13,186 matches
-
vreme rea... Magnolia e altceva... face bătrînul un gest larg cu brațele, privind îndelung spre stele; magnolia e ca femeia; toate Anele tinereții mele au fost magnolii... Gata, fugi, că-i tîrziu. Noapte bună, moș Toadere! îi spun. Pornesc pe aleea dintre sere, sub privirea calmă a cîinelui, care a înțeles că sînt un prieten de-al bătrînului și nu mă mai latră. Merg încet, cu grijă, să nu deranjez tăcerea. Noaptea e senină, vremea s-a liniștit, iar zgomotul înfundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aer detașat. Da, aici e. Intră în curte. Am fost de multe ori acasă la Suze până acum, dar de fiecare dată sunt surprinsă cât de impunător e totul. Pornim pe un bulevard larg mărginit de copaci și ajungem la aleea cu pietriș din fața casei. Clădirea e imensă și cenușie și pare să aibă o mie de secole; la intrare are stâlpi și e acoperită de iederă. — Frumoasă casă, spune Luke în timp ce ne îndreptăm spre intrare. Câți ani are? — Habar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu peluze care pornesc din spatele casei, spre un pâlc de cedri și un lac, în care Suze era să se înece când avea trei ani. În stânga e și o grădină de trandafiri protejată de ziduri, toată numai straturi de flori, alei cu pietriș și garduri vii, și ăsta e locul în care Tarquin a cerut-o de nevastă pe Suze. (Se pare că chiar a pus un genunchi pe pământ și, când s-a ridicat, avea pietriș lipit de pantaloni. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
La ce număr? — 43. E casa de acolo, spun. Cea cu baloane, stegulețe și... serpentine argintii în copaci... La naiba. Arată ca la bâlci. În castanul de la intrare e un bărbat care se chinuie să bage becuri printre crengi, pe aleea din fața casei e parcată o dubiță albă și mai multe femei în uniforme cu dungi albe și verzi intră și ies din casă. — Par să vă aștepte, oricum, zice Danny. Ce-ai? — Nimic, spun și - e ridicol, dar îmi tremură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu mai protestează nimeni din dragoste? Nici un sens giratoriu, nimic? Nu! zic. Nu mai e nimic. Haidem odată! Când ajungem la biserică, clopotele sună, soarele strălucește și câțiva invitați întârziați se grăbesc să intre. Tom deschide portiera și dispare pe alee fără măcar să mai arunce o privire în urmă, în timp ce eu îmi flutur trena, în admirația trecătorilor. Doamne, ce amuzant e să fii mireasă. O să-mi fie dor de chestia asta. — Gata? zice tati, dându-mi buchetul. — Cred că da. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
venind să mă îmbrățișeze. Ne-am hotărât brusc că trebuie neapărat să vedem când te măriți. — De-adevăratelea, spune Michael în urechea mea. Îmi scot pălăria în fața ta, Becky. Când ei dispar în biserică, tati și cu mine pornim pe alee spre terasa unde ne așteaptă cu nerăbdare Suze. E îmbrăcată într-o rochie albastru-argintie și Ernie e în brațele ei, într-un costum asortat. Trag cu ochiul în biserică și văd acolo chipurile tuturor celor din familia mea, ale tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Republik / Rathaus] ”> Multe salutări! Pregătește butia, căci plec la Weimar! Eusebiu Camilar </citation> (30) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc=”Weimar” data =”16. V. [1]965” desc=”[Vedere din Weimar: Goethehaus; Goethe u. Schillerdenkmal Schloss m. Bastille; Schillerhaus] ”> O amintire de pe aleile Weimarului. Eusebiu Camilar </citation> (31) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc=”Weimar” data =”16. V. [1]965” desc=”[Vedere: Deutscher Schäferhund] ”> Salve! Salve! Salve! Eusebiu Camilar </citation> (32) <citation author=”Eusebiu Camilar” data =”17. V. [1]965” desc=”[Vedere: Romisches Haus
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de aceasta, întrucît eu mi-am spus cuvîntul în felul meu despre Ibrăileanu. III. Pe lîngă exemplarul dumitale mai pun unul pentru biblioteca Institutului ca să ia și studenții cunoștință de cartea aceasta. Al D-tale cu toată considerația, I.D. Lăudat Aleea Copou nr. 1, Iași </citation> (2) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”25.XII.1966”> Dragă tovarășe Călin, Îți adresez aceste cuvinte de mulțumire, pentru aprecierile din articolul D-tale despre lucrarea mea, nu dintr-o datorie elementară, care
