13,069 matches
-
pe care o are de îndeplinit arta și la care ne cheamă atât de fierbinte partidul.“ (Scînteia, 13 iulie 1972) RAICU Al. „Se poleia arama din piepturi. Cădea zidul ce-n nouri de pucioasă ținuse-un cer de spini. Sub arcuri de izbândă se desfăceau lumini pe care, ca o torță, le înălță Partidul.“ („Se făureau istorii“, Orizont, 28 octombrie 1976) „Ni-e inima fierbinte ca barele de-oțel când trec incandescente, iar gândul ni-i la El. Un abur e
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
zări, cutezătoare Și el ne-învață zborul prin ani fără popas.“ („E tinerețea noastră Partidului datoare“, Scînteia tineretului, 30 aprilie 1958) „De sub cenușă de foc când sângeram în «Țara nimănui», ne răscoleam gândul rănit prin cuvintele lui. Când treceam sub Arcul de Triumf din clipe prefăcute în statui ne înălțam speranțele spre larg prin cuvintele lui. Și azi în miez de vară când soarele coboară din gutui, ne rezemăm întreaga țară de cuvintele lui.“ („Partidul“, România literară, 19 august 1971) TEOCTIST
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NISTOR Virgil, dramaturg și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii în spiritul acelei de neînfrânt conștiințe: partidul.“ (Steaua, 16 august 1973) „În stânca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în barca zilelor de vară pe Canalul Albastru între Dunăre și Mare sub soarele dimineții ce plutește în cerul lumii spre eternitate, Să culegem pentru întâiul Președinte trandafiri roșii să-i aducem la tribuna luminii Congresului XIV să lumineze sub Arcul de Triumf viitorul în mileniul trei.“ („Trandafirii roșii“, România literară, 27 iulie 1989) PETRACHE Ion „Partidul este iubirea și lupta ntr-un cuvânt, Ideea ce trăiește în fiecare faptă, E rădăcina vie crescută din pământ, Ce-și dăruiește mulțimii drept hrană
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
intereselor și voinței oamenilor muncii în conducerea treburilor publice.“ („Statutul democrației muncitorești revoluționare, realizare istorică a poporului condus de Partidul său Comunist“, Radio București) POPESCU Nicolae Breb „Dacă străbunei vetre tot mai înalt îi-e focul Aprins cu-atâtea jertfe sub arcurile zării, E pentru că și slava inimii ei sporește Și însoțește viața primului om al țării.“ („Cântec“, Contemporanul, 5 ianuarie 1979) POPEȚI Corneliu „Partidul, care este centrul vital al întregii națiuni, este și factorul politico-ideologic fundamental al societății, urmărind progresul continuu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de a produce răscoliri nici în conștiințele contemporanilor, nici în ale urmașilor.“ („Scriitorul și mesajul epocii“, Cronica, 18 iunie 1982) ȚICLĂU Mihai „Cu încercata-ți cârmă în mijlocul furtunii ai limpezit tăcerea și chipul demn de om; Ci orizontul ni-i arc de triumf și-n fiecare faptă convingerea este aceeași nouă planetă și numele ni-l dă cuvântul tău.“ („Cuvântul tău“, Cronica, 4 iunie 1982) ȚOCA Mircea „În persoana tovarășului Nicolae Ceaușescu, studenții institutului clujean, alături de întregul nostru popor, văd pe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
să fi fost O lumină atunci, Un curcubeu în culori - trei: A sângelui, a grâului, a cerului. Se roti peste sat, marginea sa De vis punând-o Aproape de ochii lui, de tâmpla lui, De inima sa care șoptea un cântec. Arcul acela trecu maiestuos și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat, sacru nouă: Alba-Iulia! Născut în anul Unirii, revoluționar român, comunist român, de-o vârstă cu țara unită, Nicolae Ceaușescu duce în sine
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat, sacru nouă: Alba-Iulia! Născut în anul Unirii, revoluționar român, comunist român, de-o vârstă cu țara unită, Nicolae Ceaușescu duce în sine un steag din arcul acela ivit din fântână de suflet peste câmp, peste patrie, peste națiunea română.“ („Destin de țară“, Tribuna, 8 decembrie 1983) „În 1987, la 22 de ani de la istoricul Congres al IX-lea, în anul Conferinței Naționale a partidului, în aceste
