8,108 matches
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord. Regiunea aceasta este bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii. Autoritățile austriece care administrau Bucovina au sprijinit stabilirea de coloniști alogeni pe teritoriul anexat de la Principatul Moldovei. Familii de coloniști polonezi s-au stabilit în satele Cacica (în 1791), Tereblecea, Crăsnișoara Veche și Caliceanca (în jurul anului 1803), Adâncata și Tereszna (în 1814-1819
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
În lucrarea "Istoria polonezilor din Bucovina" (Cracovia, 1973), istoricul Emil Biedrzycki (1890-1975) preciza că în 1890 erau 122 polonezi în comuna Bosanci (din care făcea parte pe atunci colonia Bulai, dar și sate ca Mihoveni sau Liteni), pentru ca la recensământul austriac din 1910 numărul lor să fie de 275. Prima școală din Bulai a fost înființată în anul 1906, prin eforturile Societății Școlilor Populare din Cernăuți, având numai două clase. Ca învățători au fost în special polonezi. În perioada interbelică, mai
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii. La momentul anexării Bucovinei (1775), Gura Humorului era o așezare modestă. Ea s-a desprins de satul Voroneț în anul 1780, devenind o entitate social-administrativă distinctă. Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. Deși târgul Câmpulung Moldovenesc nu era localitate de frontieră, aici s-au stabilit trupele de grăniceri austrieci. Pentru nevoile lor spirituale a fost construită în 1775 o capelă de rugăciune, la care slujea preotul militar carmelit Paul Harrasch (Harrek?) din Galiția. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță a fost mutat la Gura Humorului, iar preotul
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
iezuiți s-au îngrijit de parohia Gura Humorului timp de 21 ani (1822-1843), după care au fost trimiși în alte misiuni. Preotul Anton Bereznicki a fost numit la 15 septembrie 1843 ca paroh al comunității catolice din localitate. În timpul ocupației austriece, Gura Humorului a crescut ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
construit cu un singur tub, ceea ce a impus restricționarea vitezei în tunel, un studiu de fezabilitate a arătat că realizarea celui de-al doilea tub este oportună și rezonabilă. Înainte de intrarea Sloveniei în Spațiul Schengen, postul de poliție de frontieră austriac era amplasat în Rosenbach, însă ulterior a fost desființat. Există o taxă pentru traversarea tunelului. Suma care trebuie plătită pentru autovehicule este de 6,50 € Datorită prezenței acestei taxe, este permisă străbaterea tunelului fără achiziționarea vignetei austriece. În tunel se
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
poliție de frontieră austriac era amplasat în Rosenbach, însă ulterior a fost desființat. Există o taxă pentru traversarea tunelului. Suma care trebuie plătită pentru autovehicule este de 6,50 € Datorită prezenței acestei taxe, este permisă străbaterea tunelului fără achiziționarea vignetei austriece. În tunel se pot recepționa atât postul de radio austriac Hitradio Ö3 al ORF, pe frecvența de 90,4 MHz, cât și cel sloven VAL 202 (aparținând "Radio Televizija Slovenija"), pe frecvența de 98,9 MHz.
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
a fost desființat. Există o taxă pentru traversarea tunelului. Suma care trebuie plătită pentru autovehicule este de 6,50 € Datorită prezenței acestei taxe, este permisă străbaterea tunelului fără achiziționarea vignetei austriece. În tunel se pot recepționa atât postul de radio austriac Hitradio Ö3 al ORF, pe frecvența de 90,4 MHz, cât și cel sloven VAL 202 (aparținând "Radio Televizija Slovenija"), pe frecvența de 98,9 MHz.
