38,100 matches
-
decor, și ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viață autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin aceste note, scrise de multe ori neglijent, fără vreo preocupare anume pentru a convinge vreun cititor ipotetic, trec în fugă nenumărate personaje reale și fictive, persoane publice sau anonime, cu o importanță episodică sau prezente constant în viața pictorului. Dar indiferent de importanța lor, ele au o inconsistență de spectre care traversează textul fără un chip
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
nu va dispărea, dar importanța acordată s-a diminuat lent, dar sigur. A urmat, în compensație, reabilitarea ficțiunii (am discutat pe larg fenomenul în preambulul volumului meu din 2004). Romanul a intrat în criză de creație și în criză de cititori imediat după 1990, dar revine în forță la începutul mileniului III, putând spera, dacă nu la succese europene notorii, măcar la afirmări modeste, dar certe. Eclipsarea poeziei, pentru cine voia să vadă, părea să fie iremediabilă într-un termen previzibil
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
speranței, nu al profeției. Zicem, cu o mică doză de autosugestie, că mai rău de ce a pățit nu i se poate întâmpla literaturii române contemporane. S-ar putea să vină vremuri mai bune. Avem valori estetice îndreptățite să-și recâștige cititorii români și să-i impresioneze pe europeni. (Prefață la volumul Simptomele actualității literare, aflat sub tipar în Biblioteca revistei "Familia")
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
ridiculizează judecarea funcționărească, în conformitate cu normele "corectitudinii politice", a unui spirit vizionar ca Eminescu. Acesta - își întărește expresiv ideea Adrian Popescu - "nu e Ťcadavrul din dulapť, ci Adolescentul veșnic din imaginarul modern, sau eroul din basmele românilor." Pentru edificarea deplină a cititorilor, semnatarul articolului face și o comparație cu modul cum este tratată amintirea lui Goethe în Germania: "La Frankfurt, nu demult, cu ocazia Târgului de Carte, am vizitat, cu Ion Pop, Casa memorială a lui Goethe și Goethe Museum, unde respectul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
Ion Simuț Un cititor obișnuit (adică oricine altcineva decât un critic literar) se uită cu perplexitate la anii de după 1989: i-ar fi greu să spună ce s-a întâmplat. Am fost de mai multe ori solicitat să răspund pe scurt, cât mai pe
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
simbolică ar avea, nu mai poate beneficia de nici un credit. Numai memoriile deținuților politici, jurnalele scepticilor și ale rezistenților pot da o idee despre adevărul dureros, tragic, al perioadei comuniste. Cel puțin un deceniu, din 1990 până în 2000, pentru publicul cititor a contat prioritar numai literatura care depunea mărturie despre suferința omului în comunism. Dacă autorul mărturiei nu era scriitor era cu atât mai bine, cu atât era mai credibil. În atmosfera de derută, confuzii și contestații generale (toată lumea contesta pe
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
contat prioritar numai literatura care depunea mărturie despre suferința omului în comunism. Dacă autorul mărturiei nu era scriitor era cu atât mai bine, cu atât era mai credibil. În atmosfera de derută, confuzii și contestații generale (toată lumea contesta pe toată lumea), cititorul român și-a pierdut încrederea în scriitorul român, poate și din motivul pentru care un român nu are încredere în alt român. Dar, oricum, motivația specifică decurgea din pierderea încrederii în literatura română, compromisă de conviețuirea cu comunismul. Cititorii, câți
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
toată lumea), cititorul român și-a pierdut încrederea în scriitorul român, poate și din motivul pentru care un român nu are încredere în alt român. Dar, oricum, motivația specifică decurgea din pierderea încrederii în literatura română, compromisă de conviețuirea cu comunismul. Cititorii, câți au mai rămas, s-au refugiat în traduceri. Piața de carte, librăriile au fost invadate de traduceri, care au eclipsat o vreme literatura română. Sincronizarea tuturor cu ceea ce era nou și valoros în afară sau numai atractiv a produs
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
