8,186 matches
-
de vioară. Dacă relația ar fi una de cauză și efect, ea ar trebui să funcționeze și la alți poeți cu calități de instrumentiști. Bacovia lua „note”, adică făcea însemnări, care aveau un ton, nu aranja portative. Apropo, nu-i ciudat oare că printre manuscrisele și desenele sale nu e nici o frîntură de portativ? Am și o altă uimire: de ce cineva care „a făcut” muzică n-a fost văzut niciodată printre melomani, într-o sală de concert? Fie și la Bacău
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o pată albă. Gînd fugitiv și inconsistent. Dacă ar trebui să-l precizez, n-aș putea: se destramă ca un abur sau ca un vis. Cînd realitatea intră iarăși pe deplin în drepturi, el nu mai există nici ca amintire. Ciudat, n-am simțit niciodată nevoia să l reconstitui. „Gîndindu-mă la mine”, ultimul vers din „Note de toamnă” (în toamna violetă, compozitori celebri), ar putea sta ca motto pentru ceea ce am făcut în ultimii zece-cincisprezece ani. M am gîndit la mine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru expresia genei TNF-?) nu influențează transportul glucozei în mușchi (31). Administrarea în vivo a TNF-? abolește complet acțiunile hemodinamice ale insulinei (administrate fără glucoză), si se însoțește de o scădere cu 30% a captării periferice a glucozei. În mod ciudat efectul nu se mai înregistrează în prezența glucozei (181). Tiazolindindionele (agoniști ai PPAR? - bine exprimat de mococite și macrofage) influențează funcția celulelor sanguine monocelulare.(201, 216). Inhibiția producției de TNF-? în monocite de către glitazone se face probabil prin competiția acestora
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
Anul minunat al lui Decker scoate în evidență natura senzațională a acestor relatări fățiș încadrate de ideologie, mai ales de pietăți morale. Relatările erau multe și variate, scrise pe teme precum dezastrele, crimele, călătoriile de descriere, vrăjitorie și ceea ce era ciudat, toate hrăneau un public comun - vernacular - și dornic (Shaaber, 141-65). Printre exemple se numără "Pocăința domnului Turner, care a fost executat pe 14 noiembrie deoarece l-a otrăvit pe Sir Thomas Ouverbury" în 1615 (142); Forma unui copil monstruos, născut
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale monologului interior iar acest lucru face o distincție importantă între romanul de ficțiune și jurnalismul literar narativ. De exemplu, când Robinson Crusoe vede o navă naufragiată pe stâncile de pe insulă, se gândește: Nu pot explica în cuvinte ce dor ciudat am simțit în sufletul meu atunci când am văzut scena; câteodată izbucneam așa: o, dacă ar fi fost doi în loc de unul; nu, să fi supraviețuit cineva de pe nava aceea, ca să am un camarad, o altă ființă umană cu care să vorbesc
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
exterior în portretele sociale și culturale. Drept consecință, în a doua parte a secolului al XX-lea, textele jurnalistice de non-ficțiune din secolul al XVIII-lea au fost ridicate la statutul de literatură de elită în Norton Anthology. Ceea ce este ciudat este că nu se poate spune același lucru și despre textele care au fost etichetate în mare drept "jurnalistice" în timpul secolului al XX-lea, deoarece, așa cum se spune în Norton Anthology, au fost excluse din normele literare tradiționale. Autorii de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vecinătatea sa... În starea sa de mizerie, nu poate zbura, nu poate străluci - este o mizerie plictisitoare. Însă deodată, fără prea multe constatări, chiar același lucru își dezvăluie frumoasele aripi, și devine un înger al înțelepciunii" (60). Ceea ce rămâne însă ciudat în cazul lui Emerson este că acesta își împărtășește părerile - prin proclamarea examinării profanului - prin contradicție cu cele ale neoclasicistului Samuel Johnson, pe care îl descrie drept "rece și pedant" (68). Cu toate acestea, ideile lui Emerson se înscriu în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de autor, ci un volum coordonat împreună cu echipa British Council Iași. În rest, numai de bine! 27 august 2009 Zilele trecute, domnul Seryl Talpalaru, inspectorul general la Învățământ din partea PSD, a căzut într-o falie temporală până pe la 1789, în timpul ciudat al Revoluției Franceze, crezându-se, neinspirat, atotputernic "acuzator al poporului". Furat de aerul tare al înălțimilor, domnia sa a uitat că face parte din breasla profesorilor, atât de hulită pe nedrept în ultimii ani, declarând unui cotidian ieșean nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
