8,697 matches
-
deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite de sânge... Dinții pe care îi scuipa cu durere și dezgust... Nu vrea să se gândească prea mult la suferințele care au urmat acelei întâlniri cu "marii prieteni" care l-au văduvit de auz pentru toată viața. Despre Teodora și fetița domnului Simion nu a mai avut niciodată nici o veste. ȘAPTE ZILE CU TEODORA Ziua întâia Este iarăși începutul unei zile geroase de iarnă în care soarele, care abia s-a ridicat de după orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi cunoștea figura și nu știa de unde. Poate o mai văzuse la vreo ședință , luând cuvântul tot așa, vindicativ, găsind o mie și unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un țigănuș tânăr, potrivit de înalt, cu părul creț, buze groase și ochi aprinși ca focul. Să trăiți boierule, bună seara, se înclină el adânc înspre Alexe, care se urni de pe scaun leneș, cu o grimasă pe chip apărută la auzul cuvântului "boier" și se duse să-i strângă mâna. În timpul acesta Nina apăru cu patru cești de cafea aburind pe o tavă de inox. Cam acesta ar fi spațiul de desfășurare, spuse și-i arătă omului camera zâmbind larg... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
respire, asista neputincioasă la acel măcel verbal, devastator. Într-un târziu, cu porii contractați, tremurând, murmură mai mult pentru ea. Nu se poate, nu se poate așa. După voi nimic nu rămâne întreg. Derutat, clipind din ochi a neînțelegere, la auzul acelui glăscior tremurat, Alexe se opri, poate din dorința de a-și lua un ultim avânt înainte de a porni să nimicească acel firișor nesemnificativ ce-i ședea în cale. Într-o clipă, Carmina înțelese că, obosit deja să rotească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei când vorbea, buzele de un roșu aprins, natural, se rotunjeau frumos atunci când rostea vocale, avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi, subțirele. Ce minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
perfectă. Îl mai aude apoi pășind de-a lungul aleii, grăbit, grăbit ca întotdeauna, cum trântește portiera mașinii în urma lui, cum ambreiază motorul și pornește cu amândouă mâinile pe volan, conștient, treaz, stăpân pe toate reflexele. Carmina îl urmărește cu auzul încordat până când zgomotul mașinii lui, devenit pentru ea cunoscut, aparte, ca un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
său de studiu e mai degrabă monstruos decât uman? Ce au În comun mașinile de masturbat din Augsburg cu isteria, sau hirsutismul cu invidia feminină a penisului? Nu știu dacă e adevărat, dar conform documentelor, Cancelarul Sănătății a râs la auzul criticilor. „Delegația vieneză trebuie să aibă răbdare. Într-o bună zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Duck, spuse Norman și izbucni la rândul său În râs. Vocea Îi suna pițigăiată, ca a unui personaj de desene animate. — Vezi-ți de tine, Mickey Mouse, chițăi Ted. „Cled că am vădut o piticuță“, replică Norman. Râdeau amândoi la auzul propriilor voci. — Lăsați-o baltă, măi băieți, le transmise Barnes prin intercom. Treaba-i serioasă. Să trăiți, am Înțeles, dom' căpitan, spuse Ted, dar vocea Îi era acum atât de ascuțită, Încât devenise aproape neinteligibilă și iarîl apucă rîsul, glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
neagră și pătrundea Într-un alt... ați auzit ceva? Harry se Întoarse, ridicând capul. Deși era liniște, nu se auzea nimic. După un scurt moment de liniște, se auzi o voce slabă: — Aloo! — Cine-i acolo? spuse Norman, Încordându-și auzul. Vocea era tare firavă, dar suna omenește. Și parcă nu era doar o singură voce. Venea de undeva din interiorul navei. — lu-huuu! E cineva pe-aici? Alooo! — Of, Doamne, sunt ei, pe monitor! zise Beth. Mări volumul sonorului de la monitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
soarele, norii și cerul albastru. — La ce te gândești? — Mă gândesc că abia aștept să ieșim de aici. Și eu, spuse Beth. Dar nu mai avem mult. Pong! Pong! Pong! Pong! Norman Îl controla pe Harry și se Întoarse la auzul zgomotului. — Ce este, Beth? Pong! Pong! Pong! Pong! — Stai liniștit, Norman, spuse Beth de la consolă. Vreau doar să aflu cum lucrează chestia asta. Pong! Pong! Pong! Pong! — Care anume? — Sonarul cu baleiaj lateral. Cel cu apertură falsă. Nu Înțeleg de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ochii. „Am reușit. Am rămas Împreună. Stăm Încă bine. Am reușit“. Se relaxă. Avu senzația că ceva i se târa pe corp. „Din cauza frigului, Își spuse, a trecerii de la frig la cald“. Senzația era neplăcută. Nici șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lăsându-mă foarte liberă în toate alegerile mele de