7,673 matches
-
folosirea ghilotinei, bâtei și mitralierei, autoiluzionându-se că participă la o metanoia colectivă și la o „schimbare la față” națională chiar și atunci când nu e decât anexa mistico-filozofică a unei gloate barbare și criminale sau a unui grup de acțiune cu ambiția puterii, de stânga sau de dreapta. Fiindcă nu am trăit în acele vremuri - dar am trăit sub regimul comunist și am meditat de atunci încoace la problematica puterii - și fiindcă am o natură mai lucidă și mai sceptică, insist, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
viață al științelor sociale, el este primul cadru didactic distins cu titlul de University Professor (în sistemul american, mai mult decât „profesor plin” într-un departament, cu sarcini didactice reduse și astfel cu mai multă libertate de a-și urmări ambițiile de cercetător) la actuala sa instituție, The George Washington University, unde a ajuns la apogeul unei cariere îndelungate, după consacrarea obținută în douăzeci de ani de activitate la Columbia University (1958-1978), într-un prestigios departament de sociologie pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alții ca ei, am înțeles de-a lungul anilor cât de importantă a fost experiența lor comună de a se ridica din medii sociale relativ obscure, în care erau de regulă prima generație ori primele femei cu studii universitare complete. Ambiția și ethosul muncii îndârjite, idealismul și enorma curiozitate intelectuală, angajamentul civic și politic, legătura strânsă dintre idei și viață, cunoașterea nemediată a inegalității, marginalizării și chiar excluderii - iată câteva dintre trăsăturile comune ale acestor oameni, savanți și educatori de excepție
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Guga, Theodor Mănescu) și susținând mai multe cicluri de emisiuni pe teme teatrale la Radio București, dintre care unul intitulat „Dicționar de estetică teatrală”. Viziuni și forme teatrale este un studiu de aspect academic, care a atras atenția specialiștilor prin ambiția de a conjuga preocuparea pentru teatrul contemporan cu cerințele cercetării literare. Paginile din Motive și structuri dramatice, care l-au impus pe autor drept „un teatrolog de prestanță” (Valentin Silvestru), investighează mutațiile dramaturgiei naționale și în special valorificarea mitului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
a netezi calea spre unitate. Așa încât în 1043 aspirațiile patriarhiilor din Alexandria, Antiohia, Ierusalim și mai ales din Constantinopole s-au regăsit din nou întruchipate în atitudinea unui patriarh care, deși nu avea geniul lui Foție, era mânat de o ambiție diabolică în a obține întâietatea în biserica lui Hristos. Cerularie, care a fost izolat într-o mănăstire ca participant la o conspirație împotriva împăratului, se călugărește și ajunge printr-un concurs de împrejurări unul din sfetnicii influenți ai împăratului Constantin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin scrisoarea de răspuns adresată împăratului, îi reamintește acestuia că biserica creștină are un cap și acesta este la Roma, în persoana papei ca vicar al lui Dumnezeu. În același timp printr-o scrisoare adresată Patriarhului Cerularie îi impută acestuia ambiția nemăsurată ,,luxul exorbitant, averile colosale și faptul că transformă biserica într-o adunare de eretici întocmai ca o sinagogă a lui Satan”. Atitudinea patriarhului a fost cu totul ostilă legaților Romei pentru că avea în spate sprijinul episcopilor, clerului și poporului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
1054. Urmarea a fost că Cerularie declanșează o puternică revoltă populară căruia nici împăratul nu a îndrăznit să i se opună, după care convoacă un sinod care proclamă separarea definitivă a bisericii de răsărit față de cea de apus. Orgoliul și ambiția Patriarhului nu s-au oprit aici, el a dorit să conducă imperiul contribuind decisiv la schimbarea a doi împărați (Constantin Monomacul și Mihai al IV-lea, punând în locul ultimului pe Isac Comneanul în anul 1057). În același timp, și ca
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aici este exprimată și ideea conform căreia, poetului, singurul capabil de a înțelege armonia și frumusețea divină a universului, îi revine sarcina de a arăta semenilor săi cum să depășească condiția lor temporală, existența lor pământeasca, ce a devenit, datorită ambiției lor de a domina natură, doar o "vale a plângerii", dar și calea spre integrarea cu Creația divină, posibilă doar prin metamorfoza morții. Barbu pare să spună că Edgar Poe a intuit esență poeziei - poezia există atât timp cât răspunde doar unui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în ceea ce scriau 20. Katherine Verdery are dreptate să descifreze aceste confruntări din interiorul comunităților profesionale istorici, literați, cineaști ca expresii ale unei lupte pentru putere 21: ca de multe alte ori însă, aceste competiții aveau și mize care depășeau ambițiile personale ale participanților, și pe care nu cred că trebuie să le ignorăm. Ele comportau o confruntare între libertatea de cercetare și creație promisiunea niciodată împlinită a anilor inaugurali ai dictaturii lui Ceaușescu și opresiunea ideologică a național-comunismului, tot așa cum
