12,537 matches
-
cine e, ca să poată ști ce-o să devină. Dar deja această aventură ne costă, - o insecuritate mai mare, pe care nimic n-o compensează, fiindcă marile puteri au pus mâna pe acele descoperiri ale savanților, cu ajutorul cărora își pot nimici adversarul în câteva minute. Cu această perspectivă, e clar că nu mai putem contempla, fermecați, Orionul. Dar nu mai putem da înapoi, e prea tîrziu! Unii spun asta cu exaltare: nimeni nu mai poate da înapoi roata istoriei, incluzând în asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Hudson, al cărui pragmatism se manifesta din nou, mai puternic, decât disciplina. ― Hai, o ștergem! Apoi îl auzi pe Hicks strigând: ― Nu prin tunelul ăsta, prin celălalt! Vocea caporalului concentra parcă mai multă furie decât panică. ― Sigur? Crowe eschivă un adversar invizibil și imaginea transmisă de cameră lui se învârti amețitor. Ceea ce apărea pe ecranul lui era un amestec neclar și mișcător de fum., aburi și de siluete biomecanice. ― În spatele tău. Dar fugi, odată, ce dracu'! Mâinile lui Gorman se depărtară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atmsoferei. Irespirabilă, i se spusese la ultimul briefing înainte de plecare. Trăgând căruciorul după el, împinse tasta care comanda retragerea rampei și închiderea sasului. Vasquez era în VTT și se plimba de colo-colo. Să stea degeaba, când avea de combătut niște adversari, era ceva nou pentru ea. Fierbea de nerăbdare să aibă o armă în mână și niște ținte în care să tragă. Știa că era nevoie de o studiere chibzuită a situației, dar ei îi lipsea spiritul analitic și se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bine, asta pentru că ei, colonii, au încercat să afle mai multe singuri, în lipsa materialului necesar. Nu știau despre ce era vorba. Noi știam. ― Chiar așa? Uite ce s-a întâmplat cu Apone și cu ceilalți! ― Nici ei nu cunoștea natura adversarilor și au păcătuit prin exces de încredere în ei înșiși. Iată de ce ... au murit. Este o greșeală pe care noi n-o vom face. ― De-asta poți fi sigur. ― Ceea ce s-a întâmplat este o tragedie, evident, dar aparține trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și Crowe, fir-ar să fie! Începu să plângă. Ripley o arătă pe Newt care-l observa pe bărbat, tăcută. ― Ea a izbutit să supraviețuiască mult mai mult și fără arme și fără antrenament. Colonii habar n-aveau cine erau adversarii, dar noi știm și dispunem de arme mai eficace decât manivele și ciocane. În plus, n-avem nevoie să-i exterminăm ci să supraviețuim. Trebuie doar să-i ținem la distanță și să rămânem în viață. Hudson râse amarnic. ― Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
păruse atât de încrezător de când cu dezastrul din subsolul stației de epurare. ― Am instalat sute de bijuterii din astea. Din clipa în care li se aprinde beculețul, poți să stai liniștit. Mă întreb numai: vor fi îndeajuns pentru a respinge adversarii noștri? ― N-are rost să mai pomenim de astea; vom folosi ce avem la îndemână. Să sperăm că roboții-santinelă vor reuși să-i oprească. Totul depinde de numărul acestor creaturi. Hicks dădu un bobârnac la două întrerupătoare și obținu confirmarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și nici căldura animală. Orice extraterestru ar fi trebuit să considere un android o simplă mașină. Având grijă să nu manifeste nici o intenție ostilă la adresa lor, ar fi putut să se deplaseze liber, dat fiind faptul că reacțiile și motivațiile adversarilor lui rămâneau imprevizibile, dar obținuse o informație utilă. Cu condiția ca presupunerea să fie exactă, desigur. Lăsă în seama altora grija de a studia pe acești monștri. Nu căuta confirmarea ipotezei tale. Ar fi fost nevoie de un sintet mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de ei fără dificultate. Acolo unde adulții trebuiau să se aplece, ea rămânea dreaptă și alerga. Infanteriștii se izbeau cu zgomot de marginile tunelului, dar acum se gândeau mai mult la rapiditate decât la discreție. După câte își dădeau seama, adversarii lor erau dotați cu un auz mediocru și că își localizau prada probabil datorită mirosului. Când ajunseră la punctul de intersecție a două conducte principale, Ripley se opri pentru a împroșca în ambele părți napalm, din simplă precauție. ― Încotro? ― Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
