7,946 matches
-
patern, care începe să facă lumină în inimile întristate ale discipolilor. Întrebarea: „Nu aveți ceva de mâncare?” este o operă de artă în finețe. Isus nu le reproșează nimic; ar fi putut să-i umilească, să-i ironizeze, sau să țipe la ei că și-au greșit vocația. În schimb, nu face nimic din toate acestea și adresează întrebarea ca o necesitate a Sa: „Am nevoie de ceva pentru Mine”. Isus, cu delicatețe extremă, îi face să-și dea seama de
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
la masă: e soacră-mea. Ce înțelege ea? Chiar nu vă e rușine? Și am dat să ies din salon. Mama soacră în față, Mary după ea și eu la urmă. Când colo, Mazilescu după mine.Venea după mine și țipa. Eu mă aflam exact la un an după ce mai făcusem un masacru...Cu un an în urmă, duminică, de Florii. Erau vreo cinci inși. Toți din gașca lui Fănuș Neagu, cu Mircea Micu în frunte. Mi se dusese buhul. Portarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
făcusem un masacru...Cu un an în urmă, duminică, de Florii. Erau vreo cinci inși. Toți din gașca lui Fănuș Neagu, cu Mircea Micu în frunte. Mi se dusese buhul. Portarii de la Mogoșoaia făceau în pantofi când mă vedeau. Mazilescu țipa la mine: te provoc, te provoc! Portarii făcuseră ochii mari cât cepele. Gândeau că începe caftul. Eu m-am întors și i-am zis lui Virgil: bă, băiatule, cum adică mă provoci? Tu știi ce-nseamnă să mă provoci pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
nu are o Siberie a ei. V.P.: Te rog, dragă Poete, nu te victimiza. Să spunem lucrurilor pe nume. Asta așteaptă cititorii de la noi. V.T.: Naționalismul ucrainean este un naționalism de factură galițiană, lipsit de cultură, agresiv, neconvingător. Violent. Unul țipat pe stradă. Pentru că în prezent la putere ajung forțele marginale ale societății, care se impun cu ajutorul violenței. Reperele lor ideologice pot fi găsite în doctrinele naționaliste ale Organizației Naționaliștilor Ucraineni (ONU), ale Armatei Iredentiștilor Ucraineni (UPA) și ale Congresului Naționaliștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Am crezut și m-am îndoit de oameni, am fugit sau am stat pe loc. Am trăit sau m-am prefăcut că trăiesc, am avut sau nu am avut timp să-mi clădesc fericirea... Am plâns și am râs, am Țipat sau am vorbit în șoaptă, dar nu am reușit niciodată să mă reinventez, să mă identific, nu am reușit măcar o zi să plec, să fug de mine însămi, să trăiesc măcar o zi pentru mine, așa cum probabil mi-aș
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
că a dres, că a cumpărat o casă de paiantă. Ce dacă a cumpărat? El nu-i om? N-are voie să cumpere casă? Nu trebuie să stea și el undeva? Când i-a chemat în judecată, au început să țipe aici că Băjinaru îi chema la el la cârciumă și-i ademenea, și-i înregistra, că se ducea la «Monitorul» și dădea...Tot felul de măgării din astea... Vă spun într-un singur cuvânt: nu pot să comentez hotărârea judecătorească
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ei se pripășise un hoț pe care l-au poreclit Cataroi. Apărea și dispărea când nu te așteptai. Îți intra în casă și nu-l vedeai, dar el era acolo. Când le fura, găinile nu mai cotcodăceau, porcul nu mai țipa, buhaii amuțeau și mergeau ca mieii după el. Ca să nu-i spună pe numele Celui Rău, oamenii l-au botezat Cataroi. Potera nu putea să-l prindă. Sau nu voia. Într-o dimineață, au pus răzeșii mâna pe furci și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dar de părintele Ilarion nu se apropia, continuă Haralambie. Când striga la diavoli să tacă, tăceau. Așa a pățit și în ianuarie, când necuratul dintr-un bolnav făcea urât. «Animalule, ce faci, îmi răstorni casa?» «Argatule, te strângem de gât!», țipau diavolii, dar nu se puteau apropia de el. Părintele Serafim citea și el câteodată moliftele Sfântului Vasile. Diavolii îi rupeau mâinile și el stătea în ghips câte trei luni. Sau rupeau lanțuri. «Argatule, te omorâm! Nu mai citi! Ne arzi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și el câteodată moliftele Sfântului Vasile. Diavolii îi rupeau mâinile și el stătea în ghips câte trei luni. Sau rupeau lanțuri. «Argatule, te omorâm! Nu mai citi! Ne arzi cu rugăciunea!...» «Taci