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mihai I de pe tronul Înaintașilor săi și trimiterea acestuia În exil, a permis noilor stăpâni instalarea În fostul Palat regal dar și În celelalte locații ale vechiului regim. O altă mare „grijă” a fost aceea a schimbării numelor străzilor, bulevardelor, aleilor, stradelelor, parcurilor, etc. dar și a morilor, preselor de ulei, daracelor și a cine mai știe ce alte „Întreprinderi” private ce fuseseră trecute În proprietatea statului fără nicio despăgubire, conform Legii 119/11 iunie 1948. În anul 1964, distanțarea comuniștilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
veșnica stea În cinci colțuri ale unor scribi de curte. Iată o strofă care nu i-a plăcut deloc viitorului co-autor al „Cronicii Vasluiului”: „În noaptea tristă care ne desparte,/ străjeri ai viselor pierdute,/ mai dăinuie și astăzi teii/ boltind aleile știute./ Și peste-al amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști” care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
surfing, din cauza curenților puternici. Plaja Albă se extinde în Parcul Național Cahuita, faimos atât pentru numărul de specii de pești și varietatea coralilor în apă, cât și pentru varietățile de păsări și animale din pădure. Locul meu favorit este o alee șerpuindă dincolo de Plaja Neagră, unde crește un copac enorm de Ylang-Ylang, cu coroana plină de flori străvezii, delicate. Aleea este scăldată în parfumul amețitor al copacului și deseori rămân magnetizată, lipită de trunchiul bătrân, uitând de scurgerea timpului. Îmi găsesc
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pești și varietatea coralilor în apă, cât și pentru varietățile de păsări și animale din pădure. Locul meu favorit este o alee șerpuindă dincolo de Plaja Neagră, unde crește un copac enorm de Ylang-Ylang, cu coroana plină de flori străvezii, delicate. Aleea este scăldată în parfumul amețitor al copacului și deseori rămân magnetizată, lipită de trunchiul bătrân, uitând de scurgerea timpului. Îmi găsesc și un animal preferat: leneșul. În principal, pentru că avem o întâlnire „față în față” în care aproape mă împiedic
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu ayahuasca „între prieteni”. Mergem cu barca vreo douăzeci de minute, urcăm un mal noroios și ajungem într-un sătuc curat și liniștit, Panacocha, cu căsuțe din lemn presărate de-a lungul unor poteci cimentate. Mergem cam cinci minute pe alei străjuite de tufișuri în culori vii și ne oprim în fața unei case din lemn, cu o portiță mititică la intrarea în curtea largă, acoperită cu iarbă și flori. Strigăm și apare Clara, o femeie înaltă, cu părul roșcat până la umeri
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
plecăm ceva mai devreme ca să aibă timp să mi arate împrejurimile. După o plimbare de un sfert de oră ajungem la centrul Takiwasi, unde intrăm printr-o poartă de piatră arcuită, impunătoare. În interior, o grădină largă, îngrijită, presărată cu alei curate și arbuști tropicali, și o casă largă, cu etaj, arhitectură europeană, diferită de majoritatea caselor peruane. Mergem în spatele casei către o maloca tipic peruană, unde, îmi explică Emile, se fac ceremoniile. Grădina se extinde cu mult în spatele casei și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de Samadhi brusc nu a mai văzut formele umane din jur ci doar forme luminoase de diverse contururi și culori. Crede că nu a fost pregătit pentru momentul respectiv deoarece s-a speriat și a început să alerge plângând pe aleile ashramului, panicat că nu mai recunoaște în ce lume trăiește. Reacțiile celor din jur au fost ca la apariția unui nebun. Udita alerga pe alei plângând, țipând și fără haine pe el și, doar povestind, văd cum fața i se
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pregătit pentru momentul respectiv deoarece s-a speriat și a început să alerge plângând pe aleile ashramului, panicat că nu mai recunoaște în ce lume trăiește. Reacțiile celor din jur au fost ca la apariția unui nebun. Udita alerga pe alei plângând, țipând și fără haine pe el și, doar povestind, văd cum fața i se contractează cu durere. Udita a continuat să alerge printre forme luminoase neumane, a încercat să se îndrepte către templul central, nu a reușit și s-
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe el și, doar povestind, văd cum fața i se contractează cu durere. Udita a continuat să alerge printre forme luminoase neumane, a încercat să se îndrepte către templul central, nu a reușit și s-a prăbușit întrun colț de alee, tremurând speriat și cerând ajutor cu bolboroseli greu de înțeles. Îmi descrie reacția celor din jur ca la vederea unui câine turbat și povestește cum, unul dintre bătrânii ashramului l-a luat într-o cameră și i-a vorbit despre