armură cibernetică, mergea drept spre regină. Picioarele încărcătoarei bubuiau pe puncte și fața lui Ripley se metamorfoză într-o mască a furiei materne de pe care dispăruse frica. ― N-o atinge, scârboaso! Regina produse un scrâșnet înspăimântător și se năpusti asupra adversarului mecanic. Ripley comandă o mișcare a brațului cu care încărcătoarele și celelalte mașini de acest fel nu erau obișnuite, dar aparatul se supuse docil. Un enorm membru hidraulic se abătu asupra țestei reginei și o aruncă peste un panou. Creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce direcție va câștiga. Gosseyn era isteț și după ce pierdu trei jocuri în fața unui câștigător încântat, își dădu seama cum putea să câștige al patrulea joc. După un moment de ezitare se decise să-l câștige. Reacția băiatului la victoria adversarului său fu... ei bine, acesta se porni să țopăie. O rupse la fugă în partea mai lărgită a camerei, izbind mese, scaune. Ceva mai târziu, năvălea pe o ușă frumoasă, albastră, aflată într-un colț, țipând: - Mamă, mamă, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mult degeaba. Faptul că a pomenit de prizonieri străini pare să indice că dușmanul rasei Dzan din Galaxia a Doua este la fel de vulnerabil ca oricine și că unii din rândul lor se vor preda și se vor pune la dispoziția adversarilor lor, așa cum au făcut soldații încă din timpuri imemoriale." Câtă vreme dură acest schimb mental de idei cu duplicatul său Gosseyn, el continuase să meargă alături de bărbatul cel uscățiv. Acum, Gosseyn îi aruncă o privire, întrebându-se dacă remarcase tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că unchi-său e ambasador) sau poate avea ceva împotriva spirtului pe care-l foloseam pe post de after-shave; scuipase și mă îmbrâncise repede, după care continuase să se bucure de unul singur. Alerga și fâlfâia din brațe, țipând la adversari cu vocea lui pițigăiată: „Sigani prosti! La mine cur pupi!“. Lucrurile s-au complicat brusc în momentul când, în afară de noi, echipa din „Ioanid“ a devenit la rândul ei nerăbdătoare să-și exprime recunoștința. Probabil că bănuiseră că or să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nemiloasă. Trăiam în plin capitalism cerebral, colonizat de propriile mele gânduri imperialiste: fiecare dorea să ocupe cât mai mult spațiu, să se extindă prin artere și capilare și, într-un final glorios, să pună stăpânire pe rezervele neuronale ale adversarului. Nimeni nu observa ce se petrece acolo, în economia subterană a creierului, printre giganții contradictorii ai acțiunilor mele viitoare. Nici eu nu știam cine controla bursa lor variabilă, gândurile fluctuau în ritmul ofertelor electrochimice, se licita incontinuu, zgomotos, frenetic; deciziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-am gândit chiar așa atunci, dar ceva s-a mișcat în creier, suficient de ascuțit ca să țin minte. Fugisem pe depou, la fotbal cu durii cartierului: Relu (vecinul de la colț; făcea lupte greco-romane), Doru (care îi fracturase piciorul unui adversar, în timpul unui meci), Inginerul (un muncitor oarecare de la vagoane, care chiulea din tură; se umfla-n pene când noi, copiii, îi strigam: „Pase! Pase, inginere!“), Dux (handbalist la „Steaua“; numele lui îmi amintea de cărticelele din seria Aventurile submarinului Dox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
porridge-ului, vremea urâtă sau politica imperialistă a Majestății Sale. Dimpotrivă, a fost provocată de-un amănunt mai degrabă anecdotic: fuga verișoarei Emma Maria Frieda von Richthofen cu scriitorul britanic D.H. Lawrence. De atunci, de fiecare dată când își doboară adversarii, Manfred von Richthofen coboară din avion și lasă un buchet de trandafiri roșii pe aripile ciuruite, înainte de-a colecta plăcuța aparatului dușman și a-și nota numele pilotului într-un carnețel. „Poate măcar așa voi spăla rușinea familiei...“, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sparte din Dorobanți. Gloanțele din fațada Bibliotecii Centrale Universitare și crucile de la sala „Dalles“ (pe care studenții mei o confundau voios cu lumea fraților Ewing, zicându-i mereu „Dallas“) nu-și găseau cauza, nu le puteai racorda la nimic concret: adversarul fusese rapid, necruțător, și, mai ales, invizibil. O mie și ceva de oameni muriseră în 72 de ore, și nimeni nu știa de ce. După 16 ani, același lucru: tot nimic. Era ca și cum trăiai bine-mersi cu un picior tăiat, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imperativă. De fiecare dată discursul politic așteaptă o reacție, el cere un răspuns, o acțiune, chiar și atunci când nu o face explicit. În sfârșit, substratul polemic trimite la ideea că orice emitent de discurs politic are de fiecare dată un adversar față de care trebuie să ia atitudine. În cadrul discursului politic, scena de producere este dată de instituțiile politice, determinate în sens larg, ca organizații interesate de putere (entități centrale și locale), iar suportul discursiv este dat de comunicarea directă și de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
