7,991 matches
-
-l scoase din priză. Apoi, conștient în mod acut că și-a îngăduit să se lase pradă nervilor și spaimei, își scoase cu gesturi măsurate acul de aur de la cravată si se aplecă asupra biroului. Acolo se afla inelul, o bijuterie mică dar strălucitoare, capul ornamental fiind o replică exactă a aparatului de spionaj cu raze, imaginea acestuia era alcătuită într-o formă solidă prin forțe atomice generate de sursa de energie din interiorul inelului. Soluția cea mai rapidă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
mână divină. Collonges la Rouge are valoare de patrimoniu arheologic, istoric, arhitectural și artistic. Dar, mai ales, de perpetuu spectacol terestru, care dovedește că raiul se poate afla și pe pământ. Pentru a pune și mai mult în valoare această bijuterie, în anul 1927 a luat ființă o asociație, cu numele Les Amis de Collonges. Principalul scop al asociației este stimularea proprietarilor de construcții pentru buna întreținere a acestora, pentru restaurarea și reamenajarea vechilor monumente, precum și pentru încurajarea turismului. Mai ales
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această unealtă, o minunăție În sine, era un delir baroc de argint, aur și mii de curbe ce străluceau precum farul din Alexandria. CÎnd tata mă scotea la plimbare, eu nu tăceam pînă cînd nu mă ducea să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de natură să Îmbunătățească expectativele. Dimineața, o furgonetă cenușie de la comisariat Îl lăsase pe don Federico lat În dreptul ușii casei lui. Era Însîngerat, cu rochia zdrențuită, fără perucă și fără colecția lui de fine bijuterii false. Urinaseră pe el și avea fața zdrobită și plină de tăieturi. Fiul brutăresei Îl găsise chircit În fața ușii de la intrare, plîngînd ca un copil și tremurînd. Nu există dreptate, nu, comentă Merceditas, postată În ușa librăriei, departe de mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu cine vorbi, Se scrie. * DE ARTĂ Cafeneaua Cu visători damnați. Trecutau ani, Simbolism, Curentul decadent. Broșuri, Bijuterii rare. Paradoxe Bizarul, Seri, Nopți, Efuzii de parfume Și naunțe. Orașul dominant. * BOEMĂ Se așeza să ningă - Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntîlnesc La sfârșit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu ești mai frumoasă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
e bine să te bagi pe un lucru bine făcut. Să jefuiești o bancă. Dar în țărișoara noastră oropsită fluieră vântul prin visterii, te trezești că ai furat documente bancare de care nu te poți folosi nici să aprinzi focul. Bijuterii. Regimul comunist a topit toate bijuteriile și le-a transformat în secere și ciocane, în furnale și combinate chimice, în schele și în locuințe muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat cine este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un lucru bine făcut. Să jefuiești o bancă. Dar în țărișoara noastră oropsită fluieră vântul prin visterii, te trezești că ai furat documente bancare de care nu te poți folosi nici să aprinzi focul. Bijuterii. Regimul comunist a topit toate bijuteriile și le-a transformat în secere și ciocane, în furnale și combinate chimice, în schele și în locuințe muncitorești. Copiii miliardarilor. Este un lucru destul de dificil. Mai întâi, e greu de depistat cine este un miliardar autentic și cine un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
icoane de-ale infractorilor. În dreapta biroului, afișat, un joc optic „Urmărește punctul negru“. Afiș dreapta la concertul Dream Theather. Doamna magistrat e fan Metallica, cu muzici, poze și afișe puse în rafturi. Tot acolo, caleașca din placaj și cai negri - bijuterie. Caii negri perfect aliniați, caleașca bronzită, cu detalii precise de geamuri și ferestre, felinare, roți cu opt spițe, în spate, cufăr de bagaje. Coș traforat culcat. Pirogravură: mâini fixând ora la un ceasornic de buzunar, un ochi deasupra mâinilor, copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru că-i iese și lui, nu? În Titan aveam niște clienți mai vechi. Cumpărau orice-aduceam. Nu eram un hoț, eu știu, de talie mondială, sau profesionist, ca să am scule și