7,853 matches
-
în , în , în trad. „"Curtea Șieului"”) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. La recensământul din 2002 satul avea 748 de locuitori, dintre care: 658 români, 72 maghiari, 8 germani, 5 ucrainieni și țigani. La recensământul din 1900 satul avea 846 de locuitori, dintre care: 657 români, 183 maghiari, iar 6 nu au dorit să-și declare etnia. „"Biserica reformată din Șieu-Odorhei, datând din a doua jumătate a sec. XIII, este o biserică-sală, construită
Șieu-Odorhei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300893_a_302222]
-
locuitorii țipțeri aparțineau confesiunii catolice, iar sașii erau, fără excepție, evanghelici lutherani, între sași și țipțeri nu au existat în Aldorf nici un fel de conflicte, așa cum au avut loc în alte localități ardelene. În localitate exista și un număr de țigani. Deoarece împărăteasa Maria Terezia a Austriei a interzis utilizarea denumirii de "țigani", în documentele parohiale această etnie apare cu denumirea de "țărani noi" (în ). În jurul anului 1944, în Aldorf trăiau aproximativ 80 țigani. Mai târziu, după evacuarea locuitorilor germani, numărul
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
între sași și țipțeri nu au existat în Aldorf nici un fel de conflicte, așa cum au avut loc în alte localități ardelene. În localitate exista și un număr de țigani. Deoarece împărăteasa Maria Terezia a Austriei a interzis utilizarea denumirii de "țigani", în documentele parohiale această etnie apare cu denumirea de "țărani noi" (în ). În jurul anului 1944, în Aldorf trăiau aproximativ 80 țigani. Mai târziu, după evacuarea locuitorilor germani, numărul lor a crescut foarte mult. În anul 1766, la înființarea celui de-
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
În localitate exista și un număr de țigani. Deoarece împărăteasa Maria Terezia a Austriei a interzis utilizarea denumirii de "țigani", în documentele parohiale această etnie apare cu denumirea de "țărani noi" (în ). În jurul anului 1944, în Aldorf trăiau aproximativ 80 țigani. Mai târziu, după evacuarea locuitorilor germani, numărul lor a crescut foarte mult. În anul 1766, la înființarea celui de-al 2-lea regiment român de grăniceri, românii care trăiau în satele săsești ale districtului bistrițean au fost recolonizați în jurul Rodnei
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
Este traversat de DJ 293, care face legătura între Dorohoi și Darabani. Satul, până a fi la locul de astăzi, adică pe malul drept al Bașeului, a mai cunoscut două vetre de sat. Prima vatră de sat a fost "Valea Țiganului", iar apoi aceasta a fost mutată puțin spre est, cu expunere la soare și cu deal domol, în spate cu pârâu, în față, cu „drum comercial” Darabani - Botoșani, cu popasul Podul Grecilor. Această vatră este cunoscută cu numele de "Ciumaș
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
avea și două păduri, la sud și nord, cunoscute astăzi sub numele de rediuri, păduri mici, noi. Din acest motiv și biserica au construit-o tot din lemn. Piatră nu există în zonă. La actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
de rediuri, păduri mici, noi. Din acest motiv și biserica au construit-o tot din lemn. Piatră nu există în zonă. La actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
motiv și biserica au construit-o tot din lemn. Piatră nu există în zonă. La actuala vatră, primii au fost aduși țiganii. De altfel, zona s-a numit cândva Poroșnic, după numele unui țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
promoveze satul Cuciulata la statut de comună, statut pierdut în urmă cu câteva zeci de ani. De asemenea s-a propus schimbarea denumirii localității în "Aron Pumnul" . Cătunul Baieși face parte din satul Cuciulata și este locuit în totalitate de țigani.
