8,321 matches
-
bucălată a omului sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe, fiul meu, aparențe Înșelătoare. Reminiscențe amărâte ale unor vremuri mai bune. Nu te lua după aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund unde pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfânt, capul lui rotund ca o bilă, fața strălucind de sudoare și ochii mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe, fiul meu, aparențe Înșelătoare. Reminiscențe amărâte ale unor vremuri mai bune. Nu te lua după aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund unde pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce nu rămâneți la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mici care trădau o inteligență și iscusință neobișnuite, gura cu buze cărnoase, rasa bogată și crucea cu pietre prețioase care-i atârna pe piept. — Aparențe, fiul meu, aparențe Înșelătoare. Reminiscențe amărâte ale unor vremuri mai bune. Nu te lua după aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund unde pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce nu rămâneți la Sankt Gallen? Nimeni nu vă poate Împiedica să stați la mânăstirea de metanie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făptura lui iradia o nesfârșită bunăvoință. — și, În afară de asta, Adelheid se află sub protecția ducesei. Asta a fost hotărârea stăpânului nostru și știi că el nu glumește. Doamna Sophie e Într-adevăr o fire mai retrasă și mai rece În aparență, dar te asigur că e un suflet nobil și cinstit și nu va Îngădui nimic nedrept. Nu, domnule Hildebrand, altceva mă neliniștește. Nori negri se adună pe cer. Vrăjmașii ne Înconjoară din toate părțile. Zilnic aud vești care mă pun
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ce-ți spun acum o să ți se pară erezie, dar mirul cu care sunt unși la Încoronare nu-i ferește de greșeli. Se vorbește de „sânge albastru“ și de „drept divin“. Oare așa să fie? Genealogiile Întortocheate conferă numai În aparență dreptul la dominație. Dar Împăratul are drept de viață și de moarte asupra supușilor și pretinde a fi reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ! Cică ar fi răspunzător de faptele sale numai În fața lui Dumnezeu! Hildebrand, ai văzut ce urmări are
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înclinându-se ușor, cu aceeași politețe Întunecată cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt. Cele câteva clipe de liniște o ajutară să se reculeagă și să-și recapete, cel puțin În aparență, sângele rece, În timp ce ministerialul era din ce În ce mai descumpănit. În sfârșit, spuse: — Ce situație neplăcută, nobilă Adelheid. Nu m-aș fi așteptat să vă Întâlnesc În această stare umilitoare, de prizonieră a domnului Adalbrecht de pe Stouff... Se opri. Își dădea seama că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gravitatea situației. Chiar dacă ducele Conrad n-ar fi poruncit liniște deplină, nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să sporovăiască. Acesta călărea alături și se străduia să-și amintească cuvinte, gesturi, Întâmplări pe care le cunoștea și care În aparență nu aveau nici o legătură Între ele. Dintr-odată, din toate aceste fapte neînsemnate se Înfiripa un uriaș joc de șah, pe care cei doi prinți Îl jucau cu destinul, cu moartea. Ceata ajunse la podul umblător de pe Rin, nu departe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i păgubească pe cât poate. O să mă Întrebați de ce m-a pus signoria pe urmele lui. Nu trebuie uitat că acum câțiva ani a promis să-i susțină pe Zähringeri și să-i ajute dacă vor avea vreodată nevoie, păstrând Însă aparențe de neutralitate. Veneția are și ea nevoie de aliați puternici Împotriva imperiului. Chiar Bodo a stabilit acum câțiva ani această Înțelegere cu messire Giuseppe Candiano, spre avantajul ambelor părți, bineînțeles. și, În ultima vreme, domnilor din Consiliu le au ajuns
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
