28,520 matches
-
clar, o vedetă pop. Ce păcat! Așa cum nimeni nu părea desprins din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mare păcat! De fapt, alcoolicii păreau foarte prietenoși. S-au agitat grozav ca să-mi facă loc la masă. Privind încăperea aceea în amănunt, am descoperit că era surprinzător de lipsită de orice strălucire. Deși exista posibilitatea ca decoratorul să fi folosit pereții de un galben lucios, specific instituțiilor de stat, într-un sens ironic cu tușe postmoderne. Și, desigur, linoleumul era din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de gând să-l revăd pe Luke. Nu mi-aș mai fi spălat niciodată rușinea. împreună cu Brigit am disecat situația. însă nu era deloc una din disecțiile alea delicioase când ne înfioram de plăcere rememorând clipele de extaz, descriam în amănunt experiențele noastre sexuale sau calculam lungimea penisului partenerului cu ajutorul unor diagrame. Discuția aia a fost mai curând o încercare de estimare a pagubelor. Crezi că l-a văzut cineva sărutându-mă? am întrebat-o pe Brigit. O grămadă de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întunecându-se, după care a scos un chicot ciudat. MAMA Mia. MAMA MAMA Mia. Ha! Ha! N-ar fi trebuit să-i povestesc despre noaptea petrecută cu Daryl, mi-am dat seama îngrozită. Acum c-o luase razna pe câmpii, amănuntele alea ar fi putut deveni foarte periculoase. Brigit și-a băgat degetul mare în gură și și-a apropiat fața - mult prea mult - de Daryl. După care a repetat, cu subînțeles: —Mama. Am râs din nou, în felul ăla straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că fusese la La Goulue cu Coral. Îi părea rău că nu-mi spusese. Nu vrusese decât să-i anunțe personal logodna - simțise că-i datora acest gest - dar nu era nimic între ei. Nu vrusese să mă supere cu amănuntul ăsta, de vreme ce nu însemna nimic, iar, în ultima vreme, eu părusem destul de tensionată. I-am spus că-l credeam. Trebuia să-l cred. Nu aveam destulă energie ca să pun și alte întrebări, ca să fac investigații, ca să port discuții și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să sugerați, măcar pentru o clipă, că Henry Wilt ar avea ceva de-a face cu... începu directorul-adjunct, dar apoi se opri și studie expresia de pe chipul inspectorului. Era una de o neutralitate rău-prevestitoare. Aș prefera să nu intru în amănunte, zise inspectorul Flint, și am face mult mai bine dacă nu ne-am pripi cu concluziile. Directorul-adjunct puse mâna pe telefon. — Doriți să vină până la... ăăă... la dubiță? întrebă el. Inspectorul Flint clătină din cap. — Am vrea ca totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unde se înfundă în fotoliu și încercă să gândească. 13 La Colegiul Tehnic, sergentul Yates stătea pe un scaun, în biroul domnului Morris. — Regret că sunt nevoit să vă deranjez din nou, spuse el, dar mai avem nevoie de unele amănunte legate de colegul dumneavoastră Wilt. Șeful Catedrei de Studii Liberale își ridică privirea de pe orar, cu o expresie hăituită. Dusese o luptă disperată încercând să găsească pe cineva care să preia anul IV Zidari. Price nu voise s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avut chef acesta din urmă, numai să nu mai fie nevoit să preia el afurisiții ăia de zidari. — Cu cea mai mare plăcere, zise el, etalând o cordialitate ce contrasta ciudat cu privirea hăituită din ochii lui. Ce fel de amănunte ați vrea să aflați? — Doar o impresie generală asupra omului, domnule, zise sergentul. Ați observat ceva neobișnuit la el? — Neobișnuit? Domnul Morris se gândi o clipă. în afară de disponibilitatea lui Wilt de a preda an de an la cele mai îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că făcuse bine menționând acest fapt. Polițiștii nu erau extraordinar de sensibili la acele distincții subtile ale gustului literar care constituiau definiția pe care o dădea el inteligenței. Sper că n-am spus ceva greșit. — în nici un caz, domnule. Micile amănunte de acest gen sunt cele care ne ajută să ne creăm o imagine asupra minții unui infractor. Domnul Morris oftă. — Sunt sigur că atunci când domnul Wilt a venit la noi de la universitate, nu mi-a trecut niciodată prin cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ținut pe lângă ea aproape doisprezece ani, trebuie să fi avut ea ceva! — O, da, a avut! O să vă placă de Eva când o s-o cunoașteți. O să vă înțelegeți de minune voi doi. Amândoi aveți minți literale și o obsesie pentru amănunte nesemnificative. Sunteți în stare să transformați un mușuroi de cârtiță în ditamai Everestul! — Un mușuroi de cârtiță? Wilt, mă dezguști! zise inspectorul și părăsi încăperea. Wilt se ridică și se plimbă încolo și-ncoace prin încăpere. Obosise de atâta stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