ceea ce era nou și valoros în afară sau numai atractiv a produs o adevărată euforie. Editurile au prosperat pe seama acestui fenomen previzibil. Nici premiile Uniunii Scriitorilor sau ale altor instituții, adesea neinspirat acordate, nu au mai reușit să atragă atenția cititorilor asupra scriitorului român. Mulți scriitori au devenit publiciști febrili, instanțe morale ale politicii în acțiune. Rechizitoriul prezentului și al trecutului era mai profitabil decât literatura de ficțiune. Anticomunismul s-a dovedit el însuși la fel de dependent de comunism, ca și oportunismul
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
au izbutit să plece de pe o insulă pe alta cu plutele. Danaus a venit din Egipt cu o corabie. Heracles a plecat din Tyr pe o corabie. Tot pe plute se face și comerțul, în vecinătățile Etiopiei (prilej cu care cititorul află că troglodiții erau un popor...). Pluta se consacră în Odiseea, ca și corabia. E momentul asaltului asupra mării și, deopotrivă, vîrsta locuirii pe mare. Grecii supun apele. Romanii, la rîndu-le, se mîndresc cu flota, a cărei organizare Ion Acsan
Trecerea Apelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8782_a_10107]
-
noi. O carte făcând risipă de informații precise în fața unui public cu o memorie - prin definiție și prin deformație - volatilă. Întâi pentru că, s-a remarcat bine, cu o asemenea superioară distincție a relatării și cu o asemenea știință a vieții cititorul de azi nu s-a întâlnit și nu se va mai întâlni vreodată pe viu; iar în al doilea rând pentru că, ajunsă pe mâna cronicarilor - și nu a criticilor, eseiștilor sau istoricilor literari de vocație - materialul se pierde automat printre
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
al doilea rând pentru că, ajunsă pe mâna cronicarilor - și nu a criticilor, eseiștilor sau istoricilor literari de vocație - materialul se pierde automat printre focuri de artificii publicitare. Nu e nici o umbră de ipocrizie în ce spun. Pur și simplu, acestor cititori de reacție rapidă care sunt cronicarii și publiciștii, Troica amintirilor le va plăcea prea mult pentru a o investi, în spirit corect capitalist, cu profit interpretativ. O dovadă, văzută prin această lentilă necruțătoare, mi se pare exemplul celui mai vorace
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
despre cărțile mele decât în termeni funcționărești, pentru că trăirea mea nu am cum să ți-o comunic. Chiar eu când recitesc ceea ce am scris cândva mă reîntorc cu greu la acea vibrație sufletească de atunci. Dar mi-aș dori ca cititorul meu de aici sau de oriunde să vibreze la fel ca mine. Există o preocupare intensă a scriitorilor de azi în legătură cu traducerea operelor proprii - eu sunt dezinteresat de această bătălie a traducerilor, căci pentru mine este important cum să mă
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
traducerea operelor proprii - eu sunt dezinteresat de această bătălie a traducerilor, căci pentru mine este important cum să mă traduc eu însumi, cum să micșorez distanța între ceea ce scriu și trăirea ce-mi însoțește scrisul, cum să transmit această trăire cititorului meu. dorința de a scrie literatură cu totul nouă, de a reface o întreagă literatură: - S-ar cere ca aici să spun că eram atât de nemulțumit de literatura anilor '44 - '50, încât m-am ambiționat să găsesc forța de
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
a lui Radu Ulmeanu - Acolada - trei proze care nu au înfățișarea strictă a scrisului meu. Sunt încercări de obscurizare, de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci să creeze stări, să-i producă cititorului reverii. Scrierile acestea aparent dezlânate și foarte întortocheate sunt exerciții despre Nimic. Același lucru l-am făcut în Rătăcirile unui caligraf și în Vârstele. - Ce prejudecăți sau ce inadecvări ați sesizat în comentariile critice consacrate operelor dvs.? - Criticii cred că
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
nu e neapărat vina criticilor, pentru că unele amănunte ale scrierilor mele trebuiau explicate, ca să se creeze acest halou ce învăluie o operă. Partea anecdotică este captatoare de simpatii, aruncă o punte - cât o fi ea de șubredă - între autor și cititor. De pildă, cititorii cărților mele ,,o cunosc" pe Helga, dar nu știu că au existat în viața mea două femei cu acest nume... Poate că ar fi de dorit să fac o anumită scară de corespondență între personajele mele și
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
vina criticilor, pentru că unele amănunte ale scrierilor mele trebuiau explicate, ca să se creeze acest halou ce învăluie o operă. Partea anecdotică este captatoare de simpatii, aruncă o punte - cât o fi ea de șubredă - între autor și cititor. De pildă, cititorii cărților mele ,,o cunosc" pe Helga, dar nu știu că au existat în viața mea două femei cu acest nume... Poate că ar fi de dorit să fac o anumită scară de corespondență între personajele mele și prototipurile lor reale