Tunelul Karawanken (rutier) () [Corola-website/Science/321642_a_322971]
-
parohială, 30 de familii unite, teren al bisericii arător de 20 de cable și fânaț de 14 care de fân. Biserica aparținea protopopiatului Jucu. În 1750 încă biserica era greco-catolică la care slujea un preot unit. Conscripția ordonată de generalul austriac Bucow consemnează în Bărăi: 1 preot unit, dar fără nici o familie greco-catolică, 1 preot ortodox, cu 60 de familii ortodoxe, o biserică ortodoxă (unită nu era), o casă parohială și averea bisericii de 24 cable arabile și de 4 care
Biserica de lemn din Bărăi () [Corola-website/Science/321653_a_322982]
-
cel care a insistat și l-a convins pe preotul Nicolae Săvescu să sfințească biserica. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, moșia satului Călinești-Cuparencu a fost cumpărată de Adolf Heinrich Marin (1795-1859), inginer ținutal din Cernăuți, de origine austriacă. El a construit un conac înconjurat de un parc cu stejari și alți arbori ornamentali aduși de la Viena, trei iazuri și o livadă. Marin a construit conacul pe pământul unde-și avea căsuța un localnic, Petru Prăjină. După o legendă
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
După o legendă locală, Prăjină își zidise casa pe locul unde existase anterior o biserică arsă de turci în noaptea de Înviere cu tot cu credincioșii aflați la slujbă, iar printre cei pieriți în incendiu ar fi fost și fiica lui. Inginerul austriac a vrut să cumpere terenul, dar Prăjină nu a vrut să vândă, iar Adolf Marin l-a omorât pentru a pune mâna pe pământul țăranului. După moartea Josefinei Marin (1865-1935), conacul a fost moștenit de fiii ei. Aceștia au fugit
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Călinești-Cuparencu () [Corola-website/Science/321682_a_323011]
-
(n. 10 iunie 1967, Tokio) este o actriță austriacă care trăiește în Germania. Katja s-a născut și copilărit în Tokio, ea este fiica a doi ingineri din Erlangen. După bacalaureat ea a dorit ca să lucreze câștige bani pentru strudiu, pe o fermă de vite în Australia. În loc de aceasta
Katja Weitzenböck () [Corola-website/Science/321702_a_323031]
-
anul 1662 principele Mihai Apafi I i-a mutat sediul la Aiud, unde funcționează în mod neîntrerupt până în prezent. Clădirea în care își desfășoară activitatea este monument istoric, cu codul de clasare . În 1704 colegiul a fost devastat de oștile austriece. În 1711 Ferenc Pápai Páriz, rectorul colegiului, obține cu acordul regelui Angliei un sprijin material din partea credincioșilor din Anglia constând în 11.000 lire sterline pentru reclădirea școlii. Din aceste fonduri au fost construite clădirile care alcătuiesc în prezent Colegiul
Colegiul Național Bethlen din Aiud () [Corola-website/Science/321715_a_323044]
-
istoria naționalei Austriei. A marcat primul său gol pentru Austria pe 16 octombrie 2012 în Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2014 într-un meci împotriva Kazahstanului, câștigat de austrieci cu 4-0. La 19 ani, Alaba a fost ales Fotbalistul austriac al anului în 2011. Acesta a primit în decembrie 2012, premiul pentru al doilea an consecutiv. Pe 10 septembrie 2013, Alaba a marcat singurul gol al meciului împotriva Irlandei în minutul 84. A marcat golul final al Austriei în meciul
David Alaba () [Corola-website/Science/321740_a_323069]
-
cu fiica Ducelui de Brunswick-Lüneburg. care era și nepoata soției împăratului Carol al VI-lea. În ciuda faptului că ea a fost crescută în religia luterană, a fost logodită cu prințul Prusiei, care era calvinist. Căsătoria a fost aranjată de curtea austriacă în speranța de a obține influență asupra Prusia pentru o altă generație. Logodna a fost sărbătorită la Berlin la 10 mai 1732. La 12 iunie 1733 s-a căsătorit cu Prințul Moștenitor Frederic al Prusiei la palatul de vară al
Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/321763_a_323092]
-
Moștenitor Rudolf al Austriei. La douăzeci de ani de la căsătorie, în 1895, Louise-Marie a intrat într-o relație cu Géza Mattachich, fiu vitreg al lui Oskar Keglevich, conte de Buzin. Mattachich era locotenent într-un regiment din Croația al armatei austriece. S-au întâlnit la Prater, Viena. În ianuarie 1897, a scandalizat Viena părăsindu-și soțul, Prințul Philipp, pentru Mattachich și luând-o pe fiica ei cu ea. Au călătorit la Paris, apoi la Cannes, locuind în diverse destinații din sudul
Prințesa Louise-Marie a Belgiei () [Corola-website/Science/320786_a_322115]
-
