7,678 matches
-
Acest proces se observă că se accelerează în ultimii zece ani prin transformările din perioada tranziției când și din Livadia tinerii pleacă în străinătate, mai ales la muncă pe EURO și nu pe LEI indexați. În încheierea acestei „lucrări" cu însemnări cu caracter monografic, doresc să amintesc și despre unii fii ai satului, care urmând cursuri universitare au devenit persoane cunoscute și apreciate în diverse profesii și în diferite locuri din țară. Am nominalizat acești intelectuali până spre anul 1960, după
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
petrecute în satul Livadia au fost influențate de perioada comunistă abătută asupra țării noastre, ducând la transformări profunde, pe care le-am prezentat anterior, iar satul actualelor generații a suferit multe modificări arătând cu totul altfel decât cel dinainte. Aceste însemnări cu caracter istoric despre satul Livadia au fost consemnate pe baza documentelor păstrate sau redactate de tatăl meu, iar motivul editării lor afost dorința mea de a transmite generațiilor viitoare date privind istoria acestor meleaguri, care după știința mea sunt
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
chemat de mai multe ori la Partid unde ,tovarășii” mă lămureau să-l conving pe tata să se înscrie în colectivă, deoarece sătenii așteptau ca tatăl meu să ia primul o atitudine. Am găsit în actele tatălui meu foarte multe însemnări, date din istoria satului cu o vechime de 300 de ani și foarte multe evenimente din sat mi le-a transmis pe cale orală, având un minunat dar al povestirii. De asemenea tata și-ascris într-un registru un fel de Jurnal
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Pepys, al cărui jurnal se întinde de la data de 1 ianuarie 1660 și durează pînă la 31 mai 1669, înfățișînd viața londoneză, cu teatrele și viața de curte, viața familiei sale și activitatea biroului său naval. În genul acestuia sunt "Însemnările zilnice" ale lui Titu Maiorescu, pe care criticul le-a ținut timp de 54 de ani, probabil cel mai lung jurnal al literaturii române. În secolul al XVIII-lea, un jurnal de un interes emoțional desebit a fost ținut de
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
de cult tipărite în localitățile de peste Carpați ajung și în Transilvania, unde se vor inființa, la sfârșitul secolului al XVI-lea, tipografii la Brașov, Alba Iulia, Blaj. Cărțile erau rare și foarte scumpe,de aceea vom găsi pe maginea lor însemnări care condamnă furtul sau înstrăinarea lor. Preoții făceau diverse adnotări pe cărțile ce le dețineau în parohie. Acestea sunt interesante azi pentru a afla unele aspecte din viața satului. Aflăm astfel, cum au trăit sătenii din Bălnaca în anii de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
județul Bihor în anii 1792,1806,1811,1812,1814. Cauzele au fost multiple: ploile la vremea recoltei, revărsarea apelor, frigul,etc. Între anii 1942-1985, Titus Roșu, profesor de istorie, la Liceul Emanoil Gojdu din Oradea a adunat în volumul intitulat :"Însemnări și inscripții bihorene", vol.I- II, apărut în Editura Universității din Oradea, în anul,1999, materiale din 150 de biserici, de pe câteva sute de cărți și icoane de pa raza județului Bihor etc. Reproducem numai acele adnotări referitoare la satul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Șoimuș (în dialectul săsesc "Almesch", în , în , colocvial "Solymos") este un sat în comuna Șieu din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Cele mai vechi însemnări istorice atestă existența satului Șoimuș din anul 1319. Pe vremea aceea se numea Solmus, iar mai târziu Solimos. Legenda susține că, în perioada invaziei tătarilor, satul a fost locuit de români și de sași. Românii, la vestea venirii tătarilor, s-
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
familii din țara leșească care au rămas cu același nume până în ziua de azi: Moț, Hurdiș, Todica, Varvarii și Constantin. Mai târziu au mai venit trei familii: Solcan, venită din Solcaz, Gălănești din Jacova și Todicanii din Todasca." Într-o însemnare mult mai târzie a învățătorului Samson Leonte, "se zice că s-au așezat mai întâi șapte ruși, veniți din Galiția (țara leșească), cu capre și aflând lunca frumoasă, cu codrii seculari, neatinși de secure, ba nici de picior omenesc, apoi
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
stăpânirea Papei. În ceea ce ne privește,cunoaștem că odinioară pădurea Dejaniului ascundea la loc ferit, prielnic retragerii și lucrării rugăciunii, un mic schit ortodox purtând hramul "Sfântul Nicolae", despre care știm că a existat la 1719, fiind pomenit într-o însemnare făcută de către popa Ion din Iași, viitorul ieromonah Isaia Eșanul, viețuitor al acestui schit, pe foaia 38 a Evangheliei tipărite la București în 1682 și reprodusă de Valeriu Literat. În "Poiana Mânăstirii", cum este numit până astăzi locul cuprins de
