7,890 matches
-
Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacra; Voi păstra secretele încredințate de pacienți chiar și după decesul acestora; Voi menține prin toate mijloacele onoarea și nobilă tradiție a profesiunii de medic; Colegii mei vor fi frații mei; Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient considerații de naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială; Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile sale chiar sub amenințare și nu voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității
LEGE nr. 74 din 6 iunie 1995 (**republicată**) (*actualizată*) privind exercitarea profesiunii de medic, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112173_a_113502]
-
consignatar sau orice alt bun care aparține altuia, la data înregistrării cererii introductive, a expirării termenului pentru contestarea cererii creditorilor de către debitor sau a respingerii contestației debitorului împotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul să-și recupereze bunul, daca este îngăduit așa ceva prin contract, în afară de cazul în care debitorul are un drept de garanție valabil asupra bunului. ... (2) Dacă la una dintre datele menționate la alin. (1) marfă nu este în posesiunea debitorului și el nu o poate recupera de la deținătorul
LEGE nr. 64 din 22 iunie 1995 (*republicată*) (**actualizata**) privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112130_a_113459]
-
altfel, secolul acela fericit... nu cunoștea oratori și crime, avea însă din belșug poeți și oameni inspirați, pentru a slăvi fapte bune, iar nu pentru a lua apărarea fărădelegilor (...) Dacă toate acestea ți se par basme și poezie, îmi vei îngădui, de bună seamă, Aper, lucrul următor: în ochii posterității. Homer nu se bucură de mai puțină prețuire decât Demosthene, iar gloria lui Euripide și a lui Sofocle nu este cuprinsă în hotare mai înguste decât aceea a lui Lysias și
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
speță, observațiile delimitative, inconformiste ale d-lui Mincu, în fața unor poeți de diverse calibre, observații înscrise pe un background nu o dată mitizant, în raport cu care disocierile sînt văzute frecvent ca niște erezii și tratate prin reacții punitive. Nu o dată, criticul își îngăduie a "ieși din rînd" spre a da glas unor puncte de vedere inuzitate și prin aceasta apte a învigora percepția lenevită, a concura (cu succes) poncifurile. Astfel, în cazul lui Arghezi, Marin Mincu crede că lupta cu divinitatea, viclean adulată
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
șefi, cu atât mai bine, dar altminteri se mulțumesc și cu beneficiile accesibile pe la mijlocul piramidei politice. Într-o lume scindată, precum România de azi, ei riscă să joace un rol mai important decât inteligența, talentul sau caracterul lor le-ar îngădui. Gata să basculeze acolo unde e un os de ros, n-au nici scrupule, nici principii și nici fidelități. La următoarea turnantă politică, îi vor abandona fără urmă de regret pe cei cărora astăzi le fac scârboase, levantine temenele. Dacă
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
percepeam înainte mai mult ca aspecte ficționale, cu o funcție pitoresc-epică: accidente în lumea solară a cărții, episoade neplăcute, dar, cumva, la marginile moromețianismului triumfător. Or, lucrurile stau exact pe dos și abia epoca nouă, postrevoluționară și, orișicât, capitalistă ne îngăduie să înțelegem realmente figura și măreția lui Moromete. Aceasta din urmă apare nu din autopropulsarea personajului într-un empireu al liniștii suprafirești, din survolul său pe deasupra problemelor ,mărunte" ale vieții; ci, dimpotrivă, dintr-o abordare frontală a acestora, cu grumazul
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
Cattolica Romena, Făclia, România muncitoare, Buletinul Bibliotecii Române, înșir-te mărgărite, Cuget românesc, Vers. E refuzat de departamentul de Stat american să emigreze în SUA, ceea ce li s-a întîmplat și lui Mircea Eliade și Leontin Jean Constantinescu, pentru că-și îngăduise a critica politica ambiguă a ,coexistenței pașnice" care favoriza de facto menținerea dominației sovietice în Estul Europei, și refuză la rîndul său oferta a două catedre universitare, în Franța și Italia, condiționate de adoptarea unei cetățenii străine. în tot acest
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
actor, cu o prodigioasă activitate artistică. Toma Caragiu a fost, nu o dată, gândul nostru interzis, nevoia noastră de curaj și demnitate, a fost un alter-ego spiritual al fiecăruia dintre noi, mai subtil, mai inventiv, mai hâtru decât ne-am fi îngăduit noi "atunci". Cei adunați într-un număr impresionant în acea seară, cei care l-au mai păstrat în suflete au avut să descopere mai apoi, cu fiecare pagină a volumului Ipostaze povestea vieții idolului lor, Toma Caragiu. Volumul cuprinde două
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