a devenit comandantul Diviziei nr. 7 "Prinz Eugen". A fost capturat de sovietici și executat lângă Arad. A fost fiul medicului Gustav Phleps și al soției acestuia, Sofie, născută Stolz. Medicul Gustav Phleps se stabilise în Transilvania venind din Silezia austriacă. După ce a absolvit școală la Sibiu a urmat cursurile Academiei Militare Imperiale din Pressburg (Bratislava). După absolvire a devenit ofițer în Armată Comună și în timpul primului război mondial a luptat pe frontul din Galiția, la sfârșitul războiului ajungând la gradul
Artur Phleps () [Corola-website/Science/320875_a_322204]
-
cursuri de industrie casnică, de împletituri (din nuiele, papură, paie ori pănuși) și de apicultură. El a criticat politica antiromânească a episcopului Eugenie Hacman care îi învinuia pe unii preoți de iredentism românesc pentru a-i discredita în ochii guvernului austriac. În 1893 a fost numit exarh arhiepiscopal, iar în 1895 egumen al Mănăstirii Putna. Iraclie Porumbescu a decedat la 13 februarie 1896, la vârsta de 73 de ani. A fost înmormântat în cimitirul din jurul bisericuței de lemn, foarte aproape de altarul
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii. La momentul anexării Bucovinei (1775), Gura Humorului era o așezare modestă. Ea s-a desprins de satul Voroneț în anul 1780, devenind o entitate social-administrativă distinctă. Ocupanții austrieci au trimis în Bucovina diverși angajați ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
ai statului: funcționari și muncitori din Boemia, Moravia și Slovacia și care s-au stabilit aici. Marea majoritate a acestor coloniști era de religie romano-catolică. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului. În timpul ocupației austriece, Gura Humorului crește ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul de
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
Europa (1853), și construirea primului puț petrolier din Polonia (1854). Łukasiewicz s-a îmbogățit de pe urma invențiilor sale și a devenit un filantrop cunoscut în Galiția. s-a născut la 8 martie 1822 la Zaduszniki, lângă Mielec, pe atunci în Imperiul Austriac. Părinții săi erau Apolonia născută Świetlik și Józef Łukasiewicz, intelectual și veteran al revoltei lui Kościuszko. Părinții săi locuiau cu chirie într-o casă din Zaduszniki, dar la scurt timp după nașterea lui Ignacy s-au mutat la Rzeszów din cauza
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]
-
pe Edward Dembowski, care l-a introdus pe Łukasiewicz în organizația ilegală"Centralizarea Societății Democratice Polone", care avea scopul de a pregăti o revoltă națională împotriva puterilor care divizaseră Polonia. La 19 februarie 1846, Łukasiewicz a fost arestat de autoritățile austriece și închis la Lvov. La 27 decembrie 1847, a fost eliberat din închisoare din lipsă de probe, dar a continuat să fie văzut ca periculos din punct de vedere politic. I s-a cerut să rămână în Lvov. Acolo, Łukasiewicz
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]
-
Baron de Marconnay (, n. 26 octombrie 1725, Lathuy, Brabant, Țările de Jos austriece; d. 22 decembrie 1819, Linz) a fost un Feldzeugmeister imperial, propietar al Regimentului Infanterie nr. 31 apoi în schimb nr. 58, și deținător al Crucii de Cavaler, de Comandor precum Mari Cruci al Ordinului Maria Terezia. Beaulieu, care provenea dintr-
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Feldzeugmeister imperial, propietar al Regimentului Infanterie nr. 31 apoi în schimb nr. 58, și deținător al Crucii de Cavaler, de Comandor precum Mari Cruci al Ordinului Maria Terezia. Beaulieu, care provenea dintr-o familie veche valonă, s-a alăturat armatei austriece în 1743, într-un regiment al Ducelui Francisc Ștefan de Lorena și a fost făcut căpitan deja în anul 1747. În anul 1757 a fost înaintat la gradul de maior și transferat la Statul Major pentru Cartiere. Beaulieu a participat
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
de Latour au fost însărcinați cu suprimarea ei. Dar înnăbușirea repede a revoltei a fost datorită în primul rând prudenței și curajului lui Beaulieu, care, cu rang din 14 martie 1789 general de brigadă (Generalmajor), condusese un corp de armată austriac. De aceea a fost decorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 5-a promovare de la 23 ianuarie 1760) și avansat definitiv la "Generalmajor" pe 31 mai 1790. Deja în ziua de 19 octombrie 1790 a
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]