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
locul cuprins de curmătura dintre ,Piscul’’ împădurit cu brazi-stavilă vântului dinspre miazănoapte și coasta "Netoțelul", urcau până în 1761 cam 60-68 de familii din Dejani, în duminici și sărbători, spre închinare și spre ascultarea povețelor unui Isaia Ieromonah Eșanul(ale cărui însemnări se pot vedea pe marginea mai multor cărți de slujbă din Iași și din "Dejani", începând de pe la 1719), sau ale unui Danil Ieromonahul, originar din "Dejani", slujitori la prestolul schitului. Incontestabil este că cei aproximativ 4 km, câți sunt între
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
lui 1761, schitul a fost nimicit prin foc de către soldații căpitanului cetății Făgăraș, contele Nicolae Bethlen, din ordinul generalului Buccow, fiind socotit ca și celelalte, un periculos focar de susținere a vechii credințe strămoșești. Numeroasele cărți de slujbă având prețioase însemnări pe marginea filelor, au fost salvate de flăcări și duse în mare parte în biserica din Iași, locul de baștină al ieromonahului Isaia. În același an, 1761, biserica din Dejani a fost declarată unită de către comisia aulică, deși "nu exista
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
unor sate românești din Țara Făgărașului între care și Ucea. Dacă în anul 1223, satul Ucea și celelalte sate românești existau, înseamnă că toate acestea, ca și românii care le locuiau, erau mai vechi, existau înainte de anul 1223. A doua însemnare documentară este în legătură cu Radu cel Frumos, domnul Țării Românești (1462-1475) și datează din anul 1473. Al treilea document istoric datează din anul 1509. De data aceasta este vorba despre o sentință dată de scaunul judecătoresc, alcătuit din 12 boieri jurați
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
unor sate romînești din Țară Făgărașului între care și Ucea. Dacă în anul 1223, sătul Ucea și celelalte sate romînești existau, înseamnă că toate acestea, ca și romînii care le locuiau, erau mai vechi, existau înainte de anul 1223. A doua însemnare documentara este în legătură cu Radu cel Frumos, domnul Țării Romînești (1462-1475) și datează din anul 1473. Al treilea document istoric datează din anul 1509. De data aceasta este vorba despre o sentință dată de scaunul judecătoresc, alcătuit din 12 boieri jurați
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
satul vecin Dobroslovești(al cărui proprietar era) aflat la 6 km.est de Bârzești și unde se află și astăzi, fiind declarată monument istoric. Actuala biserică din Bârzești deține o valoroasă bibliotecă cu cărți vechi de cult care au numeroase însemnări(în chirilică) ale ctitorilor, foarte importante pentru cercetătorii avizați. În peretele dinspre vest al naosului(cu prelungire în pronaos) au fost reînhumate în 1942 osemintele ctitorilor dar și cele ale spătarului Gh.Cuza.Prima școală din Bârzești a început să
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
este un oraș în județul Vaslui, Moldova, România, format din localitățile componente Cârja, Floreni, Lățești, (reședința), Raiu, Sărățeni și Schineni. A obținut statutul de oraș în decembrie 2003. Primele însemnări scrise despre Murgeni ca fiind o comunitate de oameni liberi (răzeși) apar în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) și se adaugă în timpul lui Ștefan cel Mare (1457-1504), timp în care satul se documentează și arheologic. În teritoriul Murgeni sunt
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
funcționează două școli, o biserică ortodoxă, una a creștinilor după evanghelie și una baptista. Mulți dintre tinerii de aici frecventează cursurile liceelor din Dumbrăveni și Suceava. Tinerii din localitate încă mai păstrează vechile tradiții de sărbători. Astfel, cea mai veche însemnare, un proces verbal de inspecție din 22 decembrie 1932, ne înștiințează că în satul Bursuceni, comuna Verești, județul Botoșani, Școala Primară Mixtă, cu 7 clase și cu 3 posturi de învățător, condusă de d-l Constantin Niculică funcționează într-un
Bursuceni, Suceava () [Corola-website/Science/301936_a_303265]
-
ispisoc întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lângă Băsești. Într-un extras din hrisovul lui I. Sandu Sturza din 22 iunie 1824 în pricina dintre Ioniță Anton Ciolpan, ce țin de Viltoteștiși între stolnic Ieremia Giușcă, stăpân pe Cîrpești gasim însemnările "... în care se arată și un ispisoc din 6971 (1463), de la Ștefan voevod, întăritor unui Petre Viltoteanul pe Viltotești, lîngă Băsești " Locuitorii din vechime au fost moșneni (răzeși), însă cu timpul au pierdut moșia și documentele, fiindu-le răpite de către
