12,606 matches
-
și deschise dosarul. Pe prima copertă, cu litere roșii, era tipărit: „Foster, Michael, n. 09/28/64, SSN 651 43 1054“. Îl deschise și văzu, atașată pe interiorul primei coperte, o copie xerox a unei fotografii. Contururile acelea precise În alb și negru nu aveau nici o legătură cu fața Îngălbenită a morții pe care o văzuse Brunetti pe malul canalului cu o zi În urmă. Înăuntrul dosarului se aflau două pagini dactilografiate care spuneau că sergentul Foster lucra pentru Biroul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Flori galbene de plastic stăteau În fața statuii de ipsos a Fecioarei Maria; mileuri ovale, dreptunghiulare și rotunde acopereau toate suprafețele; peste ele stăteau șiruri de fotografii de familie, În toate apărând Peppino: Peppino Îmbrăcat ca un mic marinar, Peppino În albul strălucitor al primei sale Împărtășanii, Peppino stând În spinarea unui măgar, rânjind cu Înfrigurare. În toate fotografiile, urechile uriașe ale copilului erau vizibile, făcându-l să arate aproape ca un personaj de desen animat. Într-un colț se găsea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a ploii. Cântă ploaia și cântă oceanele de ploaie de deasupra. Floare cu floare, iarbă cu iarbă, firicel de apă cu firicel de apă împrăștie dinlăuntrul lor recolta abundentă ce urcă mai apoi spre un cer ce le întâmpină cu alb pufos de nori. E cer, e soare, e nor... totul e nor acum, într-o contopire perfectă de picuri străvezii. Milioane de nori ce-mi plouă în mine oceanul de primăveri, de toamnă, de ierni și veri, într-o curgere
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
gura sobei, cu plăcinte, într-un sat din Banat, că prietenii și prietenele viețuiesc într-o eternă frenezie a adolescenței rebele. Când m-am întors de la Iași cu o diplomă, m-au primit cu toții cu și mai multă bucurie. Frumusețea albului era tot acolo, bunica mă aștepta la rându i răbdătoare, iar prietenii adevărați mă invitau să gust din bucuriile cotidiene comprimate. Nimic nu se schimbase. Poate doar eu, conștientă că reușita presupune efort, că victoria aduce și suferință, nu doar
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
să cultive alteritatea. Dacă aș fi fost o pată gri pe pătura cenușie a lumii, aș fi zis: am fost acolo, le-am văzut pe toate, le iubesc, aș da orice să le revăd. Cerneala cu miros pătrunzător de copilărie, albul mat al hârtiei îmi oferă reflexii, roșii, albastre, albe, verzi, galbene, negre, îmi oferă darul de a încerca măcar să-mi cultiv diferența. Umblu cu ochii deschiși, urechile ciulite, inima împăcată, zâmbetul pe buze și firea în lumea ei, creionând un
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
aramă și una de aur. Am luat cheile și am început să caut ușile pe care trebuiau să le deschidă. Cheia de argint se potrivea la o ușă pe care scria mare „M”. Înăuntru era o grădină fermecată, toată în alb și negru. Florile erau mari și albe, iar trunchiurile negre ale copacilor se conturau frumos sub crengile argintii. Cheia de aramă se potrivea la ușa pe care era desenată litera „A”. Când am deschis-o, am zărit cu uimire o
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
prezentate în paginile lor locuiau pe domenii rurale, înconjurate de parcuri. Nicăieri nu vedeai nici un zgârie-nori și nici un cablu întins pe deasupra capului. Familia din Harpers & Queen stătea în fața unui vast conac, vopsit crem. Pe acest fond, membrii familiei, îmbrăcați în alb și cu plete de un blond strălucitor, abia dacă se mai vedeau. — Viața la țară! declara entuziasmat tatăl, lordul Fairbourne, care era cel mai arătos aristocrat din câți văzuse Amanda de când se știa. Soția lui, a observat acră Amanda, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să i-o dovedească lui Neil, Hugo nu era încă foarte sigur. La o privire inițială, își închipuise că pereții dormitorului erau de un maro profund și bogat. Asta până când lumina unui spot căzuse pe ei, scoțând la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice, impregnate în zidul unde ocupanții anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Probabil că mi-a scăpat. Laura s-a întors și i-a făcut semn s-o urmeze printr-un hol unde un Boeing 747 ar fi putut să parcheze confortabil. Destinația era o bucătărie plină de spoturi luminoase, de un alb orbitor, strălucind din cauza numeroaselor suprafețe metalice. Hugo s-a gândit că arată mai curând a sală de operații pe cord decât a spațiu în care să mănânci și să-ți întreții oaspeții. Hugo s-a uitat împrejur cât a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
