7,211 matches
-
potrivire"44 cu acesta ca postură, ritm al vorbirii, intensitate a vocii etc.; vezi de exemplu, situația unei discuții între un adult și un copil preșcolar; înainte de intrarea în bibliotecă, i se atrage atenția copilului că trebuie să vorbească în șoaptă, pentru a nu-i deranja pe ceilalți; inițial, copilul continuă să vorbească tare; în momentul în care adultul i s-a adresat acestuia în șoaptă, copilul a preluat maniera de comunicare cu intensitate redusă; în comunicarea interpersonală și în cea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
preșcolar; înainte de intrarea în bibliotecă, i se atrage atenția copilului că trebuie să vorbească în șoaptă, pentru a nu-i deranja pe ceilalți; inițial, copilul continuă să vorbească tare; în momentul în care adultul i s-a adresat acestuia în șoaptă, copilul a preluat maniera de comunicare cu intensitate redusă; în comunicarea interpersonală și în cea didactică/educațională, această "potrivire" cu interlocutorul se exersează, pentru a optimiza astfel relaționarea cu acesta și derularea actului comunicativ, în general; * plasarea locutorului în ipostaza
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sunet prelung de tipul mmm Interlocutorul dorește să intervină în actul comunicativ, având ceva de adăugat. tăcere ostentativă Interlocutorul nu vrea să intervină în actul comunicativ. intonație "jucăușă" Interlocutorul este amuzat de mesajul receptat sau uimit de acesta. vorbire în șoaptă, ca pentru sine Interlocutorul dorește să-și întărească/confirme cele receptate, însă nu ca feedback explicit dat locutorului. tonalitate în crescendo îhm Interlocutorul își exteriorizează nemulțumirea față de actul comunicativ/prestația locutorului. voce ridicată Interlocutorul se revoltă, își stăpânește cu dificultate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
expresivă a unui text etc.) și în cea teatrală, tehnicile teatrale paraverbale 27 implică exersare din partea locutorilor de diferite vârste; de exemplu, prin: * exerciții centrate pe jocul intensității vocii 28 de exemplu, replică spusă normal, apoi strigată/țipată, spusă în șoaptă, spusă în crescendo, în descrescendo etc.; * exerciții centrate pe ritmul 29 vorbirii/tempo care, prin faptul că "scurtează ori lungește acțiunile, grăbește sau încetinește vorbirea" (Stanislavski, 1951, p. 510), are un rol deosebit în dinamica actului comunicativ; * exerciții centrate pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a bunicului către nepot, a doamnei învățătoare către un fost elev, a unui copil de 5 ani către un personaj imaginar sau către o păpușă pe care o consideră invitată la ziua lui de naștere etc.; aceeași replică spusă în șoaptă, tare, strigat (contextualizat locutorul spune replica respectivă la urechea unui prieten, pentru a nu-i deranja pe cei din jur, în salonul de spital; sau un copil bucuros, entuziasmat bunicilor care au venit în vizită; sau o persoană cu deficiențe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lunaruncă raze, printre ramuri spre fereastră./ Vino, iar, de-mi spune taine, cum mi-ai spus de atâtea ori/ Când vrăjea tăcerea nopții, triluri de privighetori./ Și târziu, când înecându-ți un suspin, spuneai că pleci,/ Ne fura din gură șoapte, zborul unor lilieci./ Vin, când ceru-i numai stele și-i de flori pământul nins,/ Să cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu învins./ Și cu ochii duși în noapte, să mai stau pe gânduri dus/ Până ce coboară'n zare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și că, în 1904, ea îi inspirase poezia Portret, publicată în ediția a doua (1910) a primei lui cărți - Albastru: „E‐naltă și în mersu‐i Ușor se‐ nmlădie Ca zarea de lozii Când vântul o‐ mbie. 136 Seninul din șoaptă‐i Stă mintea să‐ ți fure Ca zvonul de șipot Sub bolți de pădure. Și‐n ochi i se‐ aprinde Noian de‐ nțelesuri Ca vraja ce‐așterne Amurgul pe șesuri. (Din „O vizită la Natalia Negru” de C.D. Zeletin: Bârladul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o minune de om, artistul care a resuscitat pinacoteca înființată chiar de ctito rul Stroe Belloescu. N‐am cunoscut o fire mai bună și mai dreaptă, mai blândă și mai cumpănită. Era însăși prietenia și discreți a, și seninătatea, și șoapta dulce, și încrederea în biruința bunului simț. Purta inima pe față, iar fața lui era numai zâmbet. Bun cunoscător de oameni, avea un tact de bătrân muncitor trecut prin sitele multor vremuri iar ca vechi socialist nu‐ și etala convingerile
