9,827 matches
-
subliniată cu insistență funcția vitală ce o îndeplinește curba liniei melodice în crearea stării emoționale. Este un elogiu adus concepției de „linie în sine”, elementului ornamental ce se dorește absolvit de orice semnificație plastică. Numai astfel, potrivit concepției debussyiste, natura abstractă a ornamentelor va oferi posibilitatea unei multitudini de imagini semnificante, a acelei plurivalențe de interpretări declanșate la nivelul mental al auditorului. Prin juxtapunerea armonioasă și abundentă a motivelor decorative, Debussy vizează obținerea unui efect psihologic, în care ornamentația muzicii sale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
aussi pp que possible - pe cât de pp posibil). Valoarea incontestabilă a simțului decorativ ce transpare cu evidență din liniile grațioase ale arabescurilor din Pagodes aduce proba măiestriei artistice a spiritului debussyist, care își asumă inițiativa asimilării și adaptării noțiunilor de abstract și stilizat, ca trăsături definitorii ale artei extrem-orientale, la mijloacele specifice universului muzical. I.2. La soirée dans Grenade (Seara în Grenada) Manuel de Falla aprecia în mod deosebit autenticitatea inspirației acestor pagini muzicale, considerând a fi impregnate de cea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
74). Finalul reprezintă însăși expresia unei reverențe plină de prețuire, închinată creatorului acelei muzici pe care Debussy nu ezita să o considere adesea echivalentul perfecțiunii și a frumuseții absolute. II.3. Mouvement (Mișcare) Creație debussyistă cu un profil prin excelență abstract, expresia perpetuă a Mișcării reprezintă metafora sonoră a forței cinetice însăși. Intensa explorare repetitivă revelează o adevărată mașinărie mecanică, ce pare să-și desfășoare cursul într-un ritm implacabil. Sugestiile vizuale atât de consacrate universului debussyist apar, de această dată
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
52. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 19 etc., vehiculul privilegiat al sensurilor și adevărurilor ei, este arhetipul. Astfel Hegel, Eliade și Jung ne ajută să oferim o determinare suplimentară universa‑ lității fără concept: frumosul este universal concret, universal abstract cu pro‑ priile lui diferențe dezvoltate, sau universalul inerent al unei reprezentări con‑ crete pentru care arhetipul este o imagine mai adecvată decât conceptul pur analitic fiind astfel tot un adevăr dar, întrupat sensibil. Concretul este întot‑ deauna concretizarea unui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
a acelui mesaj deoarece poporul se implică, ascultă, îngenunchează, plânge, sărbă‑ torește. Prin urmare, Biblia este Cartea poporului, născută din comunitate și este destinată comunității. În biblie totul începe și se termină cu Dumnezeu. Nu este vorba de un Dumnezeu abstract, specific numai filosofilor, ci despre un Dumnezeu viu și adevărat care este alături de om și la bine și la rău și care‑l iubește nespus de mult pe om așa cum este el. Dumnezeu este asemenea omului în manifestări‑ le sale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Porta Pia Pietà Rondanini 75 s‑a lansat într‑o serie de proiecte care marchează un punct de referință în ar‑ hitectura celei de‑a doua jumătăți a secolului al XVI‑lea; meritul său a constat nu atât în sisteme abstracte de proporții, cât mai ales în cunoașterea perfectă a anatomiei umane și într‑o concepție expresivă și dinamică a corpului în mișcare. Este sigur că mădularele arhitecturii se supun și ele acelorași reguli ca mădularele corpului. Cine n‑a fost
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
tradiționalist a conducătorului infailibil era spre final la fel ca și societatea tradiționalistă. Așadar neîncrederea în metanarați‑ uni nu este apanajul a ceea ce se numește postmodernism, ci este o coordona‑ tă a unei părți din arta figurativ‑concentrică a artei abstract‑compoziționale și a celei discentrice deopotrivă 1. Operele lui Michelangelo sunt nemuritoare și ecoul lucrărilor sale peste veacuri rămâne de neînlocuit. Am văzut cum s‑au născut noi și noi curente în artă. Mesajul biblic nu 1 Cf. W. DanCă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
europe‑ ne și în special Parisul orașul marilor revoluții estetice trăiesc din reputația lor. După eliberare, tineri pictori ca J. Bazaine, P. Manassier, J. Estere, L. Le Moal, P. Tal Coat, lansează noua școală din Paris care susține o artă abstractă elegantă inspirată din cubism, utilizând în același timp paleta impresionistă. Este o perioadă în care coexistă și alte mișcări cum ar fi: căutările matieriste ale lui Fautrier, interesul purtat de Dubuffet pentru arta brută, experiențele originale ale artei informale (A