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
existau decât 21 de capi de familie. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, populația a crescut considerabil, dar în timpul epidemiei de holeră din 1848 au murit 170 de locuitori din Felmer, între care 112 sași, precum și 58 de români și țigani. Din cauza epidemiei de holeră din 1871 au fost înregistrați 80 de decedați, între care 47 de sași și 33 de români și țigani. În anul epidemiei de gripă spaniolă au mai murit în Felmer 69 de persoane, între care 14
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
1848 au murit 170 de locuitori din Felmer, între care 112 sași, precum și 58 de români și țigani. Din cauza epidemiei de holeră din 1871 au fost înregistrați 80 de decedați, între care 47 de sași și 33 de români și țigani. În anul epidemiei de gripă spaniolă au mai murit în Felmer 69 de persoane, între care 14 sași și 55 de români și țigani. În anul 1862 localitatea avea 656 de locuitori sași, în 1883 - 433, în 1927 - 569 iar
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
au fost înregistrați 80 de decedați, între care 47 de sași și 33 de români și țigani. În anul epidemiei de gripă spaniolă au mai murit în Felmer 69 de persoane, între care 14 sași și 55 de români și țigani. În anul 1862 localitatea avea 656 de locuitori sași, în 1883 - 433, în 1927 - 569 iar în 1934 - 603. Din punct de vedere al confesiunii, în 1929 existau în Felmer 569 de locuitori de confesiune luterană și 920 de alte
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
1929 existau în Felmer 569 de locuitori de confesiune luterană și 920 de alte confesiuni. La recensământul din 1941, populația totală a satului era de 1367 de persoane, din care 564 sași (39,9%) restul de 803 fiind români și țigani. În timpul celor două războaie mondiale au fost mobilizați 80 de bărbați din Felmer, din care 31 și-au dat viața luptând în armata germană și 3 luptând în armata română. Din 94 de persoane deportate în Uniunea Sovietică după al
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
782 de locuitori, din care 552 de sași (70,6%); în 1992, mai erau 101 sași în localitate. La recensământul populației și al locuințelor din martie 2002, localitatea mai avea 344 de locuitori, din care 199 români, 10 maghiari, 124 țigani și 7 germani. În localitate există o biserică fortificată datând din sec. XIV - XVI, declarată monument istoric sub denumirea "Ansamblul bisericii evanghelice fortificate", cu cod LMI BV-II-a-A-11734 (Cod RAN: 40731.03). Biserica fortificată din sat a început să fie construită
Meșendorf, Brașov () [Corola-website/Science/300954_a_302283]
-
sub dominația domnului muntean Mihnea Voievod. Din acest motiv și pentru 50 de florini dați pentru întreținerea cetății, boierii Coman de Ucea și fiii săi, Vladimir, Stanislav, Bărbat, Barbul, Toma, si Radul au primit posesiunile răzvrătiților împreună cu 14 familii de țigani înscrise nominal (Puscariu, Fragmente, IV, p.74-77). Satul Corbi va constitui parte integrantă a boieronatului format împreună cu satele Ucea de Jos și Ucea de Sus. Unitatea boieronatului s-a ținut și în secolul următor, în sensul că părțile condivizionarilor erau
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
pag. 107), 1890 (pag. 100), 1896 (pag. 111), 1906 (pag. 113) și 1911 (pag. 94). Datele sintetizate ale acestor șematisme, respectiv recensăminte sunt prezentate mai jos: 1850: 57 case, 75 locuințe, 326 locuitori (289 români, 20 unguri, 12 evrei, 5 țigani); 178 bărbați (108 necăsătoriți, 68 căsătoriți, 2 văduvi, 18 încorporabili); 148 femei (72 necăsătorite, 67 căsătorite, 9 văduve). De asemenea sătenii aveau 12 cai și 175 vaci. Din punct de vedere al religiei, erau 283 de greco-catolici, 14 romano-catolici, 17
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
locuitori 1920: 424 locuitori (412 români, 12 unguri), 86 de case 1930: 498 locuitori (476 români și 22 unguri); existau 426 greco-catolici, 11 ortodocși, 8 romano-catolici, 13 reformați și 40 baptiști. 1941: 515 locuitori (503 români, 11 unguri și 1 țigan); 370 erau greco-catolici, 18 ortodocși, 3 romano-catolici, 9 reformați și 115 baptiști. 1956: 460 locuitori 1966: 415 locuitori români 1977: 339 locuitori români 1992: 225 locuitori români, din care 162 erau ortodocși, 14 greco-catolici și 49 baptiști 2002: 192 locuitori
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