G. Sion din Pseudo- Ureche. Acest comitet teatral, „bucățică ruptă” din Academie, patronează un teatru „pe a cărei scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i”. Într-adevăr, autorul are suficiente motive să considere acest lucru ca fiind ciudat. Având vocația teatrului În suflet, Caragiale face câteva observații menite din nou să stărnească râsul, mai ales atunci când afirmă că la unele spectacole, privirea nu mai joacă, așa ca de obicei, pentru că un artist „părea că vorbește dintr-o pivniță
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
stărnească râsul, mai ales atunci când afirmă că la unele spectacole, privirea nu mai joacă, așa ca de obicei, pentru că un artist „părea că vorbește dintr-o pivniță iar altul din podul casei... iar când vorbeau mai mulți, era și mai ciudat”. Observații se fac și În legătură cu figuranții coriști sau În rolurile de-a doua sau de a treia mână. Îndepărtarea acestor „cusururi” ar fi benefică. Cât privește pe actori, după o serie Întreagă de observații pertinente, Caragiale Încheie: „Legea artistului trebuie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
e simplu: cei care își pun asemenea întrebări au început să uite ce-au trăit în comunism, îl confundă cu tinerețea lor (când oricum se simțeau mai bine, prin natura lucrurilor) și îl idealizează într-un mod stupid. Și e ciudat cum nu doar ei, dar și mare parte dintre noi, ceilalți, continuăm să ne vedem țara ca o fundătură în care cu greu se poate supraviețui, refuzăm să recunoaștem că, în ciuda tuturor neajunsurilor, România s-a schimbat enorm, în bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
și mie un doctor așa ceva - atunci m-aș fi lăsat de fumat. Cu toate astea, mă așteptam să fac în orice moment o hemoragie cerebrală și să-mi pierd nu doar picioarele, ci însăși viața. Și nu mă socoteam vreun ciudat, ci numai un mare fumător. Poveștile astea nu sunt niște ciudățenii. Ele ilustrează ce face din tine acest drog cumplit. Pe măsură ce înaintezi în viață, te deposedează de îndrăzneală și de curaj. Cu cât te deposedează de curaj, cu atât te
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
alergi o milă în mai puțin de patru minute, treaba asta e dificilă. Poți avea nevoie de ani întregi de antrenament dur și e posibil să nu reușești nici atunci (multe din reușitele noastre sunt de ordin mental. Nu e ciudat cât a fost de dificil până când Bannister a atins recordul, pentru că astăzi să fie ceva banal?). Ca să termini cu fumatul, tot ce ai de făcut este să nu mai fumezi. Nimeni nu te obligă să fumezi (în afară de tine însuți) și
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
normal țigările și trabucurile, nimeni nu fuma. Plin de vanitate, mi-am spus: „A! Eforturile mele încep să aibă efect!". L-am întrebat pe chelner: „V-ați transformat într-un restaurant pentru nefumători?". Răspunsul a fost negativ. M-am gândit: „Ciudat. Știu că o mulțime de oameni se lasă de fumat, dar e imposibil să nu fie nici un fumător aici". Până la urmă, într-un colț, cineva și-a aprins țigara - și parcă a dat semnalul tuturor. Toți ceilalți fumători stătuseră, pesemne
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
destul de devreme, pe la 11 ani. Atunci am ilustrat o carte care se numea Dream și care făcea parte dintr-o serie de volume scrise și ilustrate de copii. De mic știu că desenam mereu ceva sau născoceam câte un obiect ciudat din lemn și hârtie, dar acum descopeream că puteam să câștig bani făcând ceva doar din plăcere!“, povestește el într-un interviu pentru „Earz Magazine“. Nu s-a ferit nici de lut, dar nici de piesele de lego. A făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
mi-am dat seama, oricât de patetic ar suna, că la mine totul trece prin scris, așa cum fericirea unora trece prin stomac. Dacă nu era scrisul, poate n-ar fi existat „vara trecută“. Literatura ta dă impresia de intimism și, ciudat, în același timp de impersonal. Scrii despre tine? Adela Greceanu este „Domnișoara Cvasi“? Sau scopul literaturii nu este tocmai acela de a scrie despre noi înșine? Poate că literatura nu e decât o îngânare a vieții. Un tic. Sau ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