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
opresiunea ideologică a național-comunismului, tot așa cum se puteau traduce și prin opoziția dintre izolaționismul egolatru și deschiderea europeană. Impunerea unor teze și interpretări elaborate de diletanți furioși, adesea tributari imaginarului șovin al naționalismului extrem, extindeau câmpul acestei confruntări mult dincolo de ambițiile individuale, către lupta pentru păstrarea demnității profesionale și chiar personale a celor angajați în aceste bătălii neștiute. Exasperarea creștea, în condițiile unei agravări constante a penuriei în toate domeniile, de la cele invizibile penurie de informație, de contacte și schimb de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dovedește a fi dificil. Pe de altă parte, mi se pare că această postură se afirmă în defavoarea eficacității politicii regionale a Bucureștiului. Mă gândesc la evoluția Balcanilor occidentali, la dosarul foarte complex al Serbiei și Kosovo. Fără a reveni la ambițiile pe care le nutrea celebrul istoric român Nicolae Iorga, cred că România are un rol important de jucat în spațiul balcanic. Și am putea visa la o expertiză românească elaborată într-un program solid privind evoluția Balcanilor. Președinția Băsescu a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
începe să-l folosească, contextele și configurațiile vecine, regionale și internaționale vor permite o clarificare a perioadei postcomuniste a României. Astfel, sfârșitul războiului rece nu a însemnat căderea zgomotoasă a puterii de la Moscova. Bucureștiul s-a repoziționat în funcție de natura și ambițiile rușilor și ale decidenților lor. Sfârșitul războiului rece nu a însemnat exportarea miracol sau contaminarea cu visul american. Și în această privință România navighează... foarte euforic atlantistă în 2003 și 2004, mai rezervată din 2006. Între aceste date geopolitice de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
experiențe noi atât cu oamenii cât și cu felurile de a face lucrurile; * independență accentuată față de figurile autorității tradiționale: părinții și preoții; * credință în puterea și eficiența științei și medicinii, corespunzător cu neluarea în considerare a viziunii fataliste despre viață; * ambiție pentru el și copiii săi de a urca ierarhia socială și de a avea succes; * interes puternic față de problemele comunități atât pe plan local cât și național, dar și față de problemele internaționale. 12.4. Revoluția industrială și dezvoltarea inegală Mulți
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
loialități naționale. După cum arată convingător L. Boia (1997, pp. 22-26), cărturarii Școlii Ardelene nu îl naționalizează pe Mihai Viteazul. În portretul biografic și tabloul personalității schițate de aceștia, Mihai este animat în acțiunile sale nu de scopuri naționale, ci de ambiție personală. Și în acest punct, intelectualii Școlii Ardelene sunt fideli liniei istoriografice trasate de cronicarii moldoveni ai secolului al XVII-lea, pentru care Mihai era un cuceritor și nicidecum un unificator. Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Damaschin Bojincă, niciunul nu constată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
anumite ocupații sau stări (avariția negustorului, mândria cavalerului), greșelile femeilor erau privite ca fiind specifice sexului slab și derivau din slăbiciunea firii lor per se. Mai ales senzualitatea era păcatul feminin par excellence.”360 Târgoveața reunește toate defectele incriminate femeilor: ambiția parvenirii, atitudinea combativă, mândria, pasiunea pentru modă, lipsa oricărei obediențe. 361 Scapă totuși de catalogarea negativă deoarece își recunoaște cu dezinvoltură păcatele, ceea ce o face extrem de plăcută și naturală: i-a pedepsit pe soți, i-a acuzat pe nedrept, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în primul rând, nevoia de a obține clarificări care aveau pentru el o semnificație existențială nemijlocită. După ce a crezut că a răspuns întrebărilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