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ochi se pot descoperi bolile inimii”; Ghid util celor ce vor finanțări europene”, „România în 2020: 100 de adulți vor întreține 115 bătrâni și copii”, „Cheltuim mult pentru băutură și țigări”, „O mângâiere face mai bine la inimă decât o șoaptă dulce” etc. Din altă rubrică „Sănătate” cei interesați află că „Epilarea definitivă este 281 mit și adevăr”, „Muzica are același efect asupra creierului ca și sexul”, „O nouă tehnică chirurgicală redă mobilitatea chipurilor paralizate”; dar informează și care sunt cele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Blaga și Mihai Eminescu. Poemele erotice, pentru care există o predilecție vizibilă, sunt pătrunse de o senzualitate de circumstanță, oarecum mimată: „Răul de tine e mai rău ca răul de mare / când te apropii unduioasă să stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați, de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al lui N. închide
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
parte convențional și circumstanțial. În 1980 I. își adună, reorganizându-le, toate versurile apărute până atunci în antologia Rune, după care urmează o schimbare, o mutare de accente. Cărțile, ce se succedă la intervale scurte, Interiorul tăcerii (1985), Poezii în șoaptă (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Despărțirea de cuvinte (1988) sugerează, chiar de la titlu, teama de cuvânt, semnificația tăcerii (paradoxal, tot prin cuvânt, fiindcă pentru poet „tăcerea e un grai înmiresmat”). Poate cea mai exactă caracterizare a lui I. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Poeme (Valea Plângerii), București, 1971; Pseudopatriarchalia, București, 1974; Zodia Șarpelui, București, 1975; Cântec la izvoarele lumii, București, 1975; Sceptrul singurătății, București, 1978; Rune, postfață Cornel Mihai Ionescu, București, 1980; Oase de fluturi, București, 1982; Interiorul tăcerii, București, 1985; Poezii în șoaptă, București, 1985; Despărțirea de cuvinte, București, 1988; Ritual - Rite, ed. bilingvă, tr. Gina Argintescu-Amza, Constanța, 1995; LV (Cincizecișicinci), Buzău, 1995; Limpeziș (Locul Ființei), București, 1997; Distilerii nocturne (100 poezii), Timișoara, 2000; Fragmente despre infinit (101 intropoeme), postfață Ion Murgeanu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
noi răsfrîngeri dornic, dar nici o oglindire/ În sloiuri, în poleiuri, în scuti n-a întregit/ Răzlețul gest, cu gestul cel așteptat. Cuvîntul,/ Abia rostit, se frînse în aerul tăios:/ Un strai de promoroacă i-a fost întreg mormîntul!/ - Și niciodată șoaptă ori sunet unduios,/ Sfielnic zvon ori hohot rătăcitor, din via,/ Multipla fremătare n-a străbătut prin zid./ Doar, rareori, cînd vîntul își despletea urgia,/ Un nou ciorchin de ghețuri, înzilizit, rigid,/ El prelungea, el singur, reverberarea largă...// Gîndire, sfîșiatele mîini
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca eșec: elite & societate, Iași, 1996; Anatomia mistificării (1944-1989), București, 1998; L.A. vs. N.Y., Iași, 1998; Elite și societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej (1948-1965), București, 1998; Miracolul revoluției. O istorie politică a căderii regimurilor comuniste, București, 1999; Acasă se vorbește în șoaptă. Dosar & jurnal din anii târzii ai dictaturii, București, 2002. Repere bibliografice: Eugen Simion, Ieșirea din adolescență, RL, 1982, 12; Ion Simuț, „Luxul melancoliei”, F, 1982, 10; Dobrescu, Foiletoane, III, 120-123; Holban, Profiluri, 402-405; Mircea Țicudean, Despre oameni și hamsteri, APF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
revoltei pe care să o desăvârșească valahii. Ce nu trebuie uitat, totuși, e faptul că dacă nu se schimba regimul, cei câțiva idealiști care fuseseră întemnițați rapid în beciurile din strada Triumfului ar fi fost amintiți și azi doar în șoaptă, la parastasul de douăzeci de ani. 29 decembrie 2009 Ne agresează și ne sufocă cu stridența și proasta lor creștere. Cu gălăgia și mirosul lor. Cu animalitatea lor. Deși erau prezenți și în timpul comunismului, libertatea de după '90, greșit înțeleasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pună această etichetă pe volumul Maestro scris de Stelian Tănase, un op cu calități literare, dar mult prea stufos și suprarealist, haotic, insuficent strunit profesional și, la fel ca și în cazul meritoriei reconstrucții simbolice realizate de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, lipsit de un editor tăios, hotărât cu vedetele mediatice, care să scoată balastul ce împovărează inutil manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pe jumătate. - Păi, despre asta e vorba. Asemenea locuri