7,971 matches
-
Doctor H.C. al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași Stimați colegi, Vă felicit cu prilejul sărbătorii dedicate întemeierii învățământului superior electrotehnic din România Acum o sută ani Dragomir Humurzescu cunoscut fizician și savant român a orientat știința despre electricitate să alunece pe raza noii lumini, inventate pentru a pătrunde în viața noastră cotidiană. Timp de un secol electricitatea a transformat Planeta noastră într-o Perlă nocturnă, iar unda electromagnetică a pătruns în profunzimea Universului. Dragomir Humurzescu a pus bazele școlii superioare
MESAJ DE FELICITARE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Tudor Ambros () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_995]
-
comunic cu el, nu-l puteam întreba de ce are propria stare de levitație. Ființă era, întrucât norii, apele, aerul se mișcau văzând cu ochii, prin voința lor, cum se mișcă un om, cum lacrimile lui de bucurie și tristețe îi alunecă pe obraji. Pământul este totuși cel ce mă atrage, fără el levitația mea ar fi completă, m-aș înălța temerar până dincolo de stele, ca un Icar modern, fără aripi, sau cu aripi de pământ, să aibă însușirea de a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și când atinse pământul se mai rostogoli fără rost câțiva metri. Un fotbalist alergă numaidecât, în timp ce antrenorul striga: Mai repede, mai repede! Mișcă-te, mișcă-te! Sportivul trase un șut puternic spre poartă. Portarul încercă să prindă mingea, dar ea alunecă în celălalt colț al terenului. Acolo nu se afla nimeni, încât balonul se opri sfidător în iarba mare de lângă tușă. Antrenorul strigă iar: Mai repede, mai repede! Mișcă-te, mișcă-te! Dar nimeni nu se grăbea fotbaliștii se arătau obosiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o turmă de oi, ciobanul cânta la fluier. Se auzea atât de bine, încât aveam senzația plăcută că îmi cântă la ureche. Mi-am amintit atunci de păstorii din antichitate, de Dafnis și Cloe, de vechea Eladă... Teodora pășea ușor, aluneca parcă. Matei vroia să știe ce se întâmplă cu ea, dar nu îndrăznea să se apropie, îi era teamă să o atingă. Cât timp am stat acolo, continua el, am avut impresia că sunt altcineva. De atunci locul acela mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stare de inconfort plăcută. Nu rezistă până la capăt: după un timp nu prea îndelungat se apropie de fereastră, înlătură perdeaua albă cu franjuri mătăsoase și aruncă o privire discretă în piața centrală a orașului. Zăpada se depusese pretutindeni, oamenii își alunecau prudent picioarele pe ghețușul care se formase. Înaintau cu capul aplecat, ferindu-se de rafalele de vânt, cu mâinile răsfirate, de parcă mergeau pe o sârmă de la circ deasupra pământului, deasupra tuturor. Mișcările precise făceau ca ochii, privirile atente să pară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
La un colț de stradă, două femei sporovăiau într-un con de umbră, dat de un copac găunos cu frunze dese. De cum m-au văzut arătare ciudată, cu priviri înfometate și speriate au încetat mica lor bârfă somnolentă. Și-au alunecat privirile ascuțite spre mine și, în tăcere, așteptau să intru în vorbă cu ele. Ce-i cu rătăcitul ăsta pe aici? spuneau ochii lor curioși. Eu înțelegeam, mă așteptasem la asta, dar am trecut mai departe cu un aer nepăsător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
copii, să aibă grijă de tine! Mai rău era iarna, trebuia să care lemne, să-și facă focul în sobă, să meargă la magazin. Când era alunecuș se temea să nu cadă să-și rupă piciorul, maică-sa așa pățise, alunecase pe gheață în stradă, piciorul i s-a rupt din șold. După ce a zăcut o lună la pat, a murit, avea nouăzeci de ani. Până la vârsta aceea, bătrâna mai avea de trăit. Iarna, se trezea dimineața înghețată, se ridica din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în Europa cu mine, tânăr, tinerel, în Favorita, la Barcelona, în 1969! A avut un drum foarte frumos... La unul dintre spectacole, foială mare. Maestrului Patané îi ieșeau flăcări pe nări. Eu eram deja costumată, machiată. Ce se întâmplase? Martina alunecase în duș și rămăsese înțepenită de spate. Cu două ore înainte de spectacol, era aproape imposibil să găsești o Leonora. A fost adusă Elinor Ross în ultimul moment, după ce i s-a promis încă un spectacol suplimentar. Eu, de exemplu, nu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