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
comicării. Chiar și unii critici au rămas cu impresia că doar m-am jucat. Au, într-o oarecare măsură, dreptate, însă această dimensiune ludică a operelor mele nu o exclude pe cea gravă. Sunt mulțumit, totuși, de faptul că mulți cititori pătrund în tot mai multe straturi de adâncime ale scrierilor mele. Momentan sunt două tabere: una a lui Ion Bogdan Lefter și alta a lui Carmen Mușat cu cei de la Observatorul cultural care mă copleșesc - uneori - cu prea multe laude
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
pentru a ajunge pînă în zilele noastre. Autorul a preferat libertățile eseului din, aparent, două motive. Cel dintîi este că în acest fel poate trece cu ușurință dintr-o epocă în alta, cu generalizări pertinente, păstrînd astfel controlul asupra interesului cititorului. Cel de-al doilea ține de scrupulele științifice ale dlui Teodorescu, care cunoaște rigorile domeniului, încît pare să fi preferat să i se atribuie eventuale virtuți de istoric, decît să i se conteste o calitate pe care și-ar fi
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
conteste o calitate pe care și-ar fi luat-o cu de la sine putere. Să mai spunem că eseistul, care e și romancier, a organizat această carte după principiile literaturii nonficționale, într-o încercare de a se adresa nu numai cititorului direct interesat de un asemenea subiect, ci și celor care, fără a avea pregătire de specialitate, sînt interesați de tehnicile manipulării maselor și de evoluția acestora. În România se vorbește intens din 1990 încoace despre manipulare. Cel mai adesea după
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
prima vedere, mai greu de manipulat, tehnicile prin care suntem manevrați au devenit și ele mai sofisticate, uneori mai discrete, dar fără a-și fi pierdut eficiența de masă. Reconfortant, pînă la un punct eseul lui Bogdan Teodorescu, își ajută cititorii să se simtă preveniți, dar pe de altă parte autorul e sceptic că această Cutie a Pandorei deschisă cu 5000 de ani în urmă va mai putea fi închisă vreodată. Să fie acesta un semn că agitatul analist își oferă
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
Sorin Lavric Nu mi-e deloc ușor să-l prezint cititorilor pe Mircea Platon. Nu fiindcă n-aș avea ce să spun despre el, ci fiindcă mai tot ce-aș spune ar cădea în categoria poncifelor. De exemplu, dacă aș scrie că este doctorand în istorie la Ohio State University at
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
de musafir. Care se uimește și se bucură. Între timp, la frontiera italiană izbucnește un conflict. Amenințarea războiului face aproape cu neputință o audiență la împărat, pentru călătorul dornic să-l cunoască. Intrarea o poate mijloci doctorul palatului, un... român. Cititor al Universului, la care musafirul colaborează. "Tremuratul plai de vis/ Prielnic potrivirilor de stele", cu vorbele lui Ion Barbu, e această lume din marginea lumii. Împăratul citește reviste franțuzești. Vizitatorul i se înfățișează în frac, procurat cu greutate. Eticheta e
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
cu premiile care confirmă succesul la publicul cel mai receptiv față de subiectul lui: Goncourt-ul liceenilor (2004), Premiul cititoarelor revistei "Elle" (2005), Premiul Wizo (2005). Întoarcerea acasă a apărut în spațiul german în 2006, la peste un deceniu după micul roman Cititorul care l-a propulsat pe Bernard Schlink între cei mai citiți autori ai sfârșitului de secol, aducându-i numeroase premii. Comparația între cele două cărți a fost inevitabilă, de cele mai multe ori parcă în defavoarea cărții recente. Eu cred că Întoarcerea acasă
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
al celor doi câini, jucăria de pluș care trece de la un frate la altul, talisman și veriga legăturii ce sfidează timpul, și animalul de companie a cărui moarte are o stranie funcție de catharsis al unei memorii împovărate. Între fapte și cititor se interpun filtrele a două confesiuni: cea a naratorului-personaj care își rememorează primele experiențe infantile (aproape în regimul unei suite de ședințe de psihanaliză) și cea a prietenei părinților, în relatare indirectă. De aici se creează impresia de imprecizie și
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]