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Cinematografică „I.L. Caragiale“ și are un masterat în lingvistică (Universitatea Monash, Melbourne). Lucrează ca scriitor (în limbile română și engleză), traducător, scenarist și regizor de film. Scrierile sale au apărut în publicații literare românești (Literatorul, Moftul Român, Ramuri, Luceafărul, Orizont, ARC, Vatra, Familia), australiene (Quadrant, Picador New Writing, RePublica, Voices, University of Queensland Press, Meanjin) și în reviste literare online (Exquisite Corpse, Respiro, Lolocur). În limba română a publicat volumele: Încă un minut Monica Vitti (nuvele, Polirom, 1998), Scrisori către Monalisa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mare.“ 24 noiembrie De azi a început iarna. Lapoviță. La benzinării se fac cozi de sute de mașini: s-a zvonit că se cartelează benzina. Când am venit dimineață la redacție, am văzut coada pentru PECO de la Băneasa. Ajungea până la Arcul de Triumf. Taxiurile nu mai circulă, iar autobuzele s-au redus cu 40%. Și așa înghețam în stații și mergeam agățați ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
câte un leu și-mi plăcea să-i clincănesc din când în când. Îmi dădeam seama că inspectorul voia să mă intimideze și eram hotărâtă să-l ignor. Dar, imediat ce-a sunat clopoțelul, omul s-a ridicat ca un arc, a trecut la catedră și a-nceput să le vorbească elevilor, ca și cum n-aș fi fost de față: — Lecția aceasta a fost o rușine. Profesoara voastră a trecut degeaba prin școală. Habar n-are ce înseamnă procesul de învățământ modern
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în stînga și-n dreapta să vadă dacă mai găsește vreo jucărie, așa cum găsise într-o dimineață un tractoraș de fier - străin, fără îndoială. Nu mai avea el norocul ăla ! Deocamdată dăduse peste două șuruburi, o bucată de cauciuc, un arc mic de fier, o bucată de ceramică foarte veche și o pastă de pix - și pe toate le pusese într-o pîlnie. ținea astupată cu degetul găurica pîlniei să nu-i cadă șuruburile. Acum mergea pe țărmul mării. Marea era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Lucrurile găsite în pămînt erau strînse, pentru că făceau parte din averea regimentului. Pînă la utilizarea ei ulte rioară, de care vorbea Dănuț, pîlnia era folosită ca păstrătoare a acestei averi ; aveau pînă acum două șuruburi, o bucată de cauciuc, un arc mic de fier, o bucată de ceramică foarte veche - desigur - și o pastă de pix. Acum băiatul mai găsise ceva, care, curățat de pămînt, se dovedise a fi, spre bucuria și uimirea tutu ror, un inel. Dănuț și-l puse
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
s-a ridica de pe scaun dând semne că intenționează să-și încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
demult și care se găsea de partea cealaltă a străzii, pe locul ocupat de clădirea actuală a liceului. De o parte erau externatul, sălile de studiu, cancelaria și repetitoriul internilor; de cealaltă, internatul. Iar între amândouă, ca element de legătură, "Arcul", faimosul arc, cu coridorul de trecere de la un corp la celalt, care a dat străzii numele pe care-l poartă până azi. (Ce minune, ce minune că-l mai poartă!) Cu arhitectura lor simplă și sobră, clădirile aceste aveau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care se găsea de partea cealaltă a străzii, pe locul ocupat de clădirea actuală a liceului. De o parte erau externatul, sălile de studiu, cancelaria și repetitoriul internilor; de cealaltă, internatul. Iar între amândouă, ca element de legătură, "Arcul", faimosul arc, cu coridorul de trecere de la un corp la celalt, care a dat străzii numele pe care-l poartă până azi. (Ce minune, ce minune că-l mai poartă!) Cu arhitectura lor simplă și sobră, clădirile aceste aveau o înfățișare atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
azi se află sala mare a Pinacotecei) înainta cu îndrăzneală în linia străzii, sub acoperișul său în formă de cupolă, rămas până acum așa cum l-am știut întotdeauna. Partea cea mai interesantă și mai originală a grupului îl forma însă Arcul, atât prin propria-i arhitectură, de bună, sănătoasă și nobilă inspirație, cât și prin perspectiva pe care o oferea ochiului care ar fi privit peisagiul prin curba elegantă a boltei interioare. La zile mari și cu deosebire când orașul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ar fi privit peisagiul prin curba elegantă a boltei interioare. La zile mari și cu deosebire când orașul se împodobea, luând aspecte de sărbătoare, pentru a primi pe un oaspe înalt, pe suveranii țării, sau pe cineva din casa regală, Arcul liceului forma unul din principalele obiecte de atenție. Împodobirea lui era un punct de program ireductibil, o tradiție, o instituție. Și cu drept cuvânt, din moment ce, așezat pe drumul gării centrale, apăra ca o poartă de intrare în inima Cetăței. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