din gură-acolo! Ce faci gălăgie?» Se potoleau. Țipau iar. Ne arzi cu rugăciunea! Venim la noapte și-ți dăm ispite!...» Activiști în rugăciune A stat între ziduri zidit. Sau în fân, în pod. Securiștii băgau furcile, dar nu-l atingeau. Soția îi aducea mâncare în doniță, când mergea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dat hainele Anei Pauker ca să iasă din sat. Gaița sfântă Pe bunicul l-au scos din conac și tata a plecat peste dealuri și păduri, cu o gaiță care l-a condus la Valea Glodului, la bunicii dinspre tată. Când țipa gaița, se ascundea să nu-l vadă oamenii. Între cămară și șandrama, au zidit un perete și a stat acolo. Îl îngrijeau bunica și frații. Când a murit Stalin, eram în clasa II-a. Au făcut panahidă la biserică să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
când te uiți la toate rafturile metalice și vezi cum o carcasă din cinci sau chiar patru a căzut, iți dai seama că totul arată groaznic. Sunt primul care subscriu, cineva trebuie să le aranjeze la loc. Băieții de la rafturi țipă ca niște cimpanzei înfierbântați: acum plătim oameni cu 6,50 de dolari pe oră ca să aranjeze carcase de casete video. Într-o după amiază aglomerată de sâmbătă, când rândurile la casele de marcat cresc, deja dezavantajul se traduce prin o
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
celorlalte. Un suport de capăt de culoar luminat a fost remarcat de 37% din cumpărători, în comparație cu 16% în cazul unei variante mai vechi. Dar la un moment dat suporturile se eclipsează unele pe celelalte. Sunt atât de multe suporturi care „țipă” după atenția clienților, încât devin un fel de suspine șterse, din care nu mai discerni nimic. John Wanamaker, prințul comercianților, a spus o dată că jumătate din reclame sunt risipă, dar că nu și-a dat seama care jumătate. Același lucru
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
pentru ochi în cadrul acela gri (sau bej) al sediului companiei, hărmălaia de culori, vârtejul, competiția între produsele din supermagazin erau cu totul altfel. Este greu să fii remarcat într-un mediu în care până și Cap’n Crunch trebuie să țipe ca să se facă auzit. Deci spuneți adio suporturilor acestea drăguțe. Poate este bine că s-a comandat un sistem nou de expunere pentru condimente. Dar procesul al cărui rezultat a fost acel suport avea defecte încă de la început. Deciziile cele
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
e non venire!... A zerbina penserete... Sempre in contrasti con te si sta... Îngrămădea și amesteca laolaltă treizeci de opere italiene, franceze, tragice, comice, de toate felurile. Când cobora până în infern, cu o voce de bas-prim, când îmi spărgea urechile, țipând până nu mai putea și încercând să ia un falset; imita mersul, ținuta, gesturile diferitelor personaje pe care le interpreta; era rând pe rând furios, potolit, trufaș, rinjit. Când [imită] o fată care [plînge], și [face] asta cu toată grația
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
firește, să se vorbească despre Variétés. Nu mai crăpa odată canalia aia de Bordenave? Bolile lui murdare ieșeau la iveală și-l făceau să sufere în așa hal încât îți era scârbă să-l atingi. În ajun, în vremea repetiției, țipase tot timpul la Simonne. Uite unul care când o crăpa, artiștii nu-l vor plânge niciodată! 210 am pus în italice fragmentele care ne interesează. În (a) este vorba despre niște "băieți", câțiva pictori boemi parizieni; în (b) despre un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunete neomenești. A venit o asistentă. I-am cerut să facă ceva ca să diminueze durerea. A răspuns imprudent: Dar v-am făcut morfină. Nu mai avem ce să vă facem, domnule. Am fost convins că aparatele mele vor începe să țipe, vestindu-mi moartea, și am găsit că cel mai bun lucru pe care puteam să-l fac era să fiu atent să nu se întâmple cumva să nu le aud. Să nu le-o ia moartea înainte. M-am concentrat
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
tați și pe alții. - Mă bucură remarca ta. Dar să știi că așa ceva se găsește tot mai rar la oameni. Mulți nu mai știu să asculte și pe alții. Ei socot că numai emanațiile lor sunt valabile. Cred că, dacă țipă mai tare, dreptatea lor este mai mare. Și unică. - Se poate, domnule, dumneavoastră știți mai bine, însă eu altceva vreau să vă spun... - Vezi, Țigăncușo? M-am apucat să-mi critic semenii și am și căzut în greșeala lor. În loc să
