Anglia în secolele XIV și XV. Ceea ce este important pentru istoria europeană este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost nimicită, dar s-a luptat bine. El și-a scăpat capul din mâinile dușmanilor.” Dacă Dlugosz ar fi fost singurul intelectual contemporan care l-ar fi lăudat pe Ștefan cel Mare, atunci ar putea un oarecine să se îndoiască de afirmațiile lui. Dar sunt atâtea mărturii în care Ștefan este socotit un erou, autorul unor fapte strălucite de arme, iar laudele care i s-au adus încă din timpul vieții sunt o dovadă că numele „pătrunsese” în Europa încă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
floare, cu un miros puternic, s-a născut în județul Tulcea, acolo unde Dunărea formează acea deltă, înainte de a se vărsa în Marea Neagră. A urmat Facultatea de Istorie , dar, n-a devenit dascăl, îmbrățisând munca de muzeograf. Mulți politicieni se îndoiesc de calitățile intelectuale pe care le posedă Crin Antonescu, ba, clevetitori spun că ar fi rămas și repetent într-un an de facultate. Ceea ce este cert, liderul Partidului Național Liberal este o persoană narcisistă, văzându-se în totul și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zic care este, pe fond, lucrătura. Nu discutasem cu nimeni despre opiniile mele și despre ciudata prietenie de șpriț a ambasadorului cu șoferul lui, dar constatasem prelungitele convorbiri pe terasă, cu paharele pline de whisky, ale celor doi. Nu mă îndoiam că toate convorbirile de taină, privirile conspirative și comportamentul de vulpe vicleană ale lui Dobre erau o reflectare perfectă a caracterului acestuia, care era de natură să completeze și să ajute înclinațiile distructive ale impostorului numit ambasador fără să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de decizie de la București, îndepărtează la ani-lumină perspectiva revederii Tezaurului nostru în locurile de unde a plecat, într-o pribegie fără de sfârșit. În 1973, când descopeream documentele privitoare la Tezaur, era o poveste reală de al cărei sfârșit fericit nu mă îndoiam; în 1990, speram că „a venit timpul !”; în 2013 am revenit în lumea basmelor cu bine cunoscutul sfârșit: „am încălecat pe-o șa și v-am spus poveste-așa”... etc... etc... 7 aprilie 2013, București DOCUMENTE 1 1916, noiembrie 17
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
referință regional, cu priorități ori cu ierarhii, cu însușiri repartizate pe provincii. Eu nu mă consider deasupra nimănui (maximum, în cazul unor oameni pe care-i admir, mi-aș dori să fiu egalul lor), eu sunt locuit de îndoială. Mă îndoiesc, în primul rând, de mine însumi, de ce fac și de ce sunt în stare să fac. Și nu am nici vocație de șef. Dacă, eventual, identifici fără să spui prezența mea în conducerea USR cu o prezumtivă atracție pentru "grade și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sau cine te-a convins...? Dragă Adrian Alui Gheorghe, mă tem că-i voi dezamăgi pe cititorii revistei " Conta", în sensul că nu-i voi face nici să râdă, nici să plângă, și-apoi nici n-am să încerc, mă îndoiesc că voi găsi tocmai la revista ta asemenea lectori slabi de înger. Dacă m-aș fi născut cu o carte de Cehov în casă, acum chiar că aș fi un mare prozator, aș fi ars multe etape, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Atunci mi se părea că acolo unde trăiesc este pământ ferm, pe care pot călca cu siguranță și convingere că pasul următor mă va duce mai departe. Însă atunci când mă lovesc de crunta mentalitate a celui care nu se poate îndoi de nimic și crede că în jurul lui se învârte lumea, că regulilor lui trebuie să te supui, când te împotmolești și vezi cât de zadarnice sunt toate eforturile tale, când totul se risipește și în loc nu apare nimic, ci un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dar asta este o altă socoteală. Iată, cred că deja ți-am răspuns printr-o minciună, în sensul teoriei despre minciuna ca literatură emisă de Llosa în celebra lui carte, și anume că nu mint sau că, fără să mă îndoiesc vreo clipă, spun tot timpul adevărul. Alege și tu. Sau aș putea să-ți spun că ești genial, un mare scriitor căruia în curând i se va decerna Premiul Nobel. Că știu toate aceste lucruri din surse sigure. Ești pregătit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întâmpla cu actual-tânăra literatură română? Va mai rezista în concertul literaturilor (minore) care vor da buzna să se alinieze? Crezi că o va mai apăra cineva (în munți!) cu pixul în mână? S-ar putea să fie așa, dar mă îndoiesc că Europa va deveni un fel de USA. Limba engleză este deja limba tehnocrată a lumii, nu doar a Europei, dar eu sunt optimist cu privire la așa-numitele "limbi mărunte", deoarece observ cu bucurie că tot mai multă lume se trezește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ungaretti, Esenin? S-ar înălța realmente nația română, în propriii săi ochi și-n ochii străinilor, dacă am avea un Nobel, altul decât cel care, cu benevolență doar cel mult pe jumătate, are o acoperire românească, acordat Hertei Muller? Mă îndoiesc că în baza unui act premial, fie el și Nobelul. Poate că cel mai îndreptățit să-l primească a fost, în atât de dureroșii ani '50, Blaga, a cărui candidatură, deși mi-a fost confirmată de autorul "Laudei somnului", apare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
boghiu în spate. Trebuie s-asiguri la această chestiune..., posibilitatea ca, la curbe să se rotească, adică, când la curbe, boghiul o ia pe-o șină, și cu ăsta merg așa, vagonul, el trebuie să... Și el nu se poate îndoi, vagonul, deci, mișcarea trebuie să existe deasupra boghiului. Ei, Nicolina făcea roțile, axele, crapodina, pe care se mișca vagonu’, totu’. Nu făcea vagonu’. Boghiurile acestea s-au exportat, cel mai mult în Cuba și, după aceea în Polonia. Asta, în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