A fost o producție senzațională. Repetam târziu și ne culcam pe la patru dimineața. Regia era de Maria Francesca Siciliani, fata Maestrului Francesco Siciliani. Aveam două zile libere și mă cheamă președintele, disperat. Marele flautist al momentului, Severino Gazzeloni, făcea duș, alunecase și își scrântise degetul mic. Împachetat, gheață, nimic. Ce să fac eu? Mă culcasem la cinci dimineața! Un recital, ceva... și cine să mă acompanieze? Era acolo, norocul nostru, și marele Sergio Perticaroli, pianist uriaș, invitat în festival. Da, dar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și democrație. Plecând de la definițiile acceptate ale conceptelor de democrație (cârmuirea prin popor, pentru popor) și liberalism (cultul individualității), el aprecia că liberalismul reprezenta temelia, dar și frâna necesară a democrației, care, încercând să aducă supremația celor mulți, risca să alunece pe panta demagogiei, transformându-se în tirania mulțimii 322. Potrivit lui Constantin Banu, fruntaș georgist din organizația județului Iași, fost ministru al Cultelor, în timpul guvernării PNL din perioada 1922-1926, adaptarea ideologiilor 323 la realitățile zilnice era reclamată ca formă de manifestare
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
îndrumare economică și socială, care o cuprinde și o depășește. El este temelia democrației; democrația nu se poate dezvolta fără el, dar el este și frâna necesară a democrației. Pentru că democrația, încercând să aducă supremația celor mulți, riscă adesea să alunece pe pantele periculoase ale demagogiei și de multe ori ea devine o tiranie a mulțimii, o înăbușire a procesului firesc de selecțiune umană, care rămâne caracteristica esențială și permanentă a ideii liberale. Obiecțiuni privind rostul liberalismului în țara noastră: prima
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
grădină, în șifonier, acasă, lângă pătuțul cu plasă, în șuvoiul râului, iar mai târziu în sălile de cinema), deși nu ascund nici cele mai naturaliste detalii, cele două capitole din Memoriile lui Negoițescu sunt atât de bine scrise, încât nu alunecă nici un moment în vulgaritate și obscen. Un amestec de basm, de naivitate, de voioșie, de umor, de mitologie și de eroism fac literatură pură din scenele cele mai brutale. Copilul este, încă din cele mai vechi amintiri, unul voluntar, rău
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe frunte. Datorită extraordinarei ei vitalități, comparabilă ca element de bază celei a veșnic sănătosului ei soț, și-a permis chiar în pragul morții, chinuită de cancer, să mai suporte o fractură de mână și să mai poarte o dată ghips: alunecase și a căzut, în grădină, când stropea florile. Ultima clasă primară am terminat-o tot la Cluj, la o școală de pe strada Paris, în apropiere de casa bunicilor, de pe strada General Poetaș, unde ne-am instalat și noi. Tatălui meu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mult sau mai puțin instalați în certitudinile comode ale acrelii, toți, resemnați să accepte corupția noastră radicală, pe care nu dau semne că ar vrea s-o corecteze și nici măcar să deschidă vorba despre ea. Încă un pas și ar aluneca în cinism, într-o dezabuzare fără scrupule. Pasul acesta avea să fie făcut de Talleyrand care, prin forma sa de spirit, se înrudea cu La Rochefoucauld și cu Chamfort, totuși cu această diferență notabilă că, neajungându-i să reflecteze asupra
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
noștri pentru a putea să cumpărăm mult, să stârnim dorințele lor pentru produse de bună calitate și solideă Dar bag de seamă că mă rătăcesc în domeniul vast și cam arid al economiei politice. Dacă această digresiune, spre care am alunecat pe nesimțite vorbind de înnoirile modei și de frivolități, nu va părea prea nelalocul ei, aceasta va fi dovada că moravurile sunt un întreg în care totul depinde de totul. Să ne întoarcem la cea care este subiectul acestui articol
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să captiveze și să dea pâine, circ și basm (iubire și promisiunea de viață eternă). Ceea ce ineviatbil o să fie distrus este rasa umană. Omul are să fie ras de pe fața pământului. Dintr-o jonglerie cu convențiile povestirii (în Modernism) trans-romanul a alunecat într-un tragism sumbru. Mulți romancieri de la acest început de mileniu au sentimentul că trăiesc sub semnul unei iminente nenororciri planetare. Apocalipsa bântuie trans-romanul. Tragismul e semnul distopiei și e lucru știut că romanul Desperado este în esență distopic. Povara