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că am ajuns cu bine și că nu-mi lipsește nimic!... Timpul zboară pe lângă mine fără alte întâmplări deosebite... Îmi amintesc de un vis deosebit ce am avut... Pe un loc întins, de o parte și de alta a unei alei se înșiruiau aliniate ordonat niște căsuțe de vacanță pentru două persoane. Cineva dirija ocuparea căsuțelor, distribuind fiecărei căsuțe câte doi bărbați ori două femei. Către capătul acestei alei, în ultima căsuță, intru liniștit cu un bărbat ca tovarăș de căsuță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Pe un loc întins, de o parte și de alta a unei alei se înșiruiau aliniate ordonat niște căsuțe de vacanță pentru două persoane. Cineva dirija ocuparea căsuțelor, distribuind fiecărei căsuțe câte doi bărbați ori două femei. Către capătul acestei alei, în ultima căsuță, intru liniștit cu un bărbat ca tovarăș de căsuță... Văd două paturi cu cearșafuri de un alb strălucitor, ni se spune să ocupăm loc, ni se dă câte o pastilă și ni se spune să înghițim pastila
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prins niciodată, ce mai! Am urcat în camion și am fugit la cazarmă. Stăteam în Pantelimon, pe Baicului, Gara de Est. Zece minute cu camionul. Fiind și duminică după-amiază, era liber traseul. Ajung, agenții erau adunați, camioanele erau scoase pe alee. "Măi, Ilioiule, te-ai uitat bine?" " Da". Am pus mâna pe telefon și am sunat la Divizie. Dumnezeu să-l odihnească, generalul Costache (atunci era colonel, era Șef de Stat major când eu eram comandant) zice: "Băi, Mirceo, alarmă de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ore, să vină cadrele, toată lumea venea. S. B.: Așteptau să le spuneți ceva. M. M.: "E alarmă de luptă?" Zic: "E alarmă de luptă, măi!" "Ce facem?" "Ce să facem? Ce scrie!" "Ce scrie?" " Mergeți la subunitate fiecare batalion avea aleea lui -, încolonați tancurile!" Erau 21 de tancuri în fiecare batalion. S. B.: În total, câte erau mobilizate, câte tancuri se mobilizau în astfel de situații? M. M.: Aveam 64 care au pornit la cheie. S. B.: Dintr-un total de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ieșean cu care am rămas prieteni toată viața (Dumnezeu să-l odihnească, a murit acum patru ani). I-am lăsat la post pe telegrafiști. Și cum veneam noi foarte relaxați și sătui, pe la ora trei a unei după-amiezi călduroase, pe aleea dintre popotă și PC auzim semnalul sonor. Zic: "Alarmă! Băi, iar ne freacă ăștia! Ce alarmă, duminica?" Stăm câteva secunde, ascultăm și ne uităm unul la altul. "Asta-i "Radu cel Frumos"!" Inițial nu ne-a venit să credem. În
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu cele pe care le văzuserăm în muzeele Athenei - scuturi antice, statuete metalice, lăncii, Hermes al lui Praxiteles și timpanele (singurele văzute) templului lui Zeus. Ceva impresionant care ne-a fascinat definitiv. Ieșind din muzeu, am luat-o agale pe aleea străjuită de arbori într-o atmosferă calmă care anunța un apus spectaculos. Ne-am cumpărat pâine, conserve de pește, vin și am mers la hotel, unde era curat, alb pe pat și aer condiționat în cameră. Am făcut duș și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori , la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic de invitați. La ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără icre negre, languste și șampanie Mumm, se arătau foarte mulțumiți de excelenta primire! Foloseam aceste acțiuni protocolare pentru a invita și câte un om de afaceri, profesor universitar sau medic, de care știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a unei "Case a Americii Latine", instituție menită să ni le apropie pe "rudele noastre" de care eram legați genetic, istoric și cultural. Ideea s-a concretizat prin alocarea unui imobil splendid, respectiv fosta vilă a lui Emil Bodnăraș de pe Aleea Primăverii. Spațiile erau generoase, dar trebuiau să prindă viață cu sprijinul ambasadelor latino-americane de la București. I-am convocat ca atare la "sediu" pe șefii de misiuni și pe atașații culturali, le-am prezentat "locația" și i-am invitat să treacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]