el. Apoi sări din mașină și țâșni pe culoarul care ducea în camera de anchetă. — în ordine, Wilt, urlă el, ți-ai făcut glumița și zău c-a fost una al dracului de urâtă! Așa că acum o să uităm de toate amănuntele și-o să trecem la esența poveștii ăsteia. Wilt studie bucata de plastic zdrențuit. — Părerea mea sinceră e că arată mai bine așa, zise el. Mai naturală, dacă înțelegeți ce vreau să zic. — Tu o să arăți al dracului de natural dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de păcăleală. — Un rahat? întrebă sergentul, nesigur pe el. — Căcat, explică inspectorul Flint. Ne-a făcut-o iar! — Vreți să spuneți...? — Vreau să spun că răhățelul ăla ne-a tras iarăși pe sfoară! — Dar de unde știa despre fabrică și toate amănuntele alea de-acolo? Flint se uită disperat la sergent. — Dacă vrei să știi de ce-i o enciclopedie ambulantă, du-te și-l întreabă singur! Sergentul Yates ieși din birou și reveni după cinci minute. — întâi Carne, îl informă el enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se așteaptă: o astfel de imprudență arată că recepționerul Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, are relee speciale, nu se sperie de bietele nevroze funcționărești, e stăpân pe situație. Până una-alta, chiar de mâine, va începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crezi că astea puteau fi cuvintele lui Marcu Vancea. Un sprijin pentru „lunile mai grele care vin“, așa spusese. Niciodată n-ar fi recurs la astfel de soluții! Preliminariile expoziției anuale de vinuri îl găseau totdeauna pregătit, stăpân pe toate amănuntele. Dar chiar și în acea ciudată seară, în urmă cu două săptămâni, când îl prezentase pe acel neverosimil „asociat“, mai curând un spion și un supraveghetor care îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și în acea seară rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să dăm apă la moara clevetirilor. Degeaba se ambalează câte un ziarist să dea lovitura. Le-am spus de la început, nu vă agitați atâta, gândiți-vă bine ce scrieți, dacă vreți să apară. Atâta le-am spus, nu intru în amănunte. Statut special, atenție deosebită. Sarcina noastră, model exemplar! i-am avertizat. Nimic, nimic. Așa le-am spus și s-a adeverit. N-a apărut nimic din ce au scris! Nimic, nimic. Dar nouă, Biroului executiv, ne-au făcut mult rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
plictiseala, tot ce ura mai mult plictiseala era. Gina nu îndrăzni să se mire, așadar, de ce colegul se decisese, dintr-odată, să-l caute pe fostul vecin sau coleg sau prieten al fratelui din Argentina. Nici de ce îi povestise, cu amănunte, despre Gafton sau Marga, când toată istoria de care se pasionase brusc nu prea era dintre cele care se încredințau unei colege. Unei colege, unor colegi... Tolea pălăvrăgise deja în fața lui Gică și a lui Tirbușon despre corespondența cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai lungi. Venea acum nu numai marțea și joia, ci și sâmbăta, gata să vină zilnic, dacă Venera ar fi locuit în casa Cușa. Virtuoasa Venera păru copleșită și incomodată de evocarea trecutului, așa că profesorul schimbă subiectul. Începu să livreze amănunte despre tot ce i se întâmpla în zilele când nu se vedeau. Istorisea, vivace, poznele hazlii și vinovate petrecute la hotelul TRANZIT, explica felul cum împărțea vecinul Gafton cotele de întreținere și lumina între locatarii apartamentului, povestea despre Gina Puișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oaspete. Aștepta și cealaltă, perechea, semn că ar putea porni. Dardura prea mult așteptarea, se rotise spre dulapuri, avansă spre ușă, continuând să bodogănească. Știa că