lor sunt decizii care depind de cel care inițiază acțiunea de comunicare. Dacă interesul acestuia este să obțină prin denaturare adeziune la o idee, atunci va asocia ideea cu note pozitive, iar pe cele negative le va transfera în partea adversarilor ideii. Adeziunea se poate produce inconștient, prin simpla asociere a unor imagini determinate de cuvânt unor realități. În acest sens, John Van Cuilenburg vorbește despre strategie semantică, un concept care asumă faptul că opțiunile terminologice sunt dictate de o intenție
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
de vedere avansat de partea adversă" sofismele reprezentării punctelor de vedere; "nici o parte nu poate apăra punctul său de vedere decât avansând argumente cu privire la acest punct de vedere" sofismele de apărare; "nici o parte nu trebuie să atribuie în mod abuziv adversarului o premisă implicită; ea nu trebuie să respingă o premisă dacă aceasta este subînțeleasă" sofismele premiselor implicite; "nici o parte angajată într-o discuție critică nu poate să prezinte o premisă ca acceptată dacă ea nu este ca atare și nu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
mai adecvată și cât mai pertinentă posibil"sofismele de limbaj. Încălcarea regulilor discuției critice se poate face cu intenție manipulatorie pentru că, în acest fel, se realizează cu totul alt scop decât cel de a comunica. Se vizează înfrângerea discursivă a adversarului, umilirea lui, afirmarea superiorității locutorului. Ne vom opri la prima regulă: "partenerii nu trebuie să împiedice exprimarea sau punerea la îndoială a punctelor de vedere". Încălcarea acestei reguli conduce la sofismele de confruntare, care constau în manifestări precum: "interzicerea prezentării
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
întregului popor". În plus, se utilizează și sofismul autorității, plasându-se articolul sub motto-ul lui Octavian Paler, "Traian Băsescu este orice altceva, numai președinte de stat nu. E un mare demagog". În condițiile în care Paler era un cunoscut adversar al președintelui, utilizarea numelui și a prestigiului acestuia în revista România Mare conduce la o dublă inducere în eroare: pe linia sofismului autorității și pe linia creșterii credibilității articolului și revistei, în condițiile în care Paler a fost un adversar
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
adversar al președintelui, utilizarea numelui și a prestigiului acestuia în revista România Mare conduce la o dublă inducere în eroare: pe linia sofismului autorității și pe linia creșterii credibilității articolului și revistei, în condițiile în care Paler a fost un adversar notabil și al manifestărilor din România Mare. IV.1.4. Abandonarea caracterului de acceptabilitate Acceptabilitatea trimite la necesitatea ca un text să utilizeze argumente admise în comunitatea respectivă, și, în plus, să fie coeziv și coerent semantic. Există situații în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
situații care ar putea afecta pe inițiator. Introducerea de teme false se deosebește de minciună. Dacă minciuna proferează enunțuri în contradicție cu realitatea, inventarea construiește realitatea pe care o prezintă. Astfel, se poate scoate un dosar de securitate al unui adversar politic, pentru a abate atenția de la creșterea prețului la gazele naturale. O modalitate, mult mai onestă, deși nu lipsită de riscuri de manipulare, este cea a revistei Academia Cațavencu de a îmbina corectitudinea jurnalistică cu existența unor știri volatile sau
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
lipsei caracterului de obiectivitate a opiniilor acestuia, prezentăm un fragment dintr-un astfel de material. " Nu sunt naiv, cunosc duritatea vieții publice. Știu că loviturile sub centură, piedicile, manevrele de orice fel există. Sunt chiar gata să accept că unii adversari, chiar "prieteni", abia așteaptă să profite de punctele sensibile. Exact asta s-a făcut, fără pudoare și fără vreo limită, cu viața mea privată. Nu este un lucru prea elegant. S-ar fi putut trece peste, dar asta-i situația
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Numai că el este un discurs partizan, non-obiectiv, favorabil sieși, prin care delegitimează anumite acuze penale la adresa sa, cele legate de "scandalul termopanelor". Textul este discurs politic întrucât este partizan (susține punctul propriu de vedere), polemic (trimite la acuze aduse adversarului său politic, Traian Băsescu), cu o tonalitate imperativă ("nu trebuie să banalizăm", "să închidem ochii", "să tolerăm practici mizere", ca acelea care îl vizează pe Adrian Năstase), într-un limbaj ambiguu 162 (însăși manifestarea ca om politic sub mantia editorialului
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]