acesteia momentele de fericire pe care nu le-au avut, are aerul că e un omagiu adus actriței britanice. Și că e și un fel de glumiță, pentru că în rolul jurnalistului TV care o intervievează apare cineastul Anthony Minghella. E ciudat cum viața unui om poate deveni într-un film o succesiune de momente disparate în timp, în care eroul/eroina e interpretat(ă) mereu de altcineva, de parcă o viață ar fi un montaj zgrunțuros al mai multor vieți lipsite de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
aproape 30 de ani, poate nebărbierit, poate puțin aerian. Realitatea lui e alta însă: „Uneori, personajele mele apar din interpretările eronate pe care le dau lucrurilor. Într-o zi, de exemplu, am văzut cu coada ochiului un individ care arăta ciudat: avea o proteză în loc de braț și o cocoașă bizară. Când l-am privit mai bine, mi-am dat seama că tipul se sprijinea de un stâlp și ținea în mână o umbrelă“. 65 de wați și-un plic cu viermi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
aducă o carte care nu e în raft... Spun ceva, au cartea, apoi nu mai răspunde nimeni, e o așteptare sufocantă... ba chiar se întrerupe telefonul. Sunt enervat, vreau să le reclam șefei librăriei, renunț... O să cobor eu. Drumul e ciudat. Trec prin fața unei clădiri în care e și spital, un soi de cult religios cu surori-călugărițe. Salonul e foarte mare, înalt, asemănător celor de la Spitalul Sfântul Spiridon. Se pun transfuzii. Mi se cere să mă așez culcat pe un pat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
fiind minunatul șpriț venezian, oranj la culoare și aromat foarte, îl beau toți venețienii, toate bătrânicile, toți băștinașii, fiindcă e lejer și are o savoare de lagună cu ștaif. În Il Santo Bevitore barmanii puneau adesea Jim Morrison, care răsuna ciudat pe micile canale din Campo Santa Fosca, unde locuiam eu. Dimineața și seara mă plimbam pe trasee neturistice din Cannaregio ori San Polo ori Dorsoduro, și era grozav să ascult sonoritatea autohtonă. Veneția nu este deloc un oraș nefericit: oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
văzut o plachetă cu un nume necunoscut, Fernando Pessoa, care nu m-a costat aproape nimic, trasă într-un tiraj de 500 de exemplare. Era un poem lung - Tabacaria. L-am cumpărat pentru că autorul îmi era necunoscut, pentru că titlul era ciudat și pentru că nu costa mult. Ediția era una bilingvă - franceză și limba originală în care fusese scris poemul. Portugheza era pentru mine la fel de necunoscută ca și turca pe atunci. Iar această traducere franceză din Fernando Pessoa era practic primul lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
excelente și cu Scholem XE "Scholem, Gershom" , cine îmi putea reproșa ceva? S.A.: Sigur, îi cunoșteai deja pe cei mai mari din domeniile tale. Nu mai aveai vreo urgență să-ți faci alte relații. M.I.: Așa este. Deci, oricât de ciudat ar suna, pentru mine Harvard n-a fost... S.A.: ...o revelație intelectuală. Înțeleg. Dar a fost trambulina ta pentru a ajunge într-o discuție academică mai generală, pentru a ieși din închiderea specialității „studii iudaice”. Domeniu complex, vast, dar până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Gershom" , nu a existat dialog. Poți spune că Scholem XE "Scholem, Gershom" a scris despre iudaism și nu-l interesa Jung XE "Jung. Carl" , deci nu l-a citat pe Jung XE "Jung. Carl" . Dar cel puțin l-a menționat. Ciudat. Dar să lăsăm trecutul. Ce se întâmplă după asta, când a văzut Eliade XE "Eliade, Mircea" ceva? Atunci, în ’76, pentru prima oară când văd că scrie ceva pe tema noastră în Istoria ideilor religioase, Eliade XE "Eliade, Mircea" descrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
eu în copilărie era isihasm, și că proveneam dintr-o regiune cu asemenea tradiții. Asta a fost mult mai târziu. Când am citit că mânăstirea Neamț este un centru al isihasmului, nu mi-a venit să cred. Mi-am spus: „Ciudat, eu am fost acolo, știu, am văzut!” Am fost nu numai surprins, am fost, cum să spun, șocat. Adică eu stau și citesc despre toate chestiile astea pe care le-am văzut fără să le înțeleg! Nu am uitat, n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mult, sperând că cineva a scris totuși vreun rând. Așa că a fost foarte interesant să văd cum în Zalmoxis Eliade XE "Eliade, Mircea" a scris nota asta și cum stâlpul cosmic apare de o mulțime de ori în cărțile lui. Ciudat, Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" n-a scris însă nimic. De aici am pornit în înțelegerea lui Culianu XE "Culianu, Ioan Petru" . Într-o conferință pe care am ținut-o la București prin 2001, am spus: „Culianu XE "Culianu, Ioan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]