liceului forma unul din principalele obiecte de atenție. Împodobirea lui era un punct de program ireductibil, o tradiție, o instituție. Și cu drept cuvânt, din moment ce, așezat pe drumul gării centrale, apăra ca o poartă de intrare în inima Cetăței. Acum, arcul acesta, a cărui boltă zugruma adesea circulația (care de altfel n-a avut mai niciodată la Iași aspectul unui torent uman), nu mai există decât în amintirea contimporanilor lui. Pe acolo unde se întindea umbra lui familiară, strada coboară grăbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cel Mare, cu magazinele-i bogate; strada Golia (astăzi Cuza-Vodă); Piața Unirii, a cărei suprafață era cu mult mai redusă, decât azi, căci grădina din fața Otelului Traian, acum desființată, se întindea până dincolo de statuia marelui voevod; și în fine strada Arcului. Pe drumul acesta, luam contact cu orașul, cu lumea de din afară. În cursul lui, aflam adesea știrile care, altfel, nu ajungeau până la noi decât greu și târziu. Așa, în cursul acestui traseu, într-o dimineață, am aflat că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu e lipsită de pitoresc; în nici un caz nu face o prea rea impresie, mai ales din cauza mișcării de care e animată și a așezării sale, în particular a efectului produs de vederea amfiteatrului care o sprijină. Am trecut pe sub "Arcul Academiei", printre cele două clădiri ale Liceului Național, pe lângă " Marele Otel Traian", pe lângă Otel România... Un moment... Vedeți colo, în urmă, în fața Orfelinatului Neuschotz, ghereta de lemn boită în albastru deschis, care-și deschide ușa primitoare și fereastra decorată cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să spun, locul unde va lua mai târziu ființă piața cu acest nume: căci spațiul dintre grădina otelului Traian și prăvăliile din fața ei, nu e decât o fâșie de pământ, o stradă, puțin mai largă, dar stradă totuși, între strada Arcului pe unde am venit și strada Rusească, unde se înalță impunătoarea clădire a consulatului rus. Pe locul unde e grădina aceasta, care decorează așa de bine fațada otelului și largile-i terase (acum dispărute), se va înălța, mai târziu, impunătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și mai vii din toate statuile echestre ale Europei. E o iluzie a mea (iluzie în care s-amestecă sentimente născute în ambianța locală și nutrite de ambianța aceasta) sau "Ștefan cel Mare" de la Iași e superioară parizienei "Jeanne d'Arc" din Place de Rivoli, operă legitim celebră a aceluiași artist? Nu cei aproape zece ani care separă aceste două opere (Jeana d'Arc datează cam din 1874 și Ștefan cel Mare din 1883) pot da vreun indiciu asupra valorei lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
locală și nutrite de ambianța aceasta) sau "Ștefan cel Mare" de la Iași e superioară parizienei "Jeanne d'Arc" din Place de Rivoli, operă legitim celebră a aceluiași artist? Nu cei aproape zece ani care separă aceste două opere (Jeana d'Arc datează cam din 1874 și Ștefan cel Mare din 1883) pot da vreun indiciu asupra valorei lor; căci, în viața unui artist, o asemenea durată poate însemna, desigur, un adaos de experiență, de gândire, de maturitate, dar poate însemna tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
său propriu, dar mai ales cufundat într-o izolare și o tristețe ne mai pomenite. (Foto-Regal) Pag. 67. Gara Iași. Fațada interioară. (Din colecția de vederi din Iași editată de librăria Socec et Comp., Iași) Pag. 68. Casele Negruzzi, din strada Arcului, unde au funcționat, provizoriu, după dărâmarea palatului administrativ. (Foto-Regal) Pag. 69. Piața Unirii și statuia principelui Cuza, opera sculptorului florentin Romanelli. Pe soclul acestui monument sunt așezate figurile a patru dintre colaboratorii marelui voevod: C. Negri, M. Kogălniceanu, N. Crețulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]