8,498 matches
-
Ineranța Bibliei este o poziție obișnuită printre fundamentaliști, alături de interpretarea contextual-literală a Bibliei și de alte elemente ale teologiei fundamentaliste. Grație diversității permise de congregaționalism, însă, multe biserici baptiste nu sunt nici fundamentaliste, nici literaliste, deși majoritatea cred în autoritatea Bibliei. Cei mai mulți baptiști moderați sau nefundamentaliști preferă să folosească termenii "inspirată" sau "insuflată de Dumnezeu", în locul celui de "inerantă", pentru a descrie Scriptura; acești termeni alternativi își au originea în cuvântul folosit de Pavel în 2 Timotei 3:16. Cu privire la ineranța
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
fost păstrată de Dumnezeu în copiile făcute în secolele au urmat. Mulți baptiști consideră că traducerile făcute de pe aceste manuscrise în alte limbi sunt necesare, dar nu necesar inerante. Unii baptiști (americani, în general) cred că traducerea King James a Bibliei în engleză este o traducere inspirată și resping nevoia de a cunoaște și utiliza manuscrisele grecești și ebraice. Deși ca denumire este atestată doar în secolul al XVI-lea, ca baza doctrinară această mișcare se dorește a fi aproape de învățătura
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
pe motiv că asemenea asociații ar fi nescripturale. În plus, există uneori grave dispute în cadrul convențiilor, deseori divizate între fundamentaliști și moderați. Doctrina preoției tuturor credincioșilor afirmă că fiecare creștin are acces direct la Dumnezeu și la adevărurile conținute în Biblie, fără ajutorul unei aristocrații sau ierarhii de preoți. Doctrina se bazează pe pasajul din 1 Petru 2:9 și a fost popularizată de Martin Luther în timpul Reformei protestante, iar înainte de aceasta de lollarzii lui John Wycliff. Baptiștii sunt încurajați să
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
protestante, iar înainte de aceasta de lollarzii lui John Wycliff. Baptiștii sunt încurajați să discute probleme textuale și de alte feluri cu pastorul lor și cu alți creștini acolo unde este necesar. La modul absolut, creștinul individual este responsabil pentru înțelegerea Bibliei și aplicarea ei practică. Învățătura baptiștilor despre preoția tuturor credincioșilor e una din coloanele ce susține credința lor în libertate religioasă. În general, cele mai multe biserici baptiste recunosc doar două simboluri care trebuie să fie practicate în mod obișnuit: botezul și
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
au rămas de la el și câteva manuscrise: Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl așază, fără nicio îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creștini din toate timpurile. Este ctitorul mănăstirii
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
a face cu proza de ficțiune. Tratatul a creat primul corpus de texte care să fie discutate și a fost primul titlu care a demonstrat cum pot fi interpretate scrierile ficționale laice - exact așa cum teologii obișnuiau să interpreteze părți din "Biblie" într-o dezbatere teologică. Interpretarea avea nevoie, bineînțeles, de propriile obiective și Huet a oferit câteva întrebări pe care cineva ar putea să și le pună: "Ce ne spune opera de ficțiune dintr-o cultură străină sau dintr-o perioadă
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
a acesteia, în timp, o „întregire” perpetuă, moment cu moment, a Totalității. Ceea ce este ascuns minții umane constituie tocmai premisa libertății de acțiune. "Consolarea Filozofiei" s-a bucurat de multă popularitate în Evul Mediu, fiind cartea cea mai citită, după Biblie. A fost comentată de Toma din Aquino, a fost tradusă în limba engleză de Alfred cel Mare (849-899), rege al Anglo-Saxonilor , de poetul Geoffrey Chaucer și de regina Elisabeta I a Angliei, în limba franceză de Jean de Meung și
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ale iudaismului și creștinismului. Numele grec de Biblia (Ta Biblia = gr. cărțile) a fost dat, după tradiție, de cei șaptezeci de învățați evrei care au tradus-o din ebraică în elenă în timpul domniei lui Ptolemeu Filadelful la Alexandria (vezi Septuaginta). Biblia ebraică, sau evreiască, este scrisă în limba ebraică antică, ("ebraica veche"), (conținând și câteva pasaje și un număr de cuvinte în aramaică). La evrei, Biblia mai este denumită Mikrá מקרא (Lectura, asemănător cu sensul numelui Koranului musulman), și mai ales
Biblia ebraică () [Corola-website/Science/299800_a_301129]
-