oprește limita viței de vie. Ciudate lucruri! Glumesc puțin, dar nu prea mult.) Germanii vin cu o contestare puternică, vehementă, în domeniul căruia i-am spune astăzi ideologic: Luther, protestantismul -; apoi în domeniul politic, unde s-au cuplat (dacă îmi îngăduiți cuvîntul) noile disponibilități, apetituri, aspirații spre suveranitate concretă ale prinților germani, care se voiau eliberați de ideea imperială romană. Pînă la urmă, cu Carol al V-lea, prin Dieta de la Augsburg, a trebuit să se recunoască principiul: "Cuius regio eius
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
-ul își arată adevărata față. Aceea de partid care își permite orice, inclusiv să bage pumnul în gura celor care îndrăznesc să-l critice pe șeful lor. În regulamentul de ordine internă al acestui partid scrie cumva că cine își îngăduie să-l critice pe CV Tudor trebuie să devină obiectul represaliilor peremiștilor de oriunde? Chiar dacă nu scrie, așa se întâmplă. Iar manualul de întrebuințare al peremistului fidel e publicat săptămânal, sub numele de România Mare. Deloc întâmplător peremiștii din Piatra Neamț
Atacul la Dinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16638_a_17963]
-
germane a ceea ce face Profesorul. Pentru asta va trebui să trec printr-o bună parte din Sociologie. Împlinesc astfel și dorința Profesorului. Și intru la lucru". Iar la sfîrșitul lui ianuarie 1934 o înștiința: "Am cerut Fundației Rockefeller să-mi îngăduie să trec peste semestrul de vară (4 mai-7 august) la Universitatea din Lipsca. Vreau să încep altminteri, altundeva. Trebuie să lucrez în cîteva seminarii ca să obțin prelungirea bursei. Trei săptămîni din luna aprilie le voi petrece într-un centru silezian
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
romanului Revoluția de Dinu Nicodin, retipărit de Editura Albatros după 57 de ani de la prima publicare. Actul recuperator l-a înfăptuit criticul Ion Simuț, îngrijitorul și prefațatorul actualei ediții (a doua). Am spus și altădată că suntem risipitori cu valorile, îngăduindu-ne comportări de nababi pe care nici literaturi mai bogate decât a noastră nu și le îngăduie. În realitate, nimic din ce risipim nu ne prisosește. Iată, dispuneam de această operă epică monumentală, frescă atotcuprinzătoare a Revoluției franceze și a
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
recuperator l-a înfăptuit criticul Ion Simuț, îngrijitorul și prefațatorul actualei ediții (a doua). Am spus și altădată că suntem risipitori cu valorile, îngăduindu-ne comportări de nababi pe care nici literaturi mai bogate decât a noastră nu și le îngăduie. În realitate, nimic din ce risipim nu ne prisosește. Iată, dispuneam de această operă epică monumentală, frescă atotcuprinzătoare a Revoluției franceze și a veacului al XVIII-lea francez și european, și ne-am permis s-o ignorăm atâta vreme, să
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
Teroarei, după ce principalii lor protagoniști fuseseră la rândul lor exterminați, optica generală aproape îndată se schimbă și, încă în 1795, însuși cuvântul "revoluție" indispunea și era epurat. Instituțiile, străzile, piețele care-l arboraseră cu atâta înflăcărare nu și-l mai îngăduie. Piața Revoluției moare și îi ia locul "Place de la Concorde". Cu toată mizeria, cu toate ruinele, cu toată sărăcia generată de nebuneasca inflație, cu toate dezastrele și cu toți morții lăsați în urmă, înflorește în acei ani o stranie "renaștere
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
lung, apelează "la falsa memorie, dă din cap înțelegător și chirăie: "Leoaică tînără, iubirea, ceara mamii ei!...""), vînează paradoxul și pleonasmul, deliciile unui om inteligent care știe prețul unei cărți bune, al unui spectacol sau, pur și simplu, al răgazului îngăduit pentru a medita, a lenevi activ întrucît, desigur, timpul liber e, pentru el, "cel mai valoros dar posibil pe care ți-l poate face soarta". Altfel, e destulă tristețe aici; așa: "Umor, cimitir al bunăstării mele! Gropar al ascensiunii sociale
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
mai discut, pentru că stratagema e prea grosolană. Programat pe vecie pentru rolul de lacheu (așa a fost sub Eugen Barbu, la fel sub Ceaușescu, iar după 1990 a îmbogățit aceeași partitură sub Iliescu), Vadim știe la perfecție cât îi e îngăduit să îndrăznească. Rupând o bucățică rumenioară din voturi, el continuă să fie cel mai comod component al opoziției: un gură-mare ineficient, dispus să lingă acolo unde a scuipat (și invers) fără nici un tremur în glas și fără nici o cută pe
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
amenințărilor fără finalitate? În privința lui A. Păunescu, unul din stâlpii comunismului și ai neocomunismului pesedist, îți răcești gura de pomană. Individul pentru care legile sunt simple fițuici, ușor de mototolit (vezi enervarea cumplită împotriva CNA-ului, care nu-i mai îngăduie să reverse peste populație vedrele de naționalism rânced și rimele rizibile ale unor așa-zise „poeme” pe cât de „mobilizatoare”, pe atât de găunoase) nu ezită să se proclame stăpânul a ceva ce nu-i aparține: botezându-și publicația familială — o