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Anton Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Galați (Mihai Eminescu) Lumea în sensul său cel mai pur s-a născut dintr-un gând. Acesta a determinat un lung șir de contradicții. Aceeași etapă a urmat și cuvântul: „interdisciplinaritate”. Delimitând o intensiune relativă, abstractă, pozitivă simplă și o extensiune marcată de vid, general, colectiv și vag, a creat o lume, care, la rându-i, a impus o dihotomie: opțiune sau necesitate? Așa s-a creat o istorie a unui sens. Însă pentru a demonstra
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
față de modelele tradiționale de narare ale romanului sau ale nuvelei realiste. Înainte de Huxley și, într-adevăr, înaintea războiului, romanele lui E. M. Foster (A Room with a View 1908, Howards End 1910) au expus lipsa de esență, uscăciunea atât a intelectualismului abstract, cât și a vieții sociale a claselor superioare. Foster cerea revenirea la bazarea simplă, intuitivă pe simțuri și a satisfacerii dorințelor persoanei fizice. Romanul său, A Passage to India (1924), combină aceste teme, oferind un studiu atent al distanțelor sociale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
auspiciile artelor plastice, abstracționismul, constructivismul, cubismul, fovismul, futurismul ș. A. Abstracționismul optează pentru geometrizarea formelor, întoarcerea la elementele naturii, demonstrarea intuitivă a armoniilor universale, renunțând la detalii și calități materiale. Wassili Kandinsky, cel care fundamentează gruparea plastică odată cu tabloul Prima acuarelă abstractă, voalează semnificațiile unui conținut, creează echivocul, astfel încât petele de culoare și liniile să încifreze, să se înstrăineze de realitatea concretă, deschizând potențialitățile unei „lumi cosmice”. Piet Mondrian absolutizează severitatea formală a tuturor obiectelor, mergând pe ideea că din textura imaginii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
replică a temei prometeice din vasta arie a tratărilor romantice; apropieri s-ar putea face cu Hyperion al lui Keats. Povestea de dragoste a lui Pygmalion cu Galathea nu atinge relieful statuar și perspectiva tridimensională a modelelor franceze. Imaginea, metafora, abstracte, neprecizate, neconforme cu stilul parnasian, par mai degrabă prefigurări ale mijloacelor simboliste. În Nașterea Venerei, poetul dăltuiește un Jupiter care, după aprecierea lui Macedonski, ”freamătă de culoare și de pasiune”: „Cu trăsnetul în mână, cu fruntea încruntată, Cu ochii vărsând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a lungul istoriei prin arta plastică, literatură, cinematografie și, mai de recent, prin jocurile video. 2.. Fantasticul în pictură O vreme lungă, arta s-a străduit să reproducă mai mult sau mai puțin idealizat realitatea. A venit apoi vremea artei abstracte, când pictura nu mai era nimic altceva decât forme și culori, orice reminiscențe ale lumii înconjurătoare erau voit evitate. Distinctă de acestea două, o a treia atitudine a revenit, din timp în timp, de-a lungul istoriei pentru care subiectul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de frumos („Și ce frumos facuse ei în luna”) sau ca toata adorația sa să se concentreaze ,într-o contopire deplină, iar drumul pănă la lună pe care îl parcurg, îl măsoară nu în elemente temporale ci într-un mod abstract: „o sărutare lungă”. MENȚIUNE Poetica elementelor anorganice în opera eminesciană Laura Cozma, clasa a XII-a coord. prof. Dorina Apetrei Colegiul Național, Iași Exemplificând prin Hoffman, Novalis și George Sand, Bachelard afirmă în capitolul Le metallsime et le mineralisme faptul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu deschiderea ochiului intuiției, și etapa cunoașterii gnoseologice, asociată cu motivul probelor inițiatice. în prima etapă a drumului cunoașterii, Dănilă nu știe să facă diferența între calitate și cantitate, aproape și departe, bine și rău, adevărat și fals, concret și abstract, esență și aparență, deci între categoriile temporale, spațiale si filosofico-morale, deoarece „omul nostru era un om de acela căruia îi mănâncă câinii din traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care va deveni esența experienței sale de o viață. Zicerea ritmată devine echivalentul neputinței de a și folosi mintea atunci când nu are suportul material necesar, dar și o modalitate de a ilustra puterea de disociere a personajului între concret și abstract, material și spiritual. Având acum curajul celui care a cunoscut lumea în aspectele ei fundamentale, înțelegând, dar neexperimentând diferența dintre aproape și departe, bine și rău, adevăr și minciună, esență și aparență, Dănilă apelează din nou la fratele său, pentru