sunt unul și același. Asta trebuie să i se fi părut interesant celuilalt, fiindcă a rămas liniștit, privind neclintit, cu gândul la ceea ce abia auzise. — Unul și același, a repetat În șoaptă. A făcut câțiva pași, uitându-se Îndeaproape la detalii. Deodată, a părut stingherit. - Nu mă pricep la pictură, a spus. Apoi s-a dus la ranița pe care o lăsase lângă ușă și a scos un dosar din care a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vioi și cult al observațiilor sale și capacitatea inepuizabilă de a fi, fără să abdice de la nimic, la Înălțimea oricărui interlocutor. Până și bacșișurile din restaurante și hoteluri le strecura ca și cum ar fi Împărtășit cu celălalt o glumă spusă În șoaptă. Și, când râdea În hohote (ca un puști neastâmpărat și complice), orice bărbat s-ar fi lăsat ucis pentru ea sau râsul ei. Era foarte bună la așa ceva. „Noi, persoanele educate, spunea, Îi seducem pe ceilalți cu ceva foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căzând peste canale, limbi de apă care treceau peste treptele de piatră albă, Întinzându-se În unde suave peste pavele, gondola pe care o văzuseră trecând pe sub pod cu doi pasageri nemișcați acoperiți de zăpadă și gondolierul care cânta În șoaptă. Dar și stropii de apă de pe chipul lui Olvido, mâna ei stângă lunecând pe balustrada scării În drum spre odaie, scârțâitul podelei din lemn, covorul unde ea Își agățase tocul pantofului, oglinda enormă din dreapta, unde o zărise privindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aceea Încă mai existau - față de o femeie plecată la război din propria-i voință. La lumina lanternelor, ostașii o priveau curioși. Ce-o fi făcând aici, se putea citi În zâmbetele lor uimite, În comentariile pe care le făceau În șoaptă. Îi căutaseră un loc destul de comod unde să se instaleze, iar niște tineri Îi dăduseră o cutie cu ananas din proviziile lor. Apoi, pe măsură ce timpul trecea, soldații reveniseră la izolarea lor personală, la tăcerea Îngândurată a celor care sunt aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Închisese gulerul gecii scurtă și, după ce-și atârnase geanta cu aparatele fotografice pe umăr, Îi zâmbise lui Faulques. Nu va mai fi niciodată alt război ca ăsta, spusese melancolic și surâzând ciudat. Îl sărutase pe obraz, repetase „niciodată” În șoaptă și plecase În urma ostașilor pe când, printre toate siluetele ce păreau suspendate pe mantaua de ceață care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui (Hector luându-și rămas-bun de la Andromaca Înainte de luptă, pictați Împreună În stânga ușii), și-a adus aminte de spusele lui Olvido, de la Roma: Taci e riposa: qui si spegne il canto. A mișcat Încetișor capul pe când Îi repeta spusele În șoaptă, printre dinții strânși, fără să-și ia ochii de la pictura murală. Taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Era primul vers dintr-un poem de Alberto de Chirico și-i plăcea nespus lui Olvido. Ea pomenise de el Întâia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sumbră și pustie, că nici păsările nu zburau pe deasupra ei. Și, când trecuseră pe sub arcada de la intrare și ajunseseră pe terenul de fotbal fără gazon, cu pământul răscolit și mirosul acela ciudat, Olvido se oprise, cutremurată. Sunt aici, spusese În șoaptă. Toți. Atunci li se alăturase copilul. Mersese În urma lor, apoi se așezase pe-aproape, pe o gradenă a stadionului. Să fi tot avut vreo opt, zece ani, era slab, blond, cu ochi foarte deschiși la culoare. Un copil sârb. Purta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tonuri mai limpezi, Întețind contrastul dintre apa și cerul Încă negre. Pictorului de război i s-a făcut frig. Mașinal, a atins mânerul cuțitului care Îi atârna de curea, În spate. - Ar trebui să terminăm odată cu asta, a spus În șoaptă. Markovic n-a dat vreun semn că l-ar fi auzit. Stinsese țigara, și acum aprindea alta. Flacăra brichetei Îi dădea croatului un aer gălbejit. Îi Înfunda obrajii și Întărea umbra din găvanele ochilor, În spatele ochelarilor. - De ce ai fotografiat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și În ordine. Stând Într-un taxi În drum spre aeroport, străbătând străzile pustii ale unui oraș adormit, neștiind dacă avea să se mai Întoarcă sau nu acolo. - Păi, va trebui să te mulțumești cu ce ai, a spus În șoaptă. A rămas cu capul sprijinit de trunchi și a continuat să stea așa, Împietrit, pe când lumina cenușie și apoi auriu-portocalie se ridica la orizont, silueta neagră a turnului se profila În prima lumină a dimineții și totul În jur, copacii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]