terminat de urcat, nu se mai vedea nici urmă de Laura. —Laura? a strigat el. —Vino să mă găsești! s-a auzit răspunsul rostit pe un ton provocator. Hugo s-a luat după voce, mergând pe un coridor vopsit în alb și acoperit cu un covor crem, din care se deschideau vreo șase uși identice: toate erau albe și mari și aveau câte un glob Perspex pe post de clanță. Numai una dintre uși era întredeschisă. —Laura? a repetat el în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dat seama că nu exista decât o singură soluție. Și-a scos haina și cravata. —Uite, i-a zis el lui Alice punându-i-le în brațe. Ține-le un minut, te rog. Apoi a sărit peste gărdulețul vopsit în alb din capătul aleii și s-a aruncat în iarba care șerpuia de-a lungul râului. Hugo abia mai zărea ceva din pricina luminii din ce în ce mai scăzute, dar în apă, undeva în fața lui, o pată mică de roz îi confirma că ținea pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
poate și că picioarele vor abandona brusc alergarea, obligându-l să se prăbușească în genunchi - se și văzu cu ei juliți, ca în copilărie - observă chiar în fața lui o casă de bilete. O casă de bilete din lemn, vopsită în alb, pe o alee lungă, străjuită de trandafiri roșii. Vânzătorul avea o uniformă albastră, prăfuită pe umeri, și o șapcă cu cozoroc pe care scria Toate drumurile duc aici... Aici? Unde, aici?, se întrebă înainte de a se spijini în coate de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
când cald, când rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de la Afrodita , și parfumul de la Dionysos . Este simbolul dragostei, expresie pură a iubirii pasionale...!” se înflăcără Iorgu în explicații. ”- Și, liliacul roz, pe care mi l-ai oferit, ce simbolizează ?!” ” - Dragoste... dragoste curată !” murmură el timid. Ea roși toată, până în albul ochilor. Apoi, vorbiră despre influența culorii, care guvernează zodia fiecăruia... despre zodii... Ea râse cu poftă când Iorgu i-a explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa, dintr-o vorbă in alta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
încântătoare. ”- Pentru aniversarea ta... Pentru cei... de ani pe care îi împlinești !” El o privi emoționat, era de-a dreptul fermecătoare. După o clipă continuă glumind. - Pentru tine, Fată... Pentru Calea Lactee... Pentru Andromeda si Cassiopeea! ” Ea se îmbujora toată, până în albul ochilor. ”- As dori să-ți fac un dar, zise ea, un dar mare, însă n-am mare lucru de dăruit, în afară de dragostea mea, pe care timpul n-o va sterge!” si-l îmbrățisa cu ochii în lacrimi, întizându-i buzele ei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un tractor, au venit cu plugușorul și la Frusina, au intrat în curte și au tras o brazdă de la un capăt la altul al curții. Frusinei nu i-a plăcut lucrul acesta pentru că brazda a fost făcută adânc și tot albul zăpezii a fost întinat cu glodurile din arătură, astfel că bătătura arăta cam dezolant. Băieții au intrat în casă și au fost serviți cu câte un pahar cu vin, prăjituri și pentru că obiceiul era ca să le dea, pe lângă bani, produse
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
frumos, cu zâmbetul lui obișnuit pe buze ce îi dezvelea o dantură albă, perfectă, cu ochii lui negri, pătrunzători, părul dat într-o parte, părea ca un Făt- Frumos. Îi adusese un buchet de trandafiri de culoare roz și unul alb, în mijloc. Buchetul arăta diafan ca și Frusina care era îmbrăcată într-o rochie roz, din mătase naturală, strânsă în corset și apoi largă, care, la adierea vântului de vară, se unduia ca un val de mare. Cu părul castaniu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și se depusese un strat destul de mare de zăpadă. Era un soare cu dinți iar zăpada strălucea în bătaia razelor, ici, colo, ca niște bănuți din aur. Petre venise să o ia cu sania trasă de doi cai frumoși; unul alb și altul de culoare maro, cu zurgălăi la gâtul lor. Era îmbrăcat cu un costum negru iar pe deasupra cu un cojoc trei sferturi de culoare bej cu guler din blană de oaie, de culoare albă iar pe cap o palărie
