7,167 matches
-
câmpului, de recolta de hrișcă... Și am fost stupefiat ascultând-o pe Charlotte cum vorbea despre viața de țăran în deplină cunoștință de cauză. Dar mai ales rusa ei, întotdeauna pură, foarte subtilă, nu era deloc nepotrivită cu limbajul picant, aspru și colorat al Avdotiei. Discuția lor a ajuns și la război, subiect inevitabil: bărbatul lăptăresei fusese ucis pe front. Seceriș, hrișcă, Stalingrad... Iar seara, bunica avea să ne vorbească despre Parisul inundat sau să ne citească câteva pagini din Hector
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mâna pe piatra sobei. Era călduță. Charlotte a simțit o amețeală plăcută. Voia deja să se lase să lunece lângă sobă, când, pe masa din scânduri groase, înnegrite de ani, a observat o carte deschisă. Un volumaș vechi cu hârtie aspră. Sprijinindu-se de laviță, s-a aplecat asupra paginilor deschise. Curios, literele au început să tremure, să dispară - ca în noaptea din tren în care visase strada pariziană unde locuia unchiul ei. De data aceasta nu mai era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
știi? Doar mi-ai povestit tot! - Nu, căci, vezi tu, în poem... - Cui îi pasă de poem! În realitate, l-au ucis sau nu? Privirea lui, ațintită asupra mea deasupra flăcărilor, strălucea cu o sclipire ușor smintită. Vocea lui devenea aspră și totodată rugătoare. Am suspinat, ca și cum aș fi vrut să-i cer iertare lui Hugo și, cu un ton ferm și răspicat, am declarat: - Nu, nu l-au împușcat. Un sergent bătrân, care era acolo, și-a amintit de propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ale bărbaților care se aruncau sălbatic asupra lui. Tavanul, la care priveam țintă, a devenit verde. Durerea era atât de cumplită, încât am simțit cum mi se schițează în piept contururile fierbinți ale inimii. Sub ceafă, perna era tare și aspră ca nisipul... Gestul meu m-a luat prin surprindere chiar și pe mine însumi. Am început să-mi trag palme cu îndârjire, controlându-mi la început loviturile, apoi fără milă. Îl simțeam în mine pe cel care, în străfundurile tulburi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
larg răsfrânt, pantalonul la modă, foarte evazat jos. Apoi, ridicând capul în semn de adio, a plecat. Am scos un suspin de ușurare. Dar, deodată, Pașka s-a întors spre mine și mi-a aruncat cu o voce puțin cam aspră: - Hai, am să-ți arăt ceva! Hai, n-o să-ți pară rău... Dacă s-ar fi oprit să aștepte răspunsul meu, aș fi îngăimat un refuz. Dar el își continua drumul fără să se mai uite la mine. L-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capetelor lor... Să băteau ca și cum ar fi vrut să sfideze pe cineva. Pe cel care a amestecat într-o singură viață cerul acela de primăvară și trupurile lor schilodite... „Stalin? Dumnezeu?”, era să întreb, dar aerul de stepă făcea cuvintele aspre, greu de rostit. Nu mai fusesem niciodată atât de departe. Saranza se înecase demult în adierea cețoasă de la orizont. Escapada aceea fără țel ne era indispensabilă. În spatele meu, simțeam aproape fizic umbra unei mici piețe moscovite... Am ajuns în cele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului umed și cel aromat al ierburilor uscate, jocul umbrei și al luminii sub crengi. O clipă unică, inimitabilă, în șirul uniform al zilelor, al anilor, al vremurilor... O clipă care se oprise pe loc... Descopeream frumusețea Charlottei. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
privirea ei ațintită asupra priveliștii aceleia... Seara, mai mult ca să am conștiința împăcată, m-am hotărât să citesc până la capăt paginile Charlottei. Iarăși am dat de femeia închisă, de atrocitățile din lagăr și de copilul care adusese în lumea aceea aspră și murdară câteva clipe senine... Charlotte scria că reușise să obțină aprobarea de a merge la spitalul în care agoniza femeia aceea... Deodată, pagina pe care o țineam în mână s-a transformat într-o foaie subțire de argint. Da