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ales de la mașinile Poliției. Alertați, cetățenii au început să se întrebe unii pe alții: - Ce este? Ce s-a întâmplat, vecine? - Nu știu, vecine, habar nu am. - Bine, dar de ce tot sună sirenele poliției? - Ceva trebuie să fie, că nu țipă ele degeaba. - O fi foc pe undeva... - De unde foc pe o asemenea ploaie?! Iar la foc țipă Pompierii! - Oricum, ceva important trebuie să fie. - Sigur e ceva important... - Eu am să dau pe Radio, poate... - Chiar așa, dau și eu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
s-a întâmplat, vecine? - Nu știu, vecine, habar nu am. - Bine, dar de ce tot sună sirenele poliției? - Ceva trebuie să fie, că nu țipă ele degeaba. - O fi foc pe undeva... - De unde foc pe o asemenea ploaie?! Iar la foc țipă Pompierii! - Oricum, ceva important trebuie să fie. - Sigur e ceva important... - Eu am să dau pe Radio, poate... - Chiar așa, dau și eu pe Radio... ei trebuie să știe și să ne informeze. Au deschis aparatele și au aflat: orașul
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dacă sunt multe, însă greutatea lor nu o mai pot îndura. Scriu acum despre o parte din viața mea, o mică parte din ea. Scriu în special despre ultimii doi ani, 2011 - 2012, și tot ce scriu este adevărat. Am țipat la cer de durere, am plâns de spaimă, am îmbrățișat și m-am bucurat simțind pentru prima dată, în mod conștient, iubirea de mamă. Ani la rând am muncit până la extenuare să dau explicații în privința comportamentului meu, chiar și celor
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
avea rezolvare și se vedea pe CT că sunt metastaze, de ce a mai fost tăiată? Când a ieșit doctorița din sală, era schimbată la față. Se uita spre ușa unde mă aflam și era furioasă. Mai târziu am aflat că țipa în stânga și-n dreapta să se acopere ușile blocului operator să nu mai stea lumea să se uite. Înaintea dumneaei a ieșit un bărbat din sală, furios și el. Un sentiment sumbru m-a încercat. Eram sigură că ceva s-
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
încă” nu mai era nimeni. Și a lăsat geanta și a ieșit până afară în curtea spitalului. Urcând scările înapoi spre salon, acea femeie care i s-a părut ei că doarme era dusă la morgă. Asistentele de serviciu au țipat la mama, reproșându-i că nu le-a zis. Mama, înmărmurită, le-a răspuns: „ Nu am știut că trebuia să fac treaba voastră și să mă uit la pacientă. ” Dacă până în martie mai erau zile în care se râdea și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
mă lăsa... să facă tot ea. Știam că face din suflet tot ce face pentru noi. Știam că sunt ultimele lucruri pe care le mai face pentru noi. Nu mai putea mânca. O urmăream tot timpul. Chiar dacă se enerva și țipa la mine și mi se făcea frică că iar mă bate, nu plecam. Seara stătea liniștită în camera ei să adormim noi. Adormea Timeea. Eu o pândeam. După ce credea că dormim amândouă, închidea ușile și se retrăgea în bucătărie. Plângea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ochii închiși. Nu știam ce să-i mai aduc și ce să-i fac să nu mai aibă acele dureri. Începuse să nu mai suporte mirosurile. Nici un fel de miros. Nu puteam găti mâncare, nici măcar pentru fată. Mă rugam să țipe, să urle, să mă bată, numai să zică ceva, să reacționeze într-un fel. În casă era mai tot timpul întuneric ziua, geamurile fiind acoperite. Își dorea să mai trăiască măcar câțiva ani, să crească fata un pic mai mare
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Zile întregi eu și fata stăteam închise în dormitor fără să facem nici cel mai mic zgomot. Ne era atât de milă de ea. Timeea zicea să facem liniște, poate așa nu va mai avea dureri. O pândeam amândouă. Câteodată țipa la mine. Îmi venea și mie să țip. Fata mă mângâia și mă ruga să o iert că e bolnavă și din cauza durerilor se descarcă pe mine. Noaptea devenisem umbra ei. Mă trimitea să mă odihnesc. Nu o ascultam, nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]