unelte, uneltele care-mi trebuiesc pentru a mă băga la bijuterii, la case d-astea de schimb valutar și alte prostii d-astea imense. Eu mă mulțumeam cu ceea ce furam. Nici de hoț de buzunare nu eram bun. Îmi tremură mâna acolo. Trebuie să ai talent ca să furi din buzunar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dacă se trezește, abordezi forța. Și era frumos, adică pot să spun că ieșea ceva mai mult. Atunci făceai trei-patru inși, care făceau câte patru-cinci tâlhării, și-mi era de ajuns. Ce nu are un călător la el? Ceasuri, lănțicuri, bijuterii, bani, haine. Deci bagajul cu totul. Eram și înțeleși cu șefii de tren. Făceau de două ori din lanternă când găseau ceva. Luau cam mult. Luau 25-35 la sută... Depinde de ce furai. Bine, că nu eram atât de tâmpiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-n 2004 numele de Drăgilă Lucia, ultima victimă, și adresa din Golescu. Oamenii își aduc bine aminte de tărășenie. Lucia era funcționară, ca și soțul ei, la CFR. Se întorsese din Germania și peste două zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
numai ca să-i fac în ciudă. Cu toate că n-aveam șansa pe Moșilor să omor găinile cuiva. Ei, și-ajung în ’90 să iau viața la ăștia doi! Treaz, nebăut, nu drogat... Ei - anunțuri în ziar. Afaceri rapide... vând cameră video, bijuterii, argint, tablouri, Grigorescu, nu știu ce. Contactați la numărul de telefon x. „Alo, sunt locotenent Hrib.“ Asta era a patruș’ opta faptă... „Da“, zice. „Sunt în legătură cu anunțul din ziar, sunt tânăr căsătorit, proaspăt căsătorit. Am și eu nevoie de aur să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tablouri, Grigorescu, nu știu ce. Contactați la numărul de telefon x. „Alo, sunt locotenent Hrib.“ Asta era a patruș’ opta faptă... „Da“, zice. „Sunt în legătură cu anunțul din ziar, sunt tânăr căsătorit, proaspăt căsătorit. Am și eu nevoie de aur să-mi fac bijuterii, să-mi fac verighete.“ „Bun, veniți, Dinicu Golescu 37. O să v-așteptăm în fața blocului.“ M-așteaptă unul în fața blocului, am ajuns cu el sus. Sus - soția, Drăgilă Lucia. Fostă procuror la sectorul trei. Atunci, în timpul când eu am ucis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
minunăția stelelor. — Bine, fie! Vino cu mine, câine-san. Gaston s-a ridicat și a pornit mai departe. Câinele mergea în urma lui, tușind. Vulpile își au vizuinile lor, iar păsările cerului cuiburile lor. Cu ochii la stele, care străluceau ca niște bijuterii în noapte, Gaston a dat colțul și-a luat-o spre est. Nu putea să se urce în tren pentru că nu i se dădea voie cu câinele, iar punga lui subțire nu-i permitea luxul de-a lua un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lansare, sunt afișe. Te aștept, poate vii cu studenții. *** Într-un fost crematoriu, „Licuriciul”, de pe lângă fabrica de fibre sintetice, a apărut de vreo trei ani o tipografie. - Pentru săraci, pentru ăia care nu pupă subvenții... îmi explică Paul. Își duc bijuteriile la cămătari, vând de prin casă, își plătesc singuri cărțile, i-aștept, le fac și credit dacă-i nevoie. Mai sunt și vreo două reviste, nu-s chiar rele, dar acum nu mai interesează pe nimeni, le tipăresc așa, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Eu plec în Canada... na-ți frigiderul, mai sunt și niște pahare și-o zaharniță...”, „M-au angajat în Germania, deocamdată temporar, ca asistent laborant, aștia au o secție de spectometrie... și nu mai vin înapoi... am o casetuță pentru bijuterii și căciula asta de blană, ți-ar veni, poți s-o mai transformi, am și-un sacou pentru tine... a, pot să aduc la tine și niște ferigi?”, „Eu rămân în Franța, ia-l pe Călinescu, n-am ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În cei treizeci și trei de ani de când m-am născut, nici măcar bărbatului cu care mă vedeam Înainte de a te cunoaște pe tine. După aceea a Început să-mi povestească În amănunt despre aventura ei cu acel bărbat căsătorit. Era designer de bijuterii și conducea un Jaguar de culoare gri. Era genul de bărbat care o făcea pe Akemi să se Întrebe de ce o alesese tocmai pe ea ca amantă. Avea o soție fostă manechin și o fetiță cam băiețoasă căreia Îi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