reprezentări proprii despre excelența unui text filozofic. Acesta trebuia să reunească virtuți greu de armonizat. Prima dintre ele a fost concizia extremă. Tractatus-ul se întinde doar pe câteva zeci de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lumii mele.“ 5.632 „Subiectul nu aparține lumii, ci este o limită a lumii.“ 6.44 „Nu cum este lumea reprezintă misticul, ci faptul că ea există.“ 7 „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ În sfârșit, ambiția autorului pare să fi fost aceea de a produce o operă cu cheie, o lucrare care să exprime prin chiar modul în care este scrisă distincția dintre ceea ce se poate spune și ceea ce se arată. Cheia cărții pare să fie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără nici o ostentație. Atât Engelmann, cât și Malcolm amintesc preferința lui pentru filme naive, cum sunt westernurile, al căror mesaj moral este simplu și transparent, în contrast cu cele în care sunt etalate ambițiile intelectuale și artistice ale regizorului. Lui Wittgenstein îi plăcea să citească prietenilor basme populare pentru copii, de exemplu povestirile fraților Grimm. El valoriza marile opere ale gândirii speculative din aceeași perspectivă din care recepta arta și textele religioase. Contestarea pretenției
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru orientări fenomenologice, hermeneutice, analitice sau naturaliste care solicită, în epoci mai recente, atenția celor interesați de filozofie. De diversele înfățișări pe care le-a luat ambiția filozofică s-au distanțat doar gânditori cu înclinații sceptice. Și anume, în moduri dintre cele mai diferite, pe care le exemplifică scrieri cum sunt cele ale lui Pierre Bayle, Voltaire, David Hume sau Friedrich Nietzsche. Îndoielile sceptice privitoare la capacitatea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Nelăsându-se dominat de convențiile sociale, pictorul ajunge în acest tablou să reprezinte ,,paiața", o femeie cu forme impunătoare care dansa în cabarete pariziene (vezi tablourile lui Lautrec 71). Futuriștii, pictori îndrăgostiți de viteză, energie, acțiune, zgomot, dinamism, au avut ambiția de a introduce în artă mișcarea. Umberto Boccioni, fondatorul și exponentul futurismului, considera gestul o senzație dinamică eternizată ca atare. În operele futuriștilor predomină obiecte și forme descompuse, personaje în mișcare și planuri suprapuse, linii de rotație, tonuri de culoare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o admirație amestecată cu o invidie vanitoasă. În schimb, În cîmpul larg social, fiecare Își poate găsi comparații favorabile sieși. * „Stilurile bune zămislesc pe cele proaste.” (Bernard de Fontenelle) Pentru că reușitele de excepție stimulează nu numai talentele veritabile, ci și ambițiile sterile ale altora, care se Întrec În a-și Închipui că operele lor sînt la nivelul reputației celui pe care-l imită! * „De obicei nenorocirea dă pe față caracterul, iar fericirea Îl ascunde.” (Horațiu) În restriște, În primejdii pline de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sufletești ne consolăm, de fapt, cu ideea că nu există drum sau cale dreaptă spre virtute: Însăși „virtutea”, cînd este prost aplicată, devine viciu (ex: excesul În considerarea de sine devine „laudă de sine”; prudența exagerată ne poate face neîncrezători; ambiția orgolioasă de ordin profesional ne poate face necooperanți etc.). Tocmai acest fapt l-a făcut pe J.J. Rousseau să afirme: „Virtutea este o stare de război. Ca să trăiești virtuos, ai Întotdeauna de dus o luptă cu tine Însuți”. * „Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o stare de insatisfacție, Însă este adevărat că numai contrastele sînt acele care reînnoiesc stările noastre sufletești. Chiar aceeași trăire se nuanțează, În funcție de obiectul la care se raportează (ex: există o plăcere a generozității, sau a zgîrceniei; o plăcere a ambiției, sau a diferenței și a delăsării etc.). * „Analiza este uneori un mijloc de a te dezgusta În detaliu ceea ce era suportabil În ansamblu.” (Paul Valéry) CÎnd este vorba de analiza propriului fel de a fi este suficient să te gîndești
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
insomniilor conștiinței, trebuie să te Înarmezi cu răbdarea „Înfrânării”. Cu toate acestea, deși succesul adus de păcat este atrăgător, el este În realitate Înșelător, deoarece singură virtutea este creatoare de curățenie sufletească, de pace interioară, de demnitate personală. * „Virtutea și ambiția nu stau Împreună.” (Michel Montaigne) Desigur, este vorba de ambiția exacerbată, care sufocă luciditatea, agățîndu-se de puterea „vanității”. Lucrurile stau și mai rău atunci cînd cei slabi În resurse sufletești caută să-și salveze mediocritatea printr-o ambiție contrafăcută. * „Se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]