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714), sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690 și 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Este declarată monument istoric și are . Însemnările marelui domnitor, aflate în biblioteca mănăstirii, arată că "„într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire“". Interesul domnului "Constantin Brâncoveanu" pentru ridicarea acestui sfânt lăcaș este documentat și în crezul său, așa cum
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
mare armaș. Definitivarea lucrărilor a avut loc în toamna anului 1697, dar biserica mare fusese terminată deja în 1693. Bolțile bisericii fuseseră finisate în iunie 1692, dată după care au fost inițiate lucrările de pictură murală. Iată ce nota în însemnările sale marele domn: "...septembrie 6, miercuri, am sosit la Hurezi și mănăstirea am târnosit la septembrie 8 vineri...". Mănăstirea, cel mai mare ansamblu monastic din România, este construită pe valea râului "Romanii de Jos", în satul care la acea vreme
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
determină chemarea "arhimandritului Ioan" din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară "„Varlaam și Ioasaf“". Tot acesta va mai scrie "„Pomelnicul mănăstirii Hurezi“". Pe la 1754 vine la Hurezi învățatul "Rafail". Acesta transcrie "„Halima“" (1783) și ne lasă importante însemnări despre "Viața lui Petru cel Mare" și "Istoria Rusiei". Alt cărturar, "Dionisie Eclesiarhul", scrie în 1788 "„Întrebări și răspunsuri ale dumnelui Constantin Cantacuzino, fratele răposatului Șerban Voievod Cantacuzino“". Dionisie este și cel care pune în circulație o ediție în trei
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
acestea s-au format în mare și apoi au ajuns în poziția actuală", dar ei nu indică nici un mecanism plauzibil pentru acest fenomen. În sec. XV , în perioada renașterii, Leonardo da Vinci ("inginer, artist și umanist italian,1452-1519"), postulează în însemnările sale că „"diminuarea greutății munților prin eroziune face ca procesul de înălțare a acestora, început cu mult timp în urmă, să continue și azi"”. Apariția primelor idei și ipoteze cu privire la ceea ce azi este cunoscut sub numele de izostazie este legată
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tînăr sau un monah și-a făcut studiile la școala mănăstirească de la Voroneț. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550/1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roșca, mănăstirii Voroneț: „... unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunea Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, și unde am primit cinul îngeresc, și unde mult m-
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
complete ale lui Vasile Conta apare în 1914, coordonată de Octav Minar, la editura C. Sfetea, București, și cuprinde, pe lângă operele menționate, scrisori, acte și manuscrise inedite (poezii, cugetări, discursuri parlamentare, articole politice, studii juridice, proiecte de lege și regulamente, însemnări, note explicative). Sunt publicate, în această ediție, scrisorile primite de Vasile Conta de la L. Büchner. Ch. Darwin, E. Haeckel, O. Liebmann, E. Tylor, E. Zeller, H. Ulvici, E. Reich, J. Lubbock, B. Müller, N. Morisson, H. Delboeuf, Eltlruh. Între edițiile
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
Istoricii Bibliei (criticismul) arată de altfel că Pentateuhul nu putea fi în întregime scris de Moise cât timp o bună parte a evenimentelor descrise în acesta sunt posterioare perioadei în care cronologia biblică presupune că personajul Moise a trăit. Astfel însemnările despre regii care au domnit peste Edom înaintea unui rege peste Israel (Facere 36:31) și a fortiori relatarea propriei sale morți (Deut. 34) nu pot fi atribuite lui Moise sau cuiva din perioada în care acesta se pretinde a
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
s-a făcut Chivotul Legământului - o comoară religioasă de neprețuit. Toți acești 40 de ani nu arată nicio dovadă ascunsă în deșert dacă ar fi existat exodul - nicio rămășită de animal, om, lucru material, o bucată din corturile lor, nicio însemnare sau evreii erau atât de disciplinați încât să-și șteargă urmele din urma lor, de teamă că și atunci mai erau încă urmăriți de egipteni.
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]