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
fericire, la alternanțe, de la stratul permisiv la cele de dură densitate, reflectând severe lumini. Sunt caracteristici prezente în toate mai vechile volume de versuri ale unui poet prolific, cu specificarea că, în timp, a intervenit o naturală acțiune de șlefuire, îngăduind instrumentarului de investigație critică să lunece pe suprafețe de mai clară comunicabilitate, în setea celui ce având a se pronunța mizează în primul rând pe posibilitatea de înnoire a unui poet, a textului de sub ochi. Dar chiar celui care ar
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
mă prefac că nu pot plânge Și că alta-i ruda mea de sânge. Țara mea de dincolo de Prut, Numai lacrima dacă-ți mai este scut, Numai dorul te mai apără de rele, Țară tristă-a Pruturilor mele. Mi se-ngăduie și-acum, ca mai-nainte, Să bocesc cu câteva cuvinte. Trec pe stradă, necăjit, și-mi zic: Of, mai bine mut decât peltic! Iar, scripturile gândite de străbuni Mi se zice c-ar fi pline de minciuni Și că viitorul
Țara mea de dincolo de Prut. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Dabija () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2228]
-
sale stau sub semnul acelei „puteri a celor lipsiți de putere”, spre a utiliza formula lui Havel, care posedă avantajul de-a îmbina „angajarea” cu libertatea. Parafrazînd, am putea spune că e o „angajare a celor lipsiți de angajare”, ce îngăduie un joc al spiritului critic negrevat de servituți exterioare, egal cu sine. Poeta înregistrează ceea ce vede în jur și afirmă ceea ce crede de cuviință, fără obligația vreunei ajustări sau prelucrări impuse de vreun for supraindividual. Buna sa credință e unicul
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
impresioniștilor: o lume care descoperea, pe lîngă negotium, bucuria otiului, a călătoriilor de plăcere, a vacanțelor, și week-end-urilor, a pic-nic-ului, dansului și petrecerii în aer liber, o lume care se îmbrăca bine, chiar cu gust, mînca pe alese și-și îngăduia cele mai adorabile capricii. Studiul lui Gelu Negrea ne refamiliarizează cu Lache și Mache, simpatici și deloc nocivi. Tocmai excesul de toxicitate pus în cîrca lor a făcut ca interpretarea operei lui Caragiale (de către critici sau de către regizori) să alunece
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
și visător, s-a născut și a trăit cu măiestria cuvântului clar rostit și rostuit, purtător de valente, de taine și învățăminte. Așa l-a primit, așa ni l-a dăruit. Acum, la trecerea lui în lumea drepților, fie-mi îngăduit ‘iubiți iubitori’ ai cuvântului care înaltă, care învață și mai ales care luminează, fie-mi îngăduit să aduc omagiul nostru al tuturor omului care a luptat cu sabia cuvântului, cu paloșul exprimării calde și neduplicitare. L-am cunoscut în tumultul
UN OMAGIU ADUS POETULUI CRESTIN IONATAN PIROSCA de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349699_a_351028]
-
de valente, de taine și învățăminte. Așa l-a primit, așa ni l-a dăruit. Acum, la trecerea lui în lumea drepților, fie-mi îngăduit ‘iubiți iubitori’ ai cuvântului care înaltă, care învață și mai ales care luminează, fie-mi îngăduit să aduc omagiul nostru al tuturor omului care a luptat cu sabia cuvântului, cu paloșul exprimării calde și neduplicitare. L-am cunoscut în tumultul bătăliei pentru promovarea versului românesc și creștinesc, în inimaginabila lui trăire a cuvântului armonios ’’pe stil
UN OMAGIU ADUS POETULUI CRESTIN IONATAN PIROSCA de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349699_a_351028]
-
și visător, s-a născut și a trăit cu măiestria cuvântului clar rostit și rostuit, purtător de valente, de taine și învățăminte. Așa l-a primit, așa ni l-a daruit.Acum, la trecerea lui în lumea drepților, fie-mi îngăduit ‘iubiți iubitori’ ai cuvântului care înaltă, care învață și mai ales care luminează, fie-mi îngăduit să aduc omagiul nostru al tuturor omului care a luptat cu sabia cuvântului, cu paloșul exprimării calde și neduplicitare.L-am cunoscut în tumultul
UN OMAGIU ADUS POETULUI CRESTIN IONATAN PIROSCA de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349699_a_351028]
-
de valente, de taine și învățăminte. Așa l-a primit, așa ni l-a daruit.Acum, la trecerea lui în lumea drepților, fie-mi îngăduit ‘iubiți iubitori’ ai cuvântului care înaltă, care învață și mai ales care luminează, fie-mi îngăduit să aduc omagiul nostru al tuturor omului care a luptat cu sabia cuvântului, cu paloșul exprimării calde și neduplicitare.L-am cunoscut în tumultul bătăliei pentru promovarea versului românesc și creștinesc, în inimaginabila lui trăire a cuvântului armonios ’’pe stil
UN OMAGIU ADUS POETULUI CRESTIN IONATAN PIROSCA de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349699_a_351028]