erau încurajați. Dar au protestat în zadar. Străzile, tot mai multe, rămâneau în întuneric. Pe mari porțiuni, nu se mai vedea nimic. Și vitrinele luminoase au fost sparte. Nu se fura nimic din ele, la început, inclusiv din cele cu bijuterii. Numai că orice lumină era vânată și ucisă ca un animal. Din pricina acestei vânători de becuri, poliția a intrat în stare de alarmă, concentrîndu-și forțele pe câteva bulevarde din centru unde încă mai existau lumini. Polițiștii patrulau, se așezau chiar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
demonteze cu totul. Cum vor mai uda legumele atunci? Ăsta-i necazul într-un ținut secetos. Totul, fie că-i vorba despre viața oamenilor, fie că-i vorba de dovlecei, atârnă de un fir de păr. CAPITOLUL CINCI Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi Mma Potokwane avea dreptate; lui Mma Ramotswe, după cum prevăzuse ea, îi păsa de diamante. Subiectul fu adus în discuție la câteva zile după ce domnul J.L.B. Matekoni reparase pompa de apă de la orfelinat. Cred că s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
merge să aruncăm o privire. La magazinul Judecata de Apoi, de exemplu. Au sortimente variate. Zis și făcut. În dimineața următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut în revistă corespondența de la Agenția de detective, urmau să meargă la magazinul de bijuterii Judecata de Apoi să aleagă un inel. Era o perspectivă îmbietoare și până și domnul J.L.B. Matekoni, care răsuflase ușurat la ideea unui inel pe care și-l putea permite, se trezi nerăbdător să pornească la cumpărături. Acum, că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în aur. Și toate astea pentru ca Mma Ramotswe să-l poarte pe inelarul mâinii stângi și să dea de veste întregii lumi că el, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors, urma să-i fie soț. Magazinul de bijuterii Judecata de Apoi era bine ascuns la capătul unei străduțe prăfuite, lângă librăria Mântuirea, care vindea biblii și alte texte religioase și firma de contabilitate Mothobani: Ține Garda Financiară departe. Era un magazin mai curând modest, cu acoperișul verandei înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa, cum de lucra într-un magazin de bijuterii? Evident, nu exista nici un motiv plauzibil pentru care să nu fi lucrat acolo, dar părea nelalocul lui. Magazinele de bijuterii aparțineau, de regulă, indienilor sau kenyenilor, cărora le plăcea o astfel de muncă; boșimanii erau mai fericiți dacă se ocupau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din Kalahari. Dar dacă era pe-așa, cum de lucra într-un magazin de bijuterii? Evident, nu exista nici un motiv plauzibil pentru care să nu fi lucrat acolo, dar părea nelalocul lui. Magazinele de bijuterii aparțineau, de regulă, indienilor sau kenyenilor, cărora le plăcea o astfel de muncă; boșimanii erau mai fericiți dacă se ocupau de animale - puteau fi ajutoare de nădejde la creșterea vitelor sau a struților. Bijutierul le zâmbi. — V-am văzut de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mea va purta una din pietrele noastre prețioase. Bijutierul zâmbi. — În cazul acesta, da, este. Toate pietrele acestea sunt din propriile noastre mine. — Mulțumesc, zise domnul J.L.B. Matekoni. Mă bucur să aud asta. Pe drumul de întoarcere de la magazinul de bijuterii, trecură pe lângă Catedrala Anglicană și pe lângă Spitalul Princess Marina. Când ajunseră în dreptul catedralei, Mma Ramotswe spuse: Cred că ar trebui să ne căsătorim aici. Poate vom reuși să-l convingem pe însuși episcopul Makhulu să ne căsătorească. Mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
într-un spital din Tecuci. A îngrijit de ea o doctoriță rezidentă. Era toată un zâmbet. Când un om zâmbește, radiază dincolo de chip. Halatul alb era ca un acoperământ de înger, trusa medicală părea din argint: Aici ține doamna doctor bijuteriile, stetoscopul, un instrument muzical, cântă inima prin el. Când voi fi mare mă fac doctoriță. Când o să fiu mare vreau să ascult inimi. 19. Petre, să fugi de oamenii care se deschid spre propria-ți necunoaștere. Astăzi îți întinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]