7,432 matches
-
persistă. Ea este un parametru important al procesului decizional, interacționând cu ceilalți parametri ai acestuia. Incertitudinea generează o serie de probleme psihosociale a căror soluționare este de natură să modifice sensibil însuși procesul decizional. În cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cele actuale, își concentrează atenția asupra primei probleme. Cea de-a doua - tratarea incertitudinii în exces - este practic ignorată. Tacit, ea pare să fie considerată o problemă exterioară deciziei și deci nerelevantă pentru aceasta. În fapt, așa cum voi încerca să argumentez pe larg, ea este o parte organică a procesului, determinând într-o mare măsură desfășurarea acestuia. Două tipuri de strategiitc "Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
căutării de noi soluții după identificarea primei soluții satisfăcătoare nu are o justificare rațională. Ea nu are șanse semnificative de a produce o alegere mai bună, implicând însă un cost ridicat: amânarea acțiunii, consum de resurse și, după cum se va argumenta mai târziu, o cantitate mai mare de incertitudine reziduală generată de procesele cognitive suplimentare. Modelul cibernetic, deși nondecizional prin natura sa, poate fi interpretat ca o formă a strategiei satisfăcătorului. Mecanismele cibernetice adoptă și ele prima soluție experimentată și probată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tip totalitar și chiar mitologia „specialistului” în societatea actuală. Criterii mascate de alegere aleatorie. Adesea, decidentul se află în situația dificilă de a alege dintr-un set de alternative care, din cauza incertitudinii, nu pot fi ierarhizate cu claritate. După cum am argumentat mai înainte, în aceastăsituație, recursul la un criteriu aleatoriu de alegere nu reprezintă un comportament irațional. Un criteriu aleatoriu deschis asumă caracterul absolut al incertitudinii, imposibilitatea discriminării între alternative, caracterul ireductibil al incertitudinii. Întâmplarea este o opțiune la limita la
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scăzut pentru că decizia este înlocuită cu conformarea. Sancțiunea situației în cazul unei decizii inadecvate tinde să fie înlocuită de sancțiunea autorității pentru respectarea/nerespectarea deciziilor luate de aceasta. Autoritatea nu trebuie considerată numai ca exercitare a unei coerciții, ci,după cum argumentează Herbert A. Simon (1977), și ca o eliberare. Ea lămurește cadrele generale, oferă direcții și repere pentru deciziile concrete, făcând posibil un proces de decizie cu un grad ridicat de certitudine. Foarte adesea utilizăm în procesul decizional seturi de norme
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
4.37) CAFR = CAFp - RCAF (4.38) unde: Rnet = rezultatul net al exercițiului; A = amortizări; Prov = provizioane. Literatura de specialitate evidențiază mai multe curente de opinie cu privire la modul de calcul al CAF. Fiecare dintre aceste modalități de calcul poate fi argumentată din anumite puncte de vedere. Dificultățile de utilizare a acestora În practică pentru un neinițiat pot fi deranjante, Întrucât se pot regăsi relații diferite de calcul al acelorași indicatori chiar pe parcursul aceleiași lucrări. În plus, anumite interpretări ale indicatorilor nu
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Cantități mult mai mici au fost identificate în interiorul celulelor cu formarea unor depozite metalice vizibile la microscopia electronică. Uraniul formează depozite intracelulare dense în P. aeruginosa, ceea ce arată o viteză mare de acumulare a uraniului din soluția sa. Autorii au argumentat această viteză, prin faptul că nu a fost posibilă o examinare prin microscopie electronică a acestui tip de celule după terminarea timpului de expunere. Apare evident faptul că nu toate celulele sunt asociate cu depozite de uraniu; autorii apreciază că
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
partidelor naționale; citate din studiile sovietice; eventual, dar destul de rar, trimiteri la lucrările naționale; În fine, cu o maximă prudență de a nu fi acuzat de „deviaționism” (adică de a se abate de la teoria marxist-leninistă), un punct de vedere personal, argumentând că este complet concordant cu marxism-leninismul. Marxism-leninismul a fost considerat drept o „concepție despre lume și societate”, o ideologie a proletariatului care a putut fi, pentru prima oară În istorie, științifică, pentru faptul că doar această clasă socială, ca purtătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
concludente În legătură cu orientările teoretico-metodologice chicagoene. La câțiva ani de la centenarul Universității din Chicago (și, inclusiv, a ceea ce În toată lumea este cunoscută ca Școala de la Chicago), sociologia de la această faimoasă universitate din Statele Unite ale Americii dovedește o extraordinară vigoare. Înainte de a argumenta respectiva afirmație cu analiza a trei lucrări relativ recente din panoplia publicistică a unor personalități marcante din domeniul sociologiei actuale chicagoene, suntem de părere că se cuvin câteva remarce. Există un sens mai restrâns al sintagmei Școala de la Chicago, care