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și peste boi de-i ucide”. Acesta este momentul hotărâtor care-l va înscrie pe drumul cunoașterii gnoseologice, unde va trebui sa probeze ceea ce deprinsese: să facă diferența între minciună și adevăr, bine și rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și aparență, dar, mai mult decât atât, să știe să le valorifice în situațiile în care viața îl pune. Etapa cunoașterii gnoseologice este redată prin motivul probelor trecute, transpuse într-o evoluție labirintică declanșată de ispita de a pactiza
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Agape păstrează ataraxia primordială, reprezentând aspectul relațional-valoric al cunoașterii paradisiace. Așadar, dragostea la Blaga este nedespărțită de cunoaștere, nucleul filosofiei sale. Misterul sentimentului este exaltat, potențat, descătușând sufletul din materia impusă la naștere. În artă, expresionismul se manifestă prin picturi abstracte sugerând tumultul interior, integrarea și dizolvarea eului creator în lume. Pictorul german Franz Marc surprinde aceste mișcări ale spiritului și exaltarea acestuia în compoziția sa: „Forme luptându-se”. Vasile Voiculescu, în Sonetul CCXXXV surprinde diferența dintre dragostea trupească și cea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de un coeficient apreciabil de spontaneitate, de libertate a imaginației și a discursului.”<footnote Adrian Marino, Autenticitate în Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1970, p. 175 footnote> La nivelul instanțelor comunicării narative, se remarcă o supralicitare a autorului abstract, alcătuit din biografeme, care după W. C. Booth prezintă cel mai adesea o versiune purificată extrem de rafinată, mai avizată, mai sensibilă, mai perceptivă decât ar putea să fie orice om real. În textul autentic apare naratorul intradiegetic, personaj sau martor, care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
nimic. Pentru Heidegger numai moartea poate atrage angoasa, care este singura modalitate de a declanșa groaza spiritului, care contemplă moartea, și de a înăbuși plictiseala. În nuvela Bunica se pregătește să moară, sentimentul morții organizează textul. Moartea apare aici mai abstract, nu e nimic patetic ca în nuvelele dedicate morții Irinei. Se prezintă schematic gospodăria bunicii, fără elemente prea precise care ar individualiza: „un gard de lemn, în dosul lui o grădină mică de brazi, o casă mare, fastuoasă, iar copacii
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și nu a Evangheliilor? De ce Iisus a atins femeia cu lungă sângerare și tradiția instituționalizată a Bisericii spune femeilor să nu calce în lăcașul Domnului la ciclu? Ce mișcare din spațiul nostru duhovnicesc merge în direcția trecerii de la unicitatea adulației abstracte față de Fecioara Maria, spre răsfrângerea acestui lucru asupra femeilor? De ce trăim în umbra Evei și nu (și) a aceleia dintre noi căreia îi datorăm mântuirea, căci prin voința unei femei (Maria) și prin sprijinul unui bărbat (Iosif), este cu putință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Iosif, soțul Mariei și tatăl pământesc, exemplar ocrotitor a lui Iisus, nu i se dă demnitatea deplină de Sfânt în Biserica noastră, astfel încât să devină un model de paternitate responsabilă într-o lume în care tații sunt tratați ca părinți abstracți, părinți la fără frecvență? Contează mai mult „tradiția” decât consecințele benefice ale sfințirii responsabilității paterne? Suntem una în fața Domnului doar la slujba de înmormântare? Eu nu spun că nu există explicații pentru toate, dar mă întreb, oare explicațiile și tradiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nu au nici măcar prieteni și că a încerca să cucerești o astfel de femeie este ca și când ai mângâia un sân cu silicon sau o coapsă falsă”. Consider că, până în acest moment, vă războiți cu un feminism imaginar și cu feministe abstracte, fără legătură cu cele reale. Dacă le-ați (re)cunoaște, ați fi profund dezamăgit. Sunt niște copii complet eșuate ale celor imaginare. Dacă o să considerați că aveți dreptate după ce „scanați” personaje reale vă rog să spuneți pe șleau și fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
înveți ca să înțelegi o problemă, ci un domeniu. Persoana, cetățeanul, scopurile educației și politicii, sunt destrupate. Termenul „micropolitici” nu a intrat decât în limbajul unui grup restrâns de teoreticieni. Noi facem doar macropolitici, cu ochii îndreptați spre ținte depărtate și abstracte. Și ne depărtăm de aceste ținte proporțional cu neglijența noastră față de imediat: familie, comunitate proximă, de „gineceul” politic neinteresant. Cu alte cuvinte, suntem dominați de o gândire patriarhal-mesianică, adesea destrupată: așteptăm, destul de pasiv, să ne scoată din încurcătură „Tatăl” european
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]