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bănuită de la bun început. Opera își creează de la primele fraze un orizont de așteptare, care, în ce privește acțiunea, poate fi numit derutarea cronologiei. Fie că avem de-a face cu o narațiune la persoana întâia sau la persoana a treia, istoria alunecă inevitabil către autobiografia personajului narator. În mod repetat, fie că e vorba de Doris Lessing, David Lodge, Martin Amis, istoria recurge la povestirea unei vieți ca tipar de narare. Nu mai multe vieți de importanță egală, ca în arhitectura impresionantă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ne propune lectura ca mnemotehnică. Romanul Desperado ne antrenează puterea de a activa un cuvânt peste care am trecut razant și care, un capitol mai târziu, se dovedește cheia unui incident altfel inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de înduioșare. Autorul Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că descrierea vieții fizice câștigă în exactitatea redării până ce e pe punctul de a friza vulgaritatea, sinceritatea absolută e o manieră
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în carte, sunt persoanje literare ori ființe vii? Delimitarea prezent-trecut e un indiciu care separă între ei pe autorii Desperado de cei ai manierelor anterioare. James, Woolf, Joyce, Eliot, Conrad, și cu atât mai mult Dickens, Galsworthy, știu precis când alunecă în trecut și prezentul operei are puterea să înainteze, fie chiar și cu pași mici, încărcat de amintiri. Pe scurt, se întâmplă ceva în prezent. Cu autorii Desperado avem două căi: fie se întâmplă ceva, dar cu mare ironie narațiunea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spulberate, răsucite, la polul opus tradiției de douăzeci de secole de literatură), ori, și mai derutant, de stil. Dacă intriga, personajele și cronologia reușeau să se regrupeze în mintea cititorului după vechile tipare de îndată se încheia lectura, stilul a alunecat primejdios în lirism, îngreunând înțelegerea, și putem afirma că romanul a suferit de boala cuvântului. Trăsăturile unui roman cum ar fi Ulysses sau Mrs. Dalloway sunt: arhitectura întortocheată a amintirilor, emoțiilor și asocierilor verbale, temeinic susținută de o intenție ascunsă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Yard. Amândoi se numesc Nick și au un ajutor pe nume Walter. Un capitol din două e despre Dyer și poveștile lui de taină. Restul (începând cu partea a doua, capitolul 6) îl prezintă pe Hawksmoor descifrând misterele trecutului și alunecând lent în ele. La început, alternanța trecut -prezent (la cel puțin două sute șaptezeci de ani distanță) e năucitoare. Treptat începem să ne amintim leimotive (nu suntem departe de tehnica motivelor reluate, din The Waste Land de T.S. Eliot) și ne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interferate, la fel ca Julian Barnes în Papagalul lui Flaubert, Ackroyd amestecă narațiunea cu istoria literară. Unicul personaj care narează la persoana întâia este de fapt chiar miezul misterului: e vorba de Chatterton însuși. Pe măsură ce istoria lui se clarifică, el alunecă lent către persoana a treia și, voit ori involuntar, autorul iese în față. Avem de-a face cu o carte oarecum deprimantă, despre tot soiul de morți: de la sinuciderea involuntară a lui Chatterton (un tratament menit inițial să-l vindece
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gen în sine. Capitolele fără soț (ultimul e nouăsprezece) sunt scrise la persoana întâia, de către Timothy Harcombe. Ele își relatează viața pe scurt și acumulează mister după mister. Capitolele cu soț cuprind visele lui Tim în clipe de transă, când alunecă în trecut, muzică, literatură, pictură veche. Unul este un poem despre scriitori de demult, altul o prelegere de compoziție muzicală, altul dezvăluie tainele picturii. Aceste capitole cu soț au uneori lungimi care pot apărea inutile intrigii, dar intriga acestui roman
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ghicește viitorul prin astrologie și tarot. I se spune magicianul. Suntem în anul 1930. Clement Harcombe "părea golit de parcă îl săpase pe dinăuntru trecerea vremii". Tim îi dă din puterea lui. Are tot atunci un vis înspăimântător despre nebunie, când alunecă într-o gravură de Hogarth reprezentând casa de nebuni. Lecția de pictură demonstrează că există armonie și în nenorocire, iar muzica înțelegerii însoțește fiecare clipă de viață. Visul se încheie cu exclamația, " Fericit priceputul născocitor!", care ne duce cu gândul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]