tradus-o din ebraică în elenă în timpul domniei lui Ptolemeu Filadelful la Alexandria (vezi Septuaginta). Biblia ebraică, sau evreiască, este scrisă în limba ebraică antică, ("ebraica veche"), (conținând și câteva pasaje și un număr de cuvinte în aramaică). La evrei, Biblia mai este denumită Mikrá מקרא (Lectura, asemănător cu sensul numelui Koranului musulman), și mai ales ca TaNaH תנ"ך, nume acronim format din inițialele denumirilor celor trei elemente: Tora תורה ("Învățăturile"), Neviim נביאים ("Profeții") și Ketuvim כתובים ("Scrierile") - prin urmare
Biblia ebraică () [Corola-website/Science/299800_a_301129]
-
trei elemente: Tora תורה ("Învățăturile"), Neviim נביאים ("Profeții") și Ketuvim כתובים ("Scrierile") - prin urmare - "TaNaCh" (litera ebraică כ se pronunță la sfârșitul cuvintelor ca un H, și la începutul cuvintelor ca un K): În documentarul History Channel "The Bible Unearthed" ("Biblia dezgropată") prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondială în materie de Biblie ebraică afirmă că ea nu este o carte, ci cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul unui mileniu. Tot el
Biblia ebraică () [Corola-website/Science/299800_a_301129]
-
prin urmare - "TaNaCh" (litera ebraică כ se pronunță la sfârșitul cuvintelor ca un H, și la începutul cuvintelor ca un K): În documentarul History Channel "The Bible Unearthed" ("Biblia dezgropată") prof. Richard Friedman, prezentat ca autoritate mondială în materie de Biblie ebraică afirmă că ea nu este o carte, ci cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul unui mileniu. Tot el afirmă că este un miracol că acești autori au reușit să prezinte
Biblia ebraică () [Corola-website/Science/299800_a_301129]
-
ea nu este o carte, ci cărți, o întreagă bibliotecă având între 100 și 150 de autori, scrisă de-a lungul unui mileniu. Tot el afirmă că este un miracol că acești autori au reușit să prezinte un mesaj coerent. Biblia ebraică cuprinde următoarele cărți: Torá תורה Neviim נביאים Ketuvim כתובים
Biblia ebraică () [Corola-website/Science/299800_a_301129]
-
Țările de Jos, dar a imigrat în Statele Unite în 1923. A studiat la Colegiul Calvin, Universitatea Michigan, Seminarul Teologic Calvin (Th.B.) și Seminarul Teologic Princeton (Th.D., 1953). După ce a păstorit câteva biserici creștine reformate (1944-1956), a devenit profesor asociat de Biblie la Colegiul Calvin (1956-1958). Din 1958 până în 1979, când s-a pensionat, a fost profesor de Teologie sistematică la Seminarul Teologic Calvin din Grand Rapids, Michigan. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără:
Anthony A. Hoekema () [Corola-website/Science/299790_a_301119]
-
au supraviețuit puține picturi laice, din anumite surse literare exacte se știe că existau castele ai căror pereți erau bogat împodobiți cu picturile comandate de nobili. Pictura a fost considerată o cale eficientă în învățarea principiilor religioase de către populație, ilustrând Biblia sau Cărțile de Rugăciuni și dedicând interiorul bisericilor gloriei lui Dumnezeu. În acea vreme existau foarte puține persoane care știau să citească; din acest motiv, scopul frescelor era acela de a face creștinismul mai ușor de înțeles și de a
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
al mișcării, culori mai blânde și fizionomii mai expresive, chiar dacă datează cam din aceeași perioadă. În general, lucrările mai mici pot fi găsite doar în ilustrațiile manuscriselor; și, din nou, majusculele împodobite sunt des utilizate în lucrările cu teme religioase. Biblia și incunabulele erau foarte bogat ilustrate, ca act de adâncă devoțiune din partea călugărului ce le executa, și ele reflectau adesea vanitatea patronului care era dispus să-și etaleze bogăția, comandând lucrări atât de elaborate. Cel mai renumit manuscris englez din
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
adesea vanitatea patronului care era dispus să-și etaleze bogăția, comandând lucrări atât de elaborate. Cel mai renumit manuscris englez din secolul al 12-lea a fost executat în Winchester și se găsește astăzi la Cathedral Library. Originalul acestei superbe Biblii avea doar două volume, însă conținutul lucrării a fost redistribuit în patru și a reprezentat rezultatul colaborării, probabil, a cel puțin șase artiști. Acești șase artiști au fost numiți: Maestrul Scrierilor Apocrife, Maestrul Cifrelor Bisecte, Maestrul Amelekite, Maestrul Morganatic și
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată legea și proorocii.”, Matei 22, 37-40). Ortodoxismul se bazează pe scrierile Bibliei, pe tradiție și pe trăirea vieții religioase în cadrul Bisericii, singurul loc în care Biblia poate fi corect înțeleasă. El acordă o mare importanță Sfintei Euharistii, eveniment în timpul căruia se retrăiește viața apostolică. Spre deosebire de el, catolicismul consideră că înțelegerea Bibliei se
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