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de neînvins. În cartea Esterei, soția și prietenii lui Aman îl avertizează pe acesta că nu va putea face nimic împotrivă lui Mardoheu „căci Dumnezeul cel viu este cu el” (Est 6,13 gr.). Acest privilegiu are ca revers pedepsirea aspră a infidelității, săvârșită însă cu scop educativ: „Iar dacă, pentru certarea și pedepsirea noastră, Domnul cel viu (ho zÄÎn kýrios) s-a maniat puțin asupra noastra, iarăși se va împăca cu robii săi” (2Mac 7,33). „Telle est la foi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cană apă rece. Apoi adăugați ¾ cană de apă fierbinte la gelatină și lăsați să se răcească. Adăugați ½ cană din gelatină la amestecul din blender. Amestecați temeinic. (Păstrați apa de la gelatină pentru alte loțiuni). Această loțiune este bună pentru pielea groasă, aspră, crăpată și descuamată. Pentru pielea ridată adăugați sucul de la 1 sau 2 frunze de aloe vera și 1 tabletă de PABA - acid para-aminobenzoic (1000 mg) la amestecul din blender. (Dacă sunteți sensibili la PABA, puteți renunța la tabletă.) Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
folosiți. Pentru o textură mai grunjoasă, încercați să adăugați făină de porumb sau fulgi de ovăz măcinați, sau praf de piatră ponce. Acesta este bun pentru persoanele care lucrează în autovehicule, sau altele care au nevoie de un săpun mai aspru pentru a îndepărta uleiurile de pe mâini. Încercați să adăugați plante măcinate sau condimente în amestecul pentru săpun. Acestea creează culori și texturi interesante. Poate fi distractiv să faceți săpun. Dacă țineți evidența rețetelor dvs. de săpun, veți în stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
doilea unui discurs Întemeiat pe arta persuasiunii: Este acum clar că cele mai vechi texte utilizau mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite de discurs: cel al bărbatului agresiv și cel al femeii seducătoare. Mythos este o cuvântare aspră, adecvată bătăliilor și adunărilor publice, prin care oamenii puternici Își intimidează și adversarii. În antiteză, logos este o cuvântare, de obicei asociată cu femeile, dar accesibilă și bărbaților subtili, fermecători și adaptabilă la orice sex. Este o cuvântare ușoară și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
I.Nicolae, op.cit., p. 91. 33 Sydney eucaliptus globulus), de la cei piperniciți, noduroși și puțin umbroși, până la cei Înalți ce se regenerează rapid din semințe sau lăstari. Unii au coaja groasă, dură și adânc crestată rezistentă incendiilor, alții au scoarța aspră, fibroasă sau subțire și netedă, cojindu-se vara. Culorile variază Între roz palid și galben la bej, cenușiu și portocaliu. Lemnul eucalipților este folosit de la podele, mobilier, până la pontoane și traverse de cale ferată. Procentul de uleiuri eterice secretat de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a da o veste neplăcută”195. Deși nu au o scriere a lor au născocit un sistem desăvârșit de telegrafie fără fir. Mijloacele prin care aduc la cunoștință știrile nu dau greș, indiferent de vreme. Lupta pentru existență este deosebit de aspră, și de aceea iuțeala cu care se primesc și răspândesc știrile de mare Însemnătate este o chestiune vitală. „Australienii poartă cu sine bețișoare de vestire sculptate, tasmanienii Își vopsesc fața În culoare de doliu”196 Pentru aborigeni venirea omului alb
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vânătorilor este cea mai veche 198 Locuințele lor erau un fel de paravane Împotriva vântului, confecționate din crengi Împletite sau din scoarță de copac, specifică vânătorilor nomazi. În general nu purtau haine, numai În regiunile sudice unde iernile erau mai aspre foloseau piei de animale croite grosolan. Hrana o frigeau la foc sau o coceau În cenușa fierbinte (B. Danielsson, op. cit., p. 68-69). 91 formă de economie din istoria omenirii, felul lor de trai nu-i așează totuși nicidecum la Începutul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
moale de copac, iar mai târziu Îl Învață să stea pe umărul ei, unde copilul doarme ținându se cu mâinile de părul mamei. Copii Îi imită pe cei mari, iar jocurile lor reproduc În multe privințe viața de mai târziu, aspră și nesigură. Procesul de inițierea tinerilor În tainele bărbăției, menit să stimuleze inițiativa, priceperea, răbdarea, vitejia, constă din mai multe etape ce pot dura mai mulți ani: izolarea Îndelungată a tânărului de femei și copii, apropierea de bărbații și bătrânii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Exagerarea poveștii „tufișului australian”, pe de o parte, și dezgustul față de acesta, pe de altă parte, tradițiile masculine ale acestuia, datează din timpul poetului Henry Lawson, unul dintre eroii folclorici ai țării, de la Începutul secolului al XX-lea. Acesta ura asprul gri-verzui al eucalipților, monotonia și situația deznădăjduită a provinciei. Un exemplu Îl constituie poezia Past Carin (Dincolo de păsare): Acum În sus și-n jos pe drumul maroniu Imensele ciori negre zboară Și jos, sub linie, eu știu. O altă vacă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este mândru de tatuajul său tipic care atestă din ce trib face parte și ce rang deține. Tatuajul este privit ca o expresie a individualității și demnității fiecăruia”475. Maorii erau o societate războinică, dominată de bărbați, cu un cod aspru al onoarei, după care orice jignire se pedepsește cu moartea. Cei Învingători, pentru a-și spori energia vitală și forțele spirituale Își ucideau adversari și În urma unui ritual Îi 474 I.Lips, Obârșia lucrurilor, p. 49. 