primul plan, nu duceam lipsă de nimic. Era un om cu judecată, un om chibzuit, nu risipea nici un leu. Toți banii erau aduși acasă și destinați familiei. Se părea că era liniște și pace. Dar, din nefericire, ambele erau doar aparențe înșelătoare. Nourii amenințători ai războiului se profilau la orizont. Începea cea mai mare conflagrație mondială din secolul al XX-lea. Apocalipsa nazistă și comunistă: holocaust, genocid, gulag, pogrom, deportări, lagăre de concentrare. Milioane de vieți nevinovate suprimate planificat, cu sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din partea grupului Țurcanu-Popa, care i-a împărțit pe cei care mergeau în ateliere în două grupuri: unii care au fost obligați să se manifeste deschis ca fiind de partea regimului comunist, iar alții care trebuiau să se poarte normal în aparență, dar să îi tragă de limbă pe deținuți pentru a obține informații. De obicei, aceștia din urmă erau aleși dintre deținuții cu prestigiu, pentru a-i compromite în ochii celorlalți odată ce vor fi dezvăluiți. Cu puțin timp înainte de plecarea din
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
departe! - Atunci? Unde găsesc eu acea... sursă de vibrații? - Nu trebuie să faci niciun efort! Uite, îți dăruiesc o fotografie a lui Shri Mataji! - O simplă fotografie?! Înțeleg eu că este a lui Shri Mataji, dar... - Nu te lua după aparențe! Nu este doar o simplă fotografie! Shri Mataji s-a născut cu energia Kundalini complet trezită, iar aceasta se manifestă chiar și prin intermediul unei poze obișnuite. Imaginea lui Shri Mataji emite vibrații. Așa că, de astăzi, această fotografie va reprezenta sursa
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de dialog! POVEȘTI DIN VESTUL ȚĂRII. DAR ȘI DIN SUD... De trei săptămâni sunt... arădean! Aparent, nevoia lumească de a-mi asigura un serviciu în vremurile acestea atât de tulburi m-a orientat tocmai către Arad dar, dacă privesc dincolo de aparențe, Altceva, Altcineva m-a expediat în acest spațiu. Să mă consider într-o misiune... să fie doar pentru creșterea mea spirituală... sau, poate, amândouă?... Rămân în expectativă! Când vorbesc de misiune, mă conduc după una din legile lui Kundalini trezit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nici la tine, nici la Paris și nici la Luvru, iar înțelepciunea ta se reduce doar la o pojghiță de ignoranță. (V-am povestit cum m-am făcut de râs în fața unui vânzător ambulant, unul transpirat, nebărbierit și prost îmbrăcat! Aparența lui era a unui simplu cerșetor - dar ce spirit ascundea!) Va trebui, atunci - dacă ai discernământul și onestitatea de a-ți recunoaște limitele - să-ți revizuiești atitudinea față de viață, față de oameni, față de Dumnezeu. Neiubindu-ți semenul și nerespectându-l, nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
domnul Coposu. Mie mi se pare că omul impunea lumii politice o moralitate care dispăruse odată cu insta‑ urarea dictaturii comuniste... L-am cunoscut foarte bine. În intimitate era charismatic, apoi, indiscutabil era un erudit nu doar în ale politicii, în ciuda aparențelor, avea un pronunțat simț al umorului. Sigur, după ani de puș‑ cărie cruntă, imaginea pe care o oferea nu putea să tre‑ zească simpatie imediată. Dar în cinci ani, cât a trăit în libertate, Corneliu Coposu, a devenit un simbol
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
e mai bun decît al rușilor. Va fi judecat pe 27 ianuarie 1960. Înainte de a fi dus la tribunal va fi: ras, tuns, îmbrăcat cu palton negru, nou, de la alt deținut, cu cravată, stropit cu colonie. Totul pentru a da aparență unui om politic. Va povesti, cu amărăciune, în continuare: "Ca om politic, am fost condamnat la 7 ani închisoare, la confiscarea totală a averii, pentru uneltire contra ordinii sociale prin agitație. Pe cine agitasem? Pe martorul Teodor Hăidăuțu, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
părintele Calciu scrie: Acolo a fost ceva care depășește puterea umană de înțelegere, pentru că a fost războiul a două tabere supraumane: acolo a fost spațiul în care, privit dinafară, războiul a fost cîștigat de satana, pentru că psihologii și esteții confundă aparențele cu realitatea duhului și ignoră faptul că această lume este un răstimp al mîntuirii, singurul răstimp uman pentru mîntuire. Dar adîncul îmbogățirii sufletelor noastre este greu de sesizat; pentru ei, înfrîngerile sînt spectaculoase, morțile zguduitoare, nebunia locvace, dar înțelepciunea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi sîntem poporul, scandau demonstranții, un slogan în aparență banal, dar încărcat cu o adîncă semnificație, pentru că el exprima momentul trezirii unei conștiințe colective dintr-o fără de sfîrșit letargie. Atunci am redevenit oameni întregi și cît de bucuroși eram. Se spune că ploaia de vară din dimineața zilei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