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prin fața curților oamenilor; o curățenie lună, de primăvară. Gardurile vopsite, pomii fructiferi dați cu var pe trunchiuri, vița de vie tăiată și pusă pe araci, aleile curate și delimitate cu pietricele, și ele, la rândul lor, date cu var iar albul lor împreună cu albul pomilor înfloriți dădeau o notă de curățenie dumnezeiască. Era duminică. De la biserică, Frusina merse ca de obicei, la cimitir. În drumul spre cimitir se întâlni cu doctorul veterinar care mergea la mormântul soției cu un buchet
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
curățenie lună, de primăvară. Gardurile vopsite, pomii fructiferi dați cu var pe trunchiuri, vița de vie tăiată și pusă pe araci, aleile curate și delimitate cu pietricele, și ele, la rândul lor, date cu var iar albul lor împreună cu albul pomilor înfloriți dădeau o notă de curățenie dumnezeiască. Era duminică. De la biserică, Frusina merse ca de obicei, la cimitir. În drumul spre cimitir se întâlni cu doctorul veterinar care mergea la mormântul soției cu un buchet de flori de primăvară
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
într-o misiune la Pistoia pe 23 iulie 1501, la o zi după spânzurarea lui Rinaldeschi. 188 Ms: "existens" schimbat în "existeret". 189 Anulat "ut". 190 Ms: "dictus". 191 Anulat: "cons[uetudines?]..." 192 Ms: "subspenso". 193 Ms.: "menata" 194 În alb în ms. 195 În alb în ms. 196 "Palatul Căpitanului": Palatul Podestà mai era cunoscut și drept Palatul Căpitanului sau Borgello. 197 Anulat: "preg[hiere?]...". 198 Anulat: "del". 199 Ms: "va". 200 În mod normal doar pagina din dreapta a unei
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
pe 23 iulie 1501, la o zi după spânzurarea lui Rinaldeschi. 188 Ms: "existens" schimbat în "existeret". 189 Anulat "ut". 190 Ms: "dictus". 191 Anulat: "cons[uetudines?]..." 192 Ms: "subspenso". 193 Ms.: "menata" 194 În alb în ms. 195 În alb în ms. 196 "Palatul Căpitanului": Palatul Podestà mai era cunoscut și drept Palatul Căpitanului sau Borgello. 197 Anulat: "preg[hiere?]...". 198 Anulat: "del". 199 Ms: "va". 200 În mod normal doar pagina din dreapta a unei cărți deschise era numerotata. În
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
folosirea lui carte (literar, "pagini" la plural) se referă la ambele pagini, din stânga și din dreapta. 201 Execuția lui Rinaldeschi trebuie să fi fost a patru sute treizecea în lista din care acesta a fost copiat. 202 Lipsea în ms. 203 În alb în ms. 204 Anulat: "birri vicini". 205 ms: "aberighi". 206 ms deteriorat. 207 În mod evident aceste plăți au fost copiate și legate prin referințe de un set de registre de "construcție" altădată păstrate în același registru într-o secțiune
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
lipsește acum. 208 Arhitectul Baccio d'Agnolo este numit "sculptor în lemn" (legnaiuolus). "Baccio" este varianta prescurtata de la Bartolomeo. 209 În Florența pentru a număra voturile se foloseau în mod normal boabe de fasole, cele negre fiind afirmative și cele albe negative. 210 Arhitectul Antonio da Sân Gallo cel Bătrân lucra atunci cu Baccio d'Agnolo la catedrala florentina. Era cu nouă ani mai în vârstă decât Baccio. 211 Aceasta este interpretarea dată de Del Migliore frazei "ebbe due ore di
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
lucruri importante, la nimic În special, Încercând să vorbesc cât mai puțin posibil, căci iarna, dacă ai chef, poți să taci toată ziua, fărĂ ca nimeni să bage de seamă, și chiar să-ți schimbi, ca și animalele pădurii, blana În alb. mă gândeam cu groază că din cauza ninsorii nici trenurile spre București nu vor mai circula și vom fi nevoiți să rămânem Împreună tocmai acum, când era atât de liniște afară și puteam să mă bucur de zăpada neatinsă. El a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]