scrierile Bibliei, pe tradiție și pe trăirea vieții religioase în cadrul Bisericii, singurul loc în care Biblia poate fi corect înțeleasă. El acordă o mare importanță Sfintei Euharistii, eveniment în timpul căruia se retrăiește viața apostolică. Spre deosebire de el, catolicismul consideră că înțelegerea Bibliei se poate face și prin studiu individual. În sfârșit, diversele curente protestante reduc toată învățătura lăsată nouă de Dumnezeu prin Iisus Hristos numai la Biblie („sola scriptura”). De asemenea, protestanții consideră că credința este o dovadă a faptului că ai
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
Sfintei Euharistii, eveniment în timpul căruia se retrăiește viața apostolică. Spre deosebire de el, catolicismul consideră că înțelegerea Bibliei se poate face și prin studiu individual. În sfârșit, diversele curente protestante reduc toată învățătura lăsată nouă de Dumnezeu prin Iisus Hristos numai la Biblie („sola scriptura”). De asemenea, protestanții consideră că credința este o dovadă a faptului că ai fost deja ales de Dumnezeu, că din acest motiv nu ar mai putea greși în fața lui și că Dumnezeu nu ar mai putea să revină
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
că atât liturghia cât și textul Scripturilor erau în latină limita accesul la ele numai clerului educat, și acesta era în număr foarte restrâns. Datorită interesului în limbile clasice manifestat în secolele XVI-XVII chiar de către umaniști ca Erasmus, Vulgata, traducerea Bibliei în latină efectuată de Sf. Ieronim (cca. 405 A.D.) și folosită în mod exclusiv în Biserică, începuse să fie dovedită ca având lacune. Ideile protestante de traducere a Scripturii în limbile naționale ale popoarelor, propagate cu ajutorul tiparniței lui Gutenberg, au
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Imbart de Tours, H. Preuss), când adevărata sinteză spirituală și culturală a Renașterii și umanismului (Burckhardt, Ranke ș.a.), sau chiar numai încercarea de unificare sufletească a germanilor, în locul celei politice, care lipsea, prin crearea limbii naționale, în special prin traducerea Bibliei (Funk-Brentano). Dar toate aceste prezentări sunt secvențiale și incomplete, așa cum o dovedește cunoașterea conjuncturii, a contextului în care s-a derulat Reforma, precum și a biografiei și operei marelui reformator. Martin Luther s-a născut la 10 noiembrie 1483, în localitatea
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
rănită”, spunea el. Johann von Staupitz, vicarul provincial al eremiților augustinieni, observându-i frământările, l-a sfătuit să înlocuiască ascetismul cu lectura alternativă a Sf. Scripturi și a Fer. Augustin. Călugării și-au exprimat solicitudinea și i-au oferit o Biblie latină, carte pe care un om o poseda cu mare greutate, în epocă. Într-una din zile, poate în 1508 sau 1509, Luther a fost marcat de o frază din epistola către Romani, a Sf. Ap.Pavel: „Iar dreptul prin
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
răi decât împărații păgâni și curtea pontificală ca fiind servită de douăsprezece fete goale. După întoarcerea la Wittenberg(februarie 1511), Luther a fost rapid avansat între cadrele didactice și a devenit vicar provincial al ordinului său. El ținea cursuri asupra Bibliei și predica cu regularitate în biserica parohială, și căuta să-și facă datoria cu zel și devotament. Un erudit apusean consemnează faptul că ”scrisorile sale oficiale respiră o profundă solicitudine pentru cei slabi, o nobilă simpatie pentru cei căzuți(în
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Iarăși tiparul a ajutat enorm, căci, în câteva zile, peste 4000 de exemplare, din acest manifest, s-au răspândit demolând cele trei ziduri, în spatele cărora se ascundea papalitatea: puterea spirituală, care depășește pe cea lumească, dreptul papei de a explica Biblia și dreptul de a convoca sinoade. Acestora, Luther le opunea preoția universală sau generală, libertatea pentru toți de a explica Sf. Scriptură și dreptul poporului întreg de a decide în adunări soarta Bisericii sale. „Trebuie să te trezești, Germanie!”, striga
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
o Biserică nevăzută, a dinamitat ierarhia în Biserică, și, prin extindere, orice ierarhie, generând războiul țărănesc condus de preotul Thomas Munzer, în care au fost uciși 100000 de țărani, a îndepărtat cultul sfinților, al icoanelor , al moaștelor,etc., a dat Biblia în mâna creștinilor și îndemnat să o citească și să creadă. Credința era relativizată și individualizată, ne mai exprimând apartenența la aceeași realitate hristică a Bisericii. Nu mai existau reguli, norme sau obligații, fiecare-și era propria normă. Când a
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]