timid gînd de revoltă. Pedepsele erau necruțătoare, deși faptele incriminate erau ca și inexistente sau aproape iluzorii. Academicianul Alexandru Zub își amintește: "Eu eram, în 1957, cînd s-a produs faptul de natură să motiveze arestarea mea, cel puțin în aparență, eram student la Universitatea din Iași și am organizat, împreună cu un grup de colegi, o manifestare științifică și patriotică în același timp, la împlinirea unei jumătăți de mileniu de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. Acest eveniment, această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colegilor, deranjați vizibil de zgomotele matinale. Dar nu i-a băgat în seamă. Mintea lui obosită era roasă de zeci de întrebări care năvăleau fără oprire. Pentru că, deși se îndrăgostise iremediabil de scenă și de muzica ușoară, care numai în aparență pare atât de ușoară precum i se spune, deși, după atâtea deziluzii de când se mutase în agitata capitală de la capătul de Est al Europei, vocea lui își găsise în sfârșit un loc și putea intra în poveștile și miturile despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost, pentru „imbecilul, naivul” incorigibil ce eram, un semn, un semnal - sunetul unei trâmbițe care chema la „unirea optzeciștilor” și la „luptă strânsă” nu numai contra „bătrânilor șaizeciști”, până atunci, până’n zorii mult suspectatei revoluții, extrem de curtați și, În aparență, admirați de tinerele „speranțe” În proză, poezie și critică; nu, era ceva cu mult mai „grandios”, mai „grav”, mai „definitiv”: era, dincolo de chemarea la solidaritate a celor ce visau gloria literară și erau născuți În deceniul al șaselea, o „propunere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prieten cu Goethe, Thomas Carlyle, Cultul eroilor, carte unde mi-am regăsit și legitimat impulsurile mele tinerești și „nesăbuite”. „Poți accepta orice viciu, spune Oscar Wilde, cu condiția să-l admiri la nesfârșit!”, o frază care sună cinic doar În aparență. Deoarece unele „vicii”, d.p.d.v. al „onorabilei societăți”, cu timpul se pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi aplicate cu succes aceleiași „onorabile societăți”! Dacă nu poți altfel, dacă vrei și Îndrăznești un „destin aparte”, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am Îndrăznit s-o gândesc de timpuriu și, desigur, la Început, tinerelul dezadaptat și incapabil de adaptare socială striga această propoziție În adâncurile catifelate ale eului său ca o formă a neputinței, ca un semn al feminității sale doar În aparență paradoxale; o „feminitate” pe care nu a „părăsit-o” de atunci, iar ea l-a răsplătit cu „tone de creație”, acea anima a lui Jung. Un strigăt al slăbiciunii, al unei disperări ce nici nu avea curajul să se arate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conține negația!” Realitatea, concretul, deci, echivalează cu viul, viul el Însuși fiind o categorie extrem de „enigmatică” - ea trebuie afirmată În orice secundă, În jurul nostru, În prezent și În istorie există, apar enorme forme ale unui fals viu, mișcătoare numai În aparență, goale de acea contradicție internă care este miracolul vieții, acea continuă și inepuizabilă luptă Între creație și distrugere. Capacitatea materiei de a-și conține, secreta, principiile și „motoarele” propriei dezagregări, nimiciri, acea „iubire a negației” care ne face să „Înaintăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
influență, a luat pur și simplu În stăpânire „țara”, reînviind, ca’ntr-un coșmar istoric, forme ale medievalității tîrzii românești, când puterea se exersa de către un grup sau de câteva grupuri În jurul domnitorului și când erau date la o parte ultimele aparențe ale dreptului și ale persoanei, de data aceasta cu o „valoare” nouă ce trebuia să justifice, vag și cinic, abuzurile multiple: „dreptatea socială” sau, mai bine zis, „dreptatea clasei muncitoare”, „idee” din care mai rămăseseră doar câteva penibile franjuri, zdrențe
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să-mi Închipui felul În care cei cu care mă Întâlnesc mă văd - eu, atît de obișnuit să par și să mă mișc În fața „lor” ca un ins tânăr sau viguros și matur! Deci sunt bătrân, În primul rând pentru că aparența mea, imaginea mea În ochii celorlalți, indiferent cine, este aceasta! Și, poate pentru prima oară În viața mea adultă, lucidă, trebuie să accept, fără discuții, imaginea pe care o provoc În ochii altora. Cea fizică, se’nțelege! Obișnuit Însă cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]