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
intervalul mediu de timp necesar pentru ca o generație nouă să preia locul celei vechi În viața publică (1928/1990, 31). Unii sociologi estimează la cincisprezece ani perioada socialmente eficace a unei generații; alții extind această durată la treizeci de ani, argumentând prin faptul că primii treizeci de ani sunt anii de formare, că vârsta creativă a unui individ Începe, În medie, la 30 de ani și că viața publică se abandonează la 60 de ani. Remarcând faptul că majoritatea cercetătorilor comit
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
felul În care comunitățile pot să prospere și să se dezvolte prin cultivarea și participarea sporită a oamenilor În diverse tipuri de relații active, ce trec dincolo de relațiile familiare de felul „toată lumea cunoaște pe toată lumea și toată lumea ajută pe toată lumea”. Argumentăm concepția dominantă potrivit căreia comunitatea constă În acele relații dintre oameni ce reprezintă fundamentul parteneriatelor organizaționale și instituționale ce contribuie la constituirea rețelelor comunitare puternice și, implicit, la construcția capitalului social. Pe această bază, demonstrăm că parteneriatele școală-familie-comunitate transformă școlile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Desigur că diferența dintre un tip sau altul de genocid este vizibilă, la fel cum și „atenția” specială pe care autoritățile naziste și o serie Întreagă de state europene au acordat-o populației evreiești este cunoscută. De altfel, Mihai Milca argumentează metodologic includerea Holocaustului În „specia” genocidelor: conceptul sociologic de genocid este bine definit, construit În jurul ideii de intenționalitate În ceea ce privește crima planificată de un regim politic sau altul și permite inclusiv lămurirea raportului cu pogromurile constatate ca având legătură cu politica
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
din vreme, Înainte de invadarea Poloniei, ar fi salvat, poate, sute de mii de evrei, dar și numeroase popoare europene, ca și un sistem Întreg de alianțe ce ar fi frânat serios capacitatea expansivă a Germaniei? Modul În care autorul Își argumentează discursul arată, Încă de la Început, necesitatea perspectivei specifice și altor științe umaniste decât istoria În tratarea unor asemenea probleme deosebit de sensibile: „Recursul la istorie reclamă (...) un apel la memoria colectivă” (p. 7). Și, desigur, subiectivismul este inerent percepției și memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
invocate aici și-a mărturisit o carență de comunicare și relaționare cu un sociolog precum Traian Herseni, În ciuda contactelor dese și prelungite pe care le-au avut. Am fost contrariat. Scriam În altă parte despre ,,ratarea marxismului” la Traian Herseni, argumentând că, În ciuda declarațiilor postbelice uneori ostentative ale acestuia de aderență la marxism, prea puțin proba În scrisul lui o adeziune reală de asemenea proporții. Abuzul declarativ rata orice concretizare consistentă În spiritul textelor de după 1944 ale marelui sociolog. Lucrurile stau
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care plâng”. (Origen, Despre principii, cartea a II-a, II, 6, în PSB, vol. 8, p. 142) „Cât despre dogmele atinse în Simbolul credinței privitoare la întruparea Domnului, noi nici nu le-am pus în discuție și nici nu am argumentat acceptarea lor, pentru că depășesc puterea noastră de înțelegere, întrucât, după cum știm, în momentul în care ne atingem de simplitatea credinței atunci nu vom mai putea pune capăt discuțiilor, pentru că veșnic principiul contradicției ne va duce tot mai departe și vom
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în noutatea lor eclectică, într-o religiozitate de nivel accesibil, într-o ofertă individualizată. Pentru a rezista pe piață, marile religii își regîndesc strategiile de comunicare, modalitățile de prezență și de influență publică, își înmulțesc gesturile simbolice pregnante. Dacă, așa cum argumenta H.-R. Patapievici, modernitatea acordă valoare supremă noutății, modernitatea tîrzie a organizat prin globalizare, circulația informației, atotputernicia reclamei producția noutății torențiale. Sîntem puși mereu în situația de a alege pe o plajă bogată, multicoloră de produse, fie ele intelectuale, artistice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