653 locuitori. După reîntregirea României în 1918, recensămintele care au urmat de-a lungul vremii oferă următoarele date: 1920: 621 locuitori (597 români, 9 unguri, 15 evrei), 140 de case 1930: 670 locuitori (643 români, 12 unguri, 12 evrei, 3 țigani); dintre locuitori, 621 erau greco-catolici, 17 ortodocși, 16 reformați 12 izraeliți și 4 baptiști 1941: 727 locuitori (692 români, 22 unguri, 1 evreu, 12 țigani); după religie, structura populației a fost următoarea: 13 ortodocși, 678 greco-catolici, 8 reformați, 4 romano-catolici
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
15 evrei), 140 de case 1930: 670 locuitori (643 români, 12 unguri, 12 evrei, 3 țigani); dintre locuitori, 621 erau greco-catolici, 17 ortodocși, 16 reformați 12 izraeliți și 4 baptiști 1941: 727 locuitori (692 români, 22 unguri, 1 evreu, 12 țigani); după religie, structura populației a fost următoarea: 13 ortodocși, 678 greco-catolici, 8 reformați, 4 romano-catolici, 1 unitarian, 8 izraeliți și 15 baptiști. 1956: 768 locuitori; 1966: 578 locuitori (574 români și 4 unguri) 1977: 596 locuitori (592 români și 4
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
13 ortodocși, 678 greco-catolici, 8 reformați, 4 romano-catolici, 1 unitarian, 8 izraeliți și 15 baptiști. 1956: 768 locuitori; 1966: 578 locuitori (574 români și 4 unguri) 1977: 596 locuitori (592 români și 4 unguri) 1992: 492 locuitori(485 români, 6 țigani și 1 ucrainean) 2002: 492 locuitori (486 români și 6 țigani); dintre locuitori, erau 426 ortodocși, 45 baptiști, 16 penticostali și 5 de altă religie 2011: 423 locuitori. 2016: 204 case, 452 locuitori Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din comuna
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
izraeliți și 15 baptiști. 1956: 768 locuitori; 1966: 578 locuitori (574 români și 4 unguri) 1977: 596 locuitori (592 români și 4 unguri) 1992: 492 locuitori(485 români, 6 țigani și 1 ucrainean) 2002: 492 locuitori (486 români și 6 țigani); dintre locuitori, erau 426 ortodocși, 45 baptiști, 16 penticostali și 5 de altă religie 2011: 423 locuitori. 2016: 204 case, 452 locuitori Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, <nowiki>ISBN 978-606-914-017-8</nowiki> Economia
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
menționată pagina din șematismul anului respectiv unde apar respectivele date): 1850: Farkasmezö avea 53 case, 72 locuințe, 331 locuitori, 169 bărbați (105 necăsătoriți, 59 căsătoriți, 5 văduvi), 162 femei (83 necăsătorite, 59 căsătorite, 20 văduve), 297 români, 11 maghiari, 4 țigani, 19 evrei; după religie, aici erau: 301 greco-catolici, 6 romano-catolici, 5 reformați, 19 izraeliți. Sătenii dețineau în acel an 14 cai și 238 vaci. 1857: Farkasmezö avea 59 case, 63 locuințe, 317 locuitori, 159 bărbați (101 necăsătoriți, 51 căsătoriți, 7
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
locuitori (433 români, 109 unguri, 1 german, 1 evreu, 5 slovaci, 1 de altă naționalitate); doar 6 erau ortodocși, 428 erau greco-catolici, 38 romano-catolici, 68 reformați, 5 izraeliți 1956: 520 locuitori 1966: 463 locuitori 1977: 383 locuitori (365 români, 18 țigani) 1992: 315 locuitori (309 români, 1 ungur, 5 țigani); 221 erau ortodocși, 2 greco-catolici, 1 reformat, 13 baptiști și 69 penticostali. 2002: 295 locuitori (149 bărbați și 146 femei); erau 237 români și 57 țigani 2011: 316 locuitori 2016: 146
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
5 slovaci, 1 de altă naționalitate); doar 6 erau ortodocși, 428 erau greco-catolici, 38 romano-catolici, 68 reformați, 5 izraeliți 1956: 520 locuitori 1966: 463 locuitori 1977: 383 locuitori (365 români, 18 țigani) 1992: 315 locuitori (309 români, 1 ungur, 5 țigani); 221 erau ortodocși, 2 greco-catolici, 1 reformat, 13 baptiști și 69 penticostali. 2002: 295 locuitori (149 bărbați și 146 femei); erau 237 români și 57 țigani 2011: 316 locuitori 2016: 146 case, 275 locuitori Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
383 locuitori (365 români, 18 țigani) 1992: 315 locuitori (309 români, 1 ungur, 5 țigani); 221 erau ortodocși, 2 greco-catolici, 1 reformat, 13 baptiști și 69 penticostali. 2002: 295 locuitori (149 bărbați și 146 femei); erau 237 români și 57 țigani 2011: 316 locuitori 2016: 146 case, 275 locuitori Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, ISBN 978-606-914-017-8
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]