fantoma se afla în spatele său, îmbrăcată la fel ca dânsul, până în cele mai mici amănunte, gata de pornire. — Păi cum... păi cum. N-am nici pe dracu’, musiu. Numai cât să merg la întâlnire. D-aia i-am chemat pe clienții lui Bombonel. De fapt, nici că-mi pasă. Ăsta e secretul meu, nesimțirea. Nepăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzeau cuvintele... Trebuia maximă atenție, maximă concentrare. Cum ar putea nimicurile să te împotmolească, să uiți ținta... linia. Linia secretă a destinului, șoptea Irina. Leapădă frica, plictisul. Leapădă lestul zilei, artificiile umilitoare. O singură linie secretă să te însoțească. Nici un amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să fie dacă avea să se lase izgonită în exil de un tiran de două parale. Indiferent ce avea să vină, era hotărâtă să nu se dea bătută. Și, printr-un miracol, a reușit. Doctorul Weinberg mi-a dat puține amănunte (poate nici el nu a aflat niciodată întreaga poveste), dar se pare că mama a fost ajutată de un grup de prieteni neevrei în mai multe momente critice și, prin 1938 sau 1939, a reușit să obțină un set de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ani, era doctor și își făcea rezidențiatul la spitalul Bellevue, iar în clipa în care a aflat că mama sa supraviețuise conflictului, a demarat pregătirile necesare pentru ca ea să îl viziteze în America. Totul era aranjat până la cel mai mic amănunt. Avionul urma să aterizeze la o anumită oră, să tragă la o anumită poartă, iar Jonas Weinberg avea să fie acolo, să își întâmpine mama. Dar, chiar când se pregătea să plece spre aeroport, s-a trezit chemat la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar era o idee care îl speria - nu pentru că ar fi fost el însuși împotrivă, ci pentru că nu credea că băiatul era destul de înzestrat pentru a o realiza. Iar dacă tablourile nu erau niște clone perfecte până la cel mai mic amănunt ale lucrărilor lui Smith, cel mai probabil avea să ajungă la închisoare. Dryer a ridicat din umeri, prefăcându-se că nu fusese decât un gând fugar, și a schimbat vorba. Cinci zile mai târziu, când Harry a revenit la atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-ți propune o slujbă. O zi de muncă pe o grămadă de bani. Tom a clătinat din cap și, din expresia lui, am înțeles că remarca mea nu fusese decât un exercițiu inutil de formulare a dorințelor. Nu cunoștea toate amănuntele, dar era sigur că povestea nici nu începuse, nici nu se sfârșea cu fotografiile făcute pentru Midnight Blue. Aurora dansase topless în Queens (la Grădina Plăcerilor Lumești, dacă vă puteți închipui, același club unde Tom îi lăsase pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și sfidător. Acum, prin comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei ușoare umbre de ruj pe buze; iar îmbrăcămintea îi era convențională până la cel mai mic amănunt: fustă albastră, plisată, pulover alb de cașmir și o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel pe al patrulea deget de la mâna dreaptă și fără nimic la gât. Tom a șovăit să îi pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spre nord-vest. După vreo șaizeci de kilometri, o să începem să ne hurducăm și să cotim până ajungem la Rutland, unde găsim Route 7, pe care mergem drept până la Burlington. De ce insist asupra acestor detalii banale? Pentru că adevărul poveștii stă în amănunte și nu am de ales, trebuie să spun povestea exact așa cum s-a petrecut. Dacă nu am fi luat hotărârea aceea, de a părăsi autostrada la Battleboro și de a o lua cum ne tăia capul până pe Route 30, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tot, dat fiind că am eliminat povestea Marinei și a celuilalt colier (prea tristă, prea umilitoare), n-am spus un cuvânt despre urâta conversație telefonică purtată cu cea al cărei nume nu poate fi pomenit și am cruțat-o de amănuntele dureroase ale escrocheriei cu Litera stacojie. Dar aproape toate celelalte elemente erau prezente: Cartea nebuniei omenești, vărul Tom, Harry Brightman, mica Lucy, călătoria în Vermont, aventura lui Tom cu Honey Chowder, conținutul testamentului lui Harry, Tina Hott făcând playback la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]