formală a Logosului. Textul nostru a încercat să arate că există trăsături specifice modernității tîrzii care pot fi utilizate ca suport pentru descifrarea și chiar pentru exersarea unor mari teme spirituale. Pe urmele unor gînditori contemporani, m-am străduit să argumentez că Occidentul actual nu este un pustiu din care orice verticală a sensului să fi pierit, ci că el oferă un spectacol simbolic în multe privințe prețios, apt să stimuleze discernămîntul spiritual. Prin chiar singularitatea ei de lume secularizată, modernitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din America Latină. Potrivit lui Lipset, apariția lui Peron în Argentina și a lui Vargas în Brazilia ar trebui analizată drept un fenomen similar cu apariția fascismului în Europa, din moment ce ambele fenomene sunt martore ale emergenței mișcărilor extremiste de masă. Acest autor argumentează că există totuși o diferență între populismul Americii Latine și fascismul european: în timp ce primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și racordându-ne la mai vechile contribuții ale unuia dintre autorii acestui capitol, vom defini populismul drept o ideologie rarefiată, care consideră că societatea poate fi separată în două grupuri omogene și antagonice: "poporul virtuos" și "elita coruptă" și care argumentează că politica ar trebui să fie expresia voinței generale a poporului (Mudde, 2007: 23, 2004: 543). Acest lucru înseamnă că populismul este, în esență o formă de politică morală, și asta pentru că distincția dintre "elite" și "popor" este în primul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
deliberative pot oferi o soluție adecvată problemelor curente ale democrației și asta deoarece procesul deliberativ se sprijină pe ideea consensului rațional care nu lasă niciun loc pentru examinarea pasiunilor, afectelor și a luptelor pentru putere. Prin urmare, teoria democrației radicale argumentează că dimensiunea conflictuală a politicii este unul dintre principalele izvoare care impulsionează democrația. Acest lucru implică faptul că antagonismul social nu poate fi domesticit și nici nu trebuie eliminat. În concluzie, atributul fundamental al democrației radicale constă în denunțarea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
modelul conflictului, care prevalează în organizațiile politice din lumea anglo-saxonă, organizații care sunt, de asemenea, democrații liberale. În plus, Dahl (1970, 1989) nu ignoră existența luptelor care nu pot fi întotdeauna soluționate definitiv pe căi democratice și de aceea el argumentează că în anumite condiții (e.g. state-multietnice) o soluție o poate reprezenta dizolvarea comunității politice în unități mai mici, cu o funcționare ceva mai armonioasă sau încurajarea proceselor de secesiune. 1.3 Populism și democrație: prieten și dușman În majoritatea cazurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ale lui Lawrence Goodwin sau ale lui Michael Kazin. Chiar și în Europa de astăzi, unde populismul de dreapta este în general considerat un exemplu de "patologie normală" (Scheuch și Klingeman, 1967; vezi Mudde, 2010), autori precum Torbjörn Tännsjö (1992) argumentează că populismul este forma cea mai pură a democrației, în timp ce Laclau susține că populismul este condiția sine qua non a politicului (2005a: 154). Sprijinindu-ne pe definiția prezentată mai sus (vezi secțiunile 1.1 și 1.2), scopul nostru este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scopul nostru este acela de a ajunge la o poziție non-normativă cu privire la relația dintre populism și democrație 4. Vom dezvolta această perspectivă bazându-ne, în primul rând, pe analiza conceptuală, fără ca prin aceasta să ignorăm realitățile empirice. Pe scurt, vom argumenta că populismul poate fi privit, în același timp, ca un remediu și ca o amenințare la adresa democrației. Mai exact, din punct de vedere teoretic, populismul este în mod fundamental democratic (Canovan, 1999; Laclau, 2005a, Tännsjö, 1992), însă acesta se raportează
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democratizării, oferind poporului posibilitatea să se exprime, atacând autoritarismul establishmentului și făcând presiuni pentru asigurarea de alegeri libere și corecte. (Mudde și Rovira Kaltwasser 2010). De asemenea, relația populismului cu democrația reprezentativă este și ea predominant pozitivă. Numeroși autori au argumentat că populismul este în mod fundamental opus mecanismului reprezentării (Taggart, 2002), însă această afirmație este exagerată. Chiar dacă o parte importantă a populiștilor au, într-adevăr, o atitudine manifestă împotriva reprezentanților politici din țara lor sau dacă ei susțin că sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înclinațiile sale majoritariste și cu patosul său antielitist poate cu ușurință să conducă la o îngustare a "politicului" și prin aceasta la o contracție a spațiului efectiv al democrației. 1.5 Care sunt circumstanțele care determină efectele populismului Așa cum am argumentat, populismul poate avea atât efecte negative, cât și pozitive asupra calității democrației. Multe dintre aceste efecte au fost documentate de studiile empirice privitoare la actorii populiști, chiar dacă aceste cercetări folosesc o definiție diferită a populismului și nu disting între efectele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]