breasla”. De obicei, meseriașii breslei practicau în dughenile lor o singură meserie. Ciubotarii din Huși făceau excepție de la această regulă. Catastihul permitea practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea bărbință îndoită la cutie”. Practicarea a două meserii se explică, probabil, prin nivelul economic al acestui oraș, posibilitățile reduse de vânzare a cizmelor (ciubotelor), pentru că orașul aparținea Episcopiei Hușilor, care confecționând aceste produse le vindea prin intermediul dughenelor. Pentru a evita îmbogățirea meșterilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
23 iulie 1857), rezultă încrederea în înfăptuirea Unirii și, totodată, starea de încordare și de nemulțumire în rândul clericilor, în timpul alegerilor de la Huși, Fălticeni și Iași: „Și noi credem tare în puterile ce ne voiesc binele, de aceea nu ne îndoim cât de puțin că nu va fi Unirea, măcare că voitorii răului și iubitorii întunericului se laudă că nu va fi aceasta. La Huși, clerul s-au purtat ca și în Iași și ca și în Roman: după ce episcopul de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o reproducem în cele ce urmează: În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși automate, date jos din galantare. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât pașii celor care merg ținându-se de mână, Numărând În gând Cadența
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de site-uri legate de Cristofor Columb? Am consultat câteva și credeți că toate cele 7.000.000 sunt consacrate lui Columb născut la Genova, realizat în Spania, înmormântat la Sevilla? Aș, de unde! De la Descartes încoace, cu al său "mă îndoiesc, deci cuget", cred că majorita-tea celor 7.000.000 de site-uri pun la îndoială cele de mai sus, făcând din Amiral un joc, un puzzle, numit mai plastic în spaniolă "rompecabezas" rupe-capete, cu care după ce te-ai muncit ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
doi dolari bucata. Aveau de la vreo zece pînă la șaisprezece la sută H, ceea ce e foarte mult pentru marfă-n capsule la bucată. Dintr-un sfert de uncie de H ieșeau cel puțin o sută de capsule Înainte s-o-ndoi. Dar dacă angrosistul e italian, aproape sigur o să ciupească. Noi scoteam de-obicei cam optzeci de capsule din sferturile alea de uncie italiene. Bill Gains provenea dintr-o „familie bună” - din cîte mi-aduc aminte, tatăl lui fusese funcționar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
clienții care ciupeau cîte douăș’cinci, cincizeci de cenți sau chiar un dolar, plus propria mea dependență, reduceau profitul la simpla subzistență. CÎnd m-am plîns de angrosist, Bill Gains s-a enervat și a zis că ar trebui să Îndoi marfa mai mult. - Vinzi capsule mai bune decît oricine În tot New York-ul. Nimeni nu vinde pe stradă șaișpe la sută marfă. Dacă clienților tăi nu le place, n-au decît să plimbe ursu’ la farmacie. Ne tot schimbam locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sunat pe Tige și el mi-a zis „N-o lua În seamă. O să obțin o amînare”. CÎteva zile mai tîrziu am primit o scrisoare de la Tige, care-mi spunea că a scos o amînare de trei săptămîni, dar se Îndoia că o să poată amîna procesul Încă o dată. L-am sunat și i-am spus că o să fac o excursie În Mexic. A zis: - Foarte bine. Distrează-te cît poți În astea trei săptămîni și Întoarce-te la proces. L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ei sau femeia Îi toarnă la gardă. Lupita știe tot ce se-ntîmplă-n lumea interlopă din Mexico City. Tronează și-mparte plicuri ca o zeiță aztecă. Lupita Își vinde marfa În plicuri. Se presupune că e heroină. De fapt e pantopon Îndoit cu lactoză și o altă porcărie care aduce a nisip și rămîne nedizolvată În lingură după fierbere. Am Început să iau plicuri de la Lupita prin Ike, trăgătorul veteran pe care l-am cunoscut În biroul avocatului. În momentul ăla nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de codeină. Îmi spunea că se lasă de marfă. CÎnd a venit În Mexic, i-am dat treizeci de miligrame de morfină și l-a prins imediat. Îmi Închipui că marfa pe care-o vînd ăia acum În State e Îndoită la sînge. După asta trecea-n fiecare zi și-mi cerea „juma’ de doză”. Sau cerșea marfă de la Ike Bătrînu’, care nu putea refuza pe nimeni În sevraj. I-am zis lui Ike să i-o taie și i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unde se lega de cel pornit din Berlin cu aceeași destinație. Acolo se afla și un sleeping car. Alergai să fac mamei rost de un pat pentru noapte. Bineînțeles era ticsit, dar fiind dată vârsta și personalitatea ei nu mă îndoiam că se va sacrifica cineva. Printre călători era Waldthausen, ministru german la București, cu von der Goltz, atașatul militar la Sofia, și fiul lui von der Goltz Pașa; în compartimentul de alături erau feciorii lor respectivi. Se făcură că nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rămânea de la germani, cu care își făcea afacerile; numai pe căpșuni luase în anul precedent 30 000 lei, sumă enormă pe atunci. L-am arvunit și noi. Trimitea la două zile o țigancă care ne aducea căpșuni, bineînțeles cu preț îndoit față de cel de la piață. Timpul era admirabil și, în fine, cald. Ofițerii germani profitau de el și făceau dese excursii însoțiți de doamne, între altele [d-nele Dobrovici și Chiriacescu,]( Ediția a II-a, 1996, p. 89.) văduva colonelului mort pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]