475 E.M.Kreps, op. cit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un bătrân cu turban s-a Întins pe o un scaun, muște vigilente și sâcâietoare sunt gata să-i intre În nări și urechi, funcționarii stau și ei cu capetele pe mese - nimic nu tulbură liniștea cleioasă a acestor ceasuri aspre. În sfârșit se aude o voce În difuzor, În aeroportul adormit, care anunță Îmbarcarea pentru zborul spre insula Bali, o cursă internă cu Compania Garuda Indonesia. Un aer Înviorător cuprinde, ca prin farmec, Întreaga asistență, fiecare grăbindu-se pentru efectuarea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
celelalte forme ale rîsului prin faptul că are, într-o mai mare măsură decît ele, caracterul unui sentiment total. Mai mult decît celelalte forme ale experienței de viață și ale reflecției, el presupune un purgatoriu în care contradicțiile vieții și asprele bătălii ale existenței și-au exercitat înrîurirea asupra miezului celui mai intim al vieții sufletești. Ceea ce este mare și ceea ce e mic, sublimul și josnicul, tot ce-i luminos și ce-i întunecat toate și-au lăsat urmele și gîndirea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
negativ și limitat în configurarea artistică. Esențialul îl constituie, pe de o parte, masa incandescentă căreia trebuie să i se dea formă, iar pe de alta, chipurile plastice care apar în cursul atribuirii formei. Lupta deseori amarnică și munca deseori aspră se situează între cele două momente pozitive, fiind resimțite, în cele mai multe cazuri, numai de artist ca individ. Capacitatea artistică constă în individualizarea a ceea ce tinde să apară involuntar în sentiment și în fantezie. În artă, ca de astfel peste tot
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vreun centru absolut nici în ceea ce privește valoarea, nici în ce privește realitatea. Împărțirea valorilor se prezintă acum ca o mică oază, în contrast cu marele deșert al realității; sau o să folosesc altă imagine, luată dintr-o însemnare de jurnal: "Azi este rece și o vreme aspră. Un vînt tăios răzbate prin arborii desfrunziți. Dar chiar acest vînt scoate din harfa lui Eol, pe deasupra casei în care stau, niște tonuri însuflețite, un sunet îndelung, profund și odihnitor. În același fel se poate manifesta împărăția valorilor în mijlocul lumii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tăios răzbate prin arborii desfrunziți. Dar chiar acest vînt scoate din harfa lui Eol, pe deasupra casei în care stau, niște tonuri însuflețite, un sunet îndelung, profund și odihnitor. În același fel se poate manifesta împărăția valorilor în mijlocul lumii reci și aspre a realității". Există două momente indicate în ambele imagini. Oaza se află în pustiul însuși; același vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și să spunem că e nevoie să existe și asemenea exemplare ciudate ("cucuvele")77. Falstaff își exercită efectul humoristic în virtutea acestui principiu. De aceea resimțim ca pe o stridență faptul că prințul Hanric, de cum ajunge rege, îl îndepărtează cu vorbe aspre pe vechiul său tovarăș de chefuri. Astfel Bradley zice, pe bună dreptate, în studiul său The rejection of Falstaff (Oxford Lectures, p. 259): " Shaskespeare crease, în acest caz, o ființă atît de minunată și o așezaze pe tronul ei atît
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
unei iubiri nemăsurate, ca aceea dintre regele Admetos și blânda Alkestis, nu putea fi decât moartea. „Sensibilitatea thanatică” a autorului se manifestă aici din plin. Scrisă în versuri care dau puternic iluzia metrului antic, Alkestis mizează pe forța poeziei, când aspră, când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni mari”, și Soarele și Luna, „dramă liturgică”, B. tentează marea sinteză a artei și gândirii sale, opera de artă totală, în sensul wagnerian al termenului. Deliana se vrea o replică la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]