mai târziu, când mi-am ales drumul în viață. Nu-mi amintesc întâmplări haioase, ai mei spun însă că aveam mici replici savuroase de pe la trei-patru anișori, ei distrându-se teribil la auzul lor. Tot pe atunci îmi plăcea să pozez în oglindă cu fel de fel de cârpe, bucăți de material din ceea ce croia doamna Țopa (mama vitregă a marii actrițe Sorana Țopa), părinții mei stând în gazdă la dumneaei, asta se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în oglindă. Brusc, văzîndu-și chipul, își dă seama că de fapt tăcerea l-a trezit. niciodată nu i s-a mai întîmplat lui X să fi fost înconjurat de o astfel de tăcere. este o tăcere care îi explodează în auz. o tăcere care emană din obiecte, din pereți, care vine din exterior, din univers. este o tăcere a străzilor, a orașului, a dimineții, a spațiului. o tăcere care îl învăluie ieșind din propriul său creier. o tăcere aproape materială care
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de damă (să fie batista domnișoarei matilde ?)... „auzi ?” întreabă Vocea. într-adevăr, se aude ceva. Un sunet care vine de undeva de jos, dintr-un apartament de la parter. Un fel de bîzîit care se repetă, un semnal sîcîitor care zgîrie auzul („și creierul” adaugă Vocea). X se apropie evitînd să pășească în laptele scurs dintr-o sticlă spartă pe treptele dintre primul etaj și parter. X nu-și dă încă seama cine produce zgomotul. nu-și dă seama nici dacă începe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
îl auzi cum își trece unghia degetului arătător de la mîna dreaptă pe sub unghia degetului arătător de la mîna stîngă. Spun că îl auzi întrucît această operațiune de curățare a „mizeriei”, invizibile de fapt, de sub unghiile sale produce un sunet extrem de neplăcut auzului, e ca și cum cineva ar vrea să cojească un ou crud. îți jur, de mai multe ori era să-l dau afară din librărie, deși pînă la urmă m-am abținut și am preferat să urc eu la etaj sau să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe Paul cu o țigară devenea imediat mult mai important decît continuarea unei discuții despre sofiști sau despre abilitatea cu care anaxagora demonstra că inteligența era cauza universului. Dacă Paul cerea o țigară, cu vocea lui unică, timbrată, extrem de plăcută auzului în ciuda unui zaț de autoritarism, dacă Paul cerea, deci, o țigară, el trebuia servit numaidecît întrucît era onorată astfel o minune a naturii. Și cum eu eram alături de Paul, nedespărțit de el, evident că beneficiam la rîndul meu de atenția
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a înălțat în aer și s-a spart apoi căzînd pe tejghea și lăsînd urme lichide pe suprafața de zinc. atunci l-am văzut și pe barman, un bărbat încă tînăr, cu fața osoasă, cu ochi speriați, vizibil panicat la auzul cuvintelor emise de coardele mele vocale. Barmanul schiță cîteva mișcări dezordonate care ar fi putut să-mi stîrnească rîsul dacă n-aș fi fost eu însumi atît de surprins. Cum îi cerusem două lucruri în același timp, omul din fața mea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și mă pierd În inaccesibilele aventuri ale rătăcitorului Ulise, fiul lui Laertes, din seminția lui Zeus. Dar adoratorul severei epopei mediteraneene aduce libații În orice grădină; susținut de M. Lecoq, am cotrobăit prin maldăre de terfeloage prăfuite; mi-am Încordat auzul, În imense hoteluri imaginare, doar-doar voi surprinde pașii tăcuți ai unui gentleman-cambrioleur; În oribila țelină din Dartmoor, Învăluit În ceața britanică, m-a devorat marele dulău fosforescent. Ar fi de prost-gust să insist. Cititorul cunoaște antecedentele care mă acreditează: și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lungă și Încâlcită, din care am presupus că, În 1922, un eretic a furat juvaerul care Împodobea statuia cum nu se poate mai făcătoare de miracole pe care știți să o venerați În țara voastră. Popii, care se cruceau la auzul celor petrecute, au trimis un misionar ca să-l pedepsească pe eretic și să aducă relicva Înapoi. Doctorul a spus că misionarul era, după propria sa mărturisire, chiar Tai An. Dar eu mă mărginesc la fapte, cum ar zice Înțeleptul Merlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
comun: i-am dat nainte cât mai patruped pân tenebre ș-am dășchis fiecare breșă cu cucuiele care Încă mă mai doare rațiunea socială, adică firma A. Căpățână. Am strâmbat dân nas, am sucit clanța și pă loc, mamma mia, auz că În imobilu care nu iera În iel nici un suflengăr urca liftu. Un Otis cu gabaritu mărit! Marea chestie iera să mă asigur dacă iera borfașii care o să mă devalizeze până